Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Meritocratia hotiei de Barbu Cioculescu

In toate profesiunile există manipulanţi lipsiţi de pricepere, mediocri şi, mai puţini, dar cu precădere notabili, hiperdotaţi. Foiesc, astfel, avocaţi proşti care pierd procese în care clienţii lor aveau dreptate, avocaţi talentaţi, care-ţi câştigă procese în care nu aveai dreptate şi avocaţi de excepţie în stare să-ţi câştige procese în care aveai dreptate. Sunt medici care-ţi pun diagnosticul ridicându-ţi o pleoapă, alţii care, cu un vraf de analize în faţă stau pe gânduri dacă să te opereze în gât sau la genunchi. Natura-şi împarte darurile în aşa chip încât să nu avem parte de aceleaşi avantaje. De aceea, printre altele, regimurile politice bazate pe egalizarea membrilor societăţii, întru înscăunarea unei justiţii care să corecteze natura, sfârşesc bizar în băi de sânge, mizerie generalizată, teroare. Şi, ca un făcut, fără pic de egalitate. A asigura fiecărui nou născut o şansă egală în existenţa ce urmează reprezintă punctul de onoare al unei Constituţii nu doar democratică, dar şi de un real pragmatism. în ce măsură, însă, izbuteşte, în aplicare, pe lungul traseu ce succede naşterii individului, aici nici un fel de măsuri legislative nu pot inculca actantului cumulul de indici necesari unei frumoase reuşite în viaţă. Asta unde, ereditar, omul se vede supus unor păguboase limite, în concurs cu pozitive uşurinţi. Efortul de a desluşi ce are bun şi sănătos în pântecul matern fătul (scuze: bebeluşul!) pentru ca o intervenţie exterioară să extirpe gena nefastă, introducând, eventual, o alta de fericire aducătoare se află încă în stadiul în care politicul nu şi-a spus încă ultimul cuvânt, existând şi şansa (cuvântul risc a ieşit din uz!) ca mâini criminale să procedeze pe invers. Prin urmare şi aşadar, ca să spunem astfel, deocamdată se nasc plozi ce vor fi, în proporţii variabile, adulţi inteligenţi sau chiar geniali, alţii nerozi, neisprăviţi, netrebnici, plagă a societăţii ce va trebui să-i întreţină dacă nu chiar să ia împotrivă-le măsuri de apărare, în triste şi nu rare cazuri când aceştia se dovedesc antisociali. Teoretic, ar fi de crezut că numărul de modest înzestraţi îl întrece copios pe cel al mediocrilor, iar aceştia, covârşitor, pe acela al supraînzestraţilor. Statisticile produc cifre alarmante pentru începuturile secolului XXI, privind predominanţa sărăciei în lume şi a rupe din context problema înzestrării spirituale de aceea a mizeriei, ar însemna a pune totul pe seama factorilor geografico-istorici, socotind omul la scara plantelor şi a animalelor. Ca să nu mai vorbim că oricare observator al realităţilor va flutura argumentul sărăciei sufleteşti a multor bogaţi - deci reuşiţi ai existenţei pe acest pământ - şi al bogăţiei spirituale a multor indivizi declasaţi social, în orice regim politic, pe oricare scară a democraţiei ori a lipsei acesteia. Moralişti de profesie se scandalizează, încă din antichitate, de reuşita scandaloasă a unor nonvalori, a unor vulgari parveniţi, a profitorilor de catastrofe. Religiile, mai cu seamă, au dezbătut cu energie această temă, de unde, poate acel dobândit sentiment de culpabilitate ce-l determiă pe norocosul bogătan, incapabil să se despartă de prada lui, să devină odios, până şi în proprii ochi. Deşi, de la Marx încoace, dar şi mai înainte, se ştia că morala nu este una singură şi nici imuabilă, este de reţinut că nicio morală nu admite bunăstarea dobândită fraudulos. Şi cum cele mai multe dintre fantasticele averi îşi justifică şi ultimul bănuţ, cu excepţia primului milion, opinia publică este înclinată să-i considere hoţi pe cei mai mulţi dintre miliardari, inclusiv pe cel care a pornit de la comercializarea unicei agrafe de care dispunea. - "Bogătaşii sunt fiinţe deosebite de noi", îi spunea Scott Fitzgerald lui Hemingway." - "Desigur, i-a replicat acesta, au bani!" Se pare că acea Justiţie ce condamnă la cinci ani de puşcărie baba care a furat două raţe şi la doi ani pe cel ce a furat două mii de miliarde este de aceeaşi opinie. Ea pedepseşte furtul acolo unde îl află. în materie de furt, criteriile scării de profesionalitate apar identice cu acelea ale oricărei alte bresle. Avem, aşadar, hoţi tâmpiţi şi hoţi geniali, la poli opuşi, iar între aceştia o massă de mediocrităţi care se descurcă mai bine sau mai rău, după cum le dictează astrele. Hoţul slab de minte doarme pe pat de fier la puşcărie, pe un cearceaf cu alţi doi, trei proşti ca el. Puşcăriile nu-i mai încap. Hoţul de geniu pufăie din pipă cele mai nobile fumuri, pe yachtul personal, pe când oaspeţii, din crema protipendadei, îşi fac siesta pe hamacurile punţilor. S-ar zice că hoţul de rând naşte compasiune, mai cu seamă când, pătrunzând în casa unui bogătaş înarmat îşi pierde viaţa sub ploaia de alice. Nu toţi bine gânditorii, însă, judecă la fel. Cunoaştem un primar de sector bucureştean, printre primii situat în cel mai mare partid de opoziţie, şi a cărui mânie se îndreaptă împotriva hoţilor proşti. "- Sunt hoţi cei de la Putere zice omul nostru. Dar hoţi proşti care nu ştiu să fure." Iată o învinuire de tip nou ce se aduce Puterii. Nu i se mai aduce banala acuză - era să zic acuzaţie! - că delapidează. Ci, dimpotrivă, că nu se pricepe să fraudeze. Cu subînţelesul că partidul în numele căruia vorbeşte, cu justificată pondere, ştie, bineînţeles, cum şi unde se fură cu brilianţă, un motiv în plus de a pretinde accesul la Putere. A nu excela la furat, ce mai handicap pentru coaliţia la putere, ce motiv pentru alegătorul avizat de a o penaliza, retrăgându-i încrederea, votul! Votul la care aspiră cei puternic înzestraţi, doveditori în mai multe guvernări că au furat de au stins - dar în interesul vital al societăţii suferind de lipsa capitalului autohton. Care, şi astfel, în fine s-a înfiripat, ba chiar, cu încă un puseu va deveni concurenţial... Spusele dlui Vanghelie ar mai pune în lumină o mentalitate de genul: suntem politicieni, veşnic în luptă pentru putere. Politicienii fură, pentru că altfel nu se poate. Sunt hoţi, unii deştepţi, alţii cretini. Cei mai de jos nu ştiu nici măcar să fure. Votaţi-i pe cei care merită. Ei vor fura, neapărat, dar o vor face cu prestanţă, cu eleganţă, cu fler, discreţie, stil, clasă, îndemânare de magician, la perfecţie, cu veche şi reputată practică şi de aşa manieră, încât să zmulgă admiraţia unei Justiţii în deficit de siestă, ce scapă vicii de formă precum veteranii gastritelor, vânturi. Dacă-i celebrăm pe artiştii de geniu, pe marii născocitori de tipar şi praf de puşcă, pe descoperitorii de continente, de ce ne-am arăta reticenţi faţă de marii hoţi, mereu fauri de noi tertipuri, de alte fructuoase modalităţi de a conduce spre proprii buzunare capitalurile unor bănci, întreprinderi, societăţi, primării etc. etc.? De unde atâta neagră invidie? Şi cu ce drept să punem în discuţie excelenţa unei specialităţi care, printre altele, face atât de atractivă cariera de politician? Ne împiedică meschine interese de a nu ne lăsa jecmăniţi? Atât de egoişti am ajuns, în acest veac de crasă materialitate? Ne apasă conştiinţa morala comună? Dar câte ultragii n-a suferit această cucoană fanată căreia îi ia vântul voaleta? Oare cum e mai bine? Sărac şi bolnav, în grija statului depăşit de sarcini şi care mai presus de orice vrea să fie lăsat în pace, sau bogat şi sănătos, cu abonament la cea mai scumpă clinică particulară? Dumneavoastră nu furaţi? Vă e ruşine, aveţi scrupule, reţineri? Aţi fost altfel educaţi? Nimeni nu vă condamnă, cel puţin deocamdată. Dar veţi măsura singuri urmările. Sunt lucruri pentru care nu este niciodată prea târziu! Politician înnăscut, iar nu făcut, dl. Marian Vanghelie ridică problema meritocraţiei hoţiei nu la întâmplare, ci în momentul în care parlamentul României votează, în forma cunoscută, legea Agenţiei Naţionale pentru integritate. Mesajul său nu comportă două înţelesuri, iar prin simplitate ne cucereşte: hoţii cei proşti să elibereze locul.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara