Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Metamorfoze de Gheorghe CeauŞescu


De curând ziarul ,Ziua" a publicat interviul pe care cunoscutul şi competentul cercetător al activităţilor securităţii statului comunist, Marius Oprea, l-a luat lui Vladimir Bukovski. Vladimir Bukovski nu are nevoie de nici-un fel de prezentare: acţiunile lui anticomuniste încă din anii şaizeci ai veacului trecut sunt bine cunoscute. Vladimir Bukovski este un luptător dublat de o minte extrem de lucidă şi de pătrunzătoare. Orice om care se angajează într-o bătălie politică împotriva comunismului şi a rămăşiţelor sale, în fapt aceasta este azi singura politică legitimă în statele care s-au aflat sub stăpânirea Moscovei, trebuie să citească cărţile şi studiile acestuia. Vladimir Bukovski a cunoscut sistemul din interior şi a putut să-i studieze structura, mentalitatea şi monstruozitatea în toată complexitatea sa. El a intrat în diferite momente şi prin diferite mijloace, pe care le-a povestit în mai multe rânduri, în posesia unei inpresionante şi deosebit de importante mase documentare, esenţială pentru studierea comunismului în toate etapele, până în zilele noastre. Cine nu citeşte cu atenţie lucrările lui Bukovski nu va putea înţelege ce adversar politic formidabil îl reprezintă sistemul adus la putere de Vladimir Ilici Lenin şi cu ce capacitate excepţională de metamorfoză au fost înzestraţi congenital reprezentanţii săi. Din punctul de vedere al supravieţuirii politice comunismul poate fi definit drept arta de a se menţine la putere prin adaptări şi concesii, mai ales formale, atunci când forţa brută nu mai este de actualitate.

La un moment dat, Marius Oprea îi pune lui Bukovski o întrebare esenţială pentru înţelegerea fenomenelor din zilele noastre: se poate vorbi de ,o privatizare a comunismului"? Iată răspunsul: ,...Dintr-o dată, comuniştii s-au transformat în oameni de afaceri, democraţi şi Dumnezeu mai ştie ce. A apărut o masivă privatizare în mâinile unor funcţionari de partid, unii dintre ei s-au ocupat şi se mai ocupă cu aşa ceva şi devin subit foarte bogaţi. Ştiu că în Rusia aceasta se făcea într-o manieră Ťordonatăť, se lua o decizie de către Biroul Politic pentru crearea unui număr de oameni care să fie pregătiţi în disciplinele financiare şi afaceri internaţionale. După un stagiu de pregătire li s-au dat apoi din partea Comitetului Central proprietăţi ale statului care puteau fi Ťlucrateť, adică spoliate în favoarea cercurilor de interese comuniste. Aceşti oameni erau numiţi, în documentele pe care le-am văzut, Ťtovarăşi demni de încrederea Comitetului Centralť. Majoritatea acestor Ťtovarăşi de încredereť, care acum sunt cunoscuţi îndeobşte sub titlul de oligarhi, au rezultat în urma acestor decizii de partid. Este drept, multe documente au dispărut, ca şi Ťbunurile poporuluiť din Uniunea Sovietică. Dar parcursul nu este greu de refăcut, pentru că au rămas multe urme. ... Mafia rusă este - şi trebuie reţinut asta - într-adevăr o organizaţie guvernamentală, este organizaţia structurilor fostului KGB".

Sigur, se va replica, bănuiam toate acestea. Numai că Bukovski vine cu dovada documentară şi analizează sistemul în toate încrengăturile sale. Şi, aşa cum toate statele socialiste au copiat modelul sovietic, atunci când s-a pus problema limitării cât se poate mai mult a dezastrului provocat de pierderea războiului rece, modelul moscovit a fost din nou far călăuzitor. De altminteri, încă de lungă vreme exista presentimentul unui sfîrşit ineluctabil al formulei în cazul blocării politicii externe sovietice şi se căutau soluţii pentru a face faţă noilor provocări economice şi forţei formidabile pe care o reprezenta pe scena mondială Lumea Liberă (în acea perioadă Europa occidentală era întru totul solidară cu Statele Unite). La începutul anilor şaptezeci ai secolului trecut Alexei Kosâghin, primul ministru al Uniunii Sovietice în acea vreme, atrăgea atenţia asupra imperativului unor reforme. Avertismentul n-a fost ascultat la acea dată. Dar pregătirile pentru o altă etapă au început de multă vreme. îmi aduc aminte cum, la sfârşitul anilor şaptezeci un cunoscut al meu, economist de profesie, care fusese admis la CEPECA, o instituţie postuniversitară apropiată de Academia ,Ştefan Gheorghiu", specializată mai ales în domeniul economic, m-a vizitat după audierea primelor cursuri şi mi-a povestit cum li s-a spus fără ocolişuri să uite toată economia politică socialistă şi să studieze temeinic economia politică capitalistă! ,Tovarăşii de încredere" erau pregătiţi pentru a face faţă şi a domina economia românească atunci când condiţiile urmau să impună o altă realitate economică...

Imediat după ,revoluţie" foarte mulţi ,tovarăşi" (am putut recunoaşte şefi de protocol) care în trecut beneficiaseră de burse pe termen lung în străinătate, au plecat brusc în Occident unde au oferit cunoscuţilor colaborări economice şi au propus înfiinţarea unor firme mixte în România pentru care se angajau să obţină în foarte scurt timp toate aprobările şi facilităţile necesare. Fenomenul a fost general pe întregul fost lagăr socialist. Un prieten din München care lucrase într-o instituţie germană specializată în colaborarea cu ţările din sud-estul Europei a primit propuneri de înfiinţare a unor întreprinderi din partea unor cunoştinţe din Ungaria şi Bulgaria despre care ştia cu certitudine că aparţinuseră serviciilor de securitate din ţările lor. Prăbuşirea în urma pierderii războiului rece trebuia compensată prin instaurarea unui monopol asupra economiei în condiţiile economiei de piaţă cu finalitatea dominării întregii vieţi politice şi sociale de către ,tovarăşii de încredere". în multe rânduri Bukovski a atras atenţia şi a demonstrat că în comunism corupţia a fost politică de stat. Dacă astăzi problema corupţiei este atât de actuală şi de gravă, faptul se datorează prelungirii deliberate a mentalităţii şi unei trăsături caracteristice vechiului regim. Oameni corupţi strâng averi considerabile, deci pot susţine financiar ,partidul" şi pot fi ţinuţi sub control cu uşurinţă, căci oricând se poate deschide un dosar în cazul în care fluieră în biserică.

în asemenea condiţii ne mirăm de rezistenţa feroce a sistemului în domeniul juridic? Dacă doamna ministru Macovei, nu putem decât admira tenacitatea şi inteligenţa cu care dă o bătălie cumplit de grea, reuşeşte să reformeze Justiţia, atunci una din pârghiile importante de apărare a corupţiei şi deci a excrescenţelor vechiului regim va fi eliminată.

Cazul proprietăţii din Floreasca a doamnei Sanda Negroponte este ilustrativ pentru războiul în mijlocul căruia ne aflăm. Având toate drepturile recunoscute de toate instanţele şi instituţiile abilitate pentru redobândirea unui imobil, doamna Negroponte n-a reuşit până la scrierea acestor rânduri să reintre în posesia proprietăţii sale, deoarece acolo s-a instalat domnul Tender. Şi acesta nu vrea să părăsească un imobil asupra căruia nu are nici-un drept. ,Tovarăşii de încredere" au primit sarcină să reziste prin toate mijloacele, spre a nu permite instaurarea legalităţii şi constituirea altor forţe economice decât cele aflate sub controlul politic al reprezentanţilor fostului regim, aşa cum vechii tovarăşi au primit sarcină să cumpere în virtutea Legii 112 locuinţele de lux în care locuiau graţie PCR-ului, spre a nu permite reconstituirea ,scârboasei burghezo-moşierimi". La fel se explică şi formidabila rezistenţă faţă de aplicarea legilor fondului funciar, mai ales când este vorba de terenuri foarte productive; mafiile locale, controlate de fostul partid de guvernământ, recurg la orice niijloc pentru a bloca retrocedarea şi, dovadă clară de rea credinţă, refuză orice discuţie şi colaborare serioasă cu proprietarii de drept. Vechiul sistem duce o bătălie disperată pentru a-şi salva poziţiile dominante. Şi n-ar fi deloc exclus să aflăm într-o bună zi că totul a fost inspirat şi programat de cercurile imperiale moscovite. Dacă nu mă înşală memoria, corifei al PSD-ului au negociat şi semnat în 1991 tratatul de vasalitate cu URSS!

Oricât s-ar strădui retoric PSD-ul să se arate partid social-democrat, oricât de multe sofisme desfăşoară în acest sens, este absolut limpede că el este metamorfoza, adaptarea PCR-ului la etapa actuală. Atât prin majoritatea fruntaşilor săi, cât şi prin acţiune politică, PSD este principala forţă reacţionară care caută să blocheze reformele necesare scoaterii României din marasmul comunist şi integrării ei nu numai instituţional, ci şi în spirit şi mentalitate Europei. România are nevoie de un partid social-democrat autentic. O impune sincronismul european. Dar un partid cu adevărat social-democrat nu va tolera personalităţi compromise politic şi moral, îi va demasca pe toţi cei care au asasinat în închisorile comuniste elita politică şi intelectuală românească, inclusiv pe social-democraţi, şi va condamna mineriadele în aceiaşi termeni în care a făcut-o regretatul Sergiu Cunescu. Deocamdată - şi nu am speranţe că lucrurile se vor schimba - PSD este centrul de comandă al unei teribile plase de păianjen care a cuprins toată ţara tinzând să o stăpânească în fapt sub aparenţe democratice.

Ne aflăm într-o bătălie politică crucială pentru viitorul ţării. Spre a putea distruge definitiv vechiul regim este necesară convergenţa tuturor forţelor care vor redresarea noastră şi revenirea în demnitate în rândul statelor civilizate. Preşedintele Traian Băsescu a dovedit că are tăria şi capacitatea de decizie necesare realizării imperativelor României de azi. Dacă divergenţele sale cu primul ministru, Călin Popescu Tăriceanu, dacă neînţelegerile dintre PNL şi PD sunt doar crize de adaptare, atunci nu este nimic grav: vom asista la discordanţe care vor alimenta presa, dar nu vor afecta grav procesul reformelor; în curând se va reinstaura normalitatea. Dacă însă este vorba de bătălie surdă pentru dobândirea preeminenţei pe scena politică, atunci riscurile sunt enorme, căci se oferă reacţiunii pesediste şanse nesperate. Dacă în locul inteligenţei politice va triumfa spiritul politicianist, viitorul este sumbru. Aşa s-a întâmplat în guvernarea 1996-2000. Este normal ca partidele Alianţei să încerce fiecare întărirea propriei poziţii, spre a-şi pregăti blocstarturi mai bune pentru viitor. Dar aceasta n-are voie să amputeze coerenţa şi forţa acţiunii politice comune.

Fie-mi permisă o puţin cam pedantă comparaţie livrescă preluată de la poeţii Alceu şi Horaţiu: corabia ţării bântuită de furtuni puternice are un echipaj care nu în totalitate colaborează pentru scoaterea navei din impas. în aceste circumstanţe, pilotul - Platon îl compară în mai multe rânduri pe conducătorul cetăţii cu un comandant de corabie -, trebuie să asigure solidaritatea tuturor celor care vor conducerea navei în ape mai propice şi să asigure că toţi doritorii de ape tulburi nu-şi mai pot exercita acţiunea nocivă împotriva corabiei-cetăţi.

Alunecarea în politicianism ar fi un gest iresponsabil; oare generaţiile actuale, spre deosebire de cele din alte epoci, vor oferi lumii şi istoriei un spectacol de proastă calitate?

Este nevoie imperioasă de prevalenţa inteligenţei politice; azi avem nevoie mai mult decât oricând de oameni de stat în acţiune şi nu numai de personalităţi cu valenţe de oameni de stat.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara