Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Meridiane de ---

Extremistul Zemmour

Succesul de public al comicului francez de televiziune Zemmour probează de doi sau trei ani simpatia tot mai mare a conaţionalilor lui pentru extrema dreaptă şi pentru Frontul Naţional. O carte recentă a comicului naţional, „Sinuciderea franceză”, se află pe locul întâi al topurilor din toate revistele. Zemmour nu e numai adeptul unor aşa zicând soluţii finale în materie de imigraţie, dar şi un speculator iresponsabil pe tema istorică a Ocupaţiei şi a soartei evreilor în anii cu pricina. El pretinde, bunăoară, că regimul de la Vichy i-ar fi cruţat pe evreii francezi oferindu-le nemţilor pe tavă doar evrei de alte naţionalităţi. Nici un document nu susţine ideea. Un jurnalist de la „Le Nouvel Observateur” a descoperit documente legate de familia proprie din care rezultă că un bunic al lui a fost declarat evreu în vara lui 1941 timp de trei luni. E vorba de un actor destul de cunoscut care jucase în douăzeci de filme, denunţat ca evreu de un anonim. În loc să arunce scrisoarea de denunţ la coş, autorităţile din zona liberă îi solicită actorului tot soiul de acte, greu de obţinut în împrejurările date, care să-i dovedească naţionalitatea franceză. Urmează un lung şir de scrisori între împricinat şi oficialităţi, una adresată chiar mareşalului Pétain, până când sabia lui Damokles, aflată deasupra capului nefericitului actor, să fie oprită să cadă.


Depardieu se confesează

Detestat de toată suflarea franceză, după ce Putin i-a oferit cetăţenia rusească, tratându-l ca pe un oaspete de onoare, şi după ce s-a refugiat în Belgia ca să scape de plata impozitelor, Depardieu s-a decis să se explice în felul lui, acordându-i jurnalistului Lionel Duroy un amplu şi sincer, până la cinism, interviu. Jurnalistul cu pricina a mai publicat astfel de convorbiri, cu Sylvie Vartan, Nana Mouskouri sau Ingrid Betancourt, ratând-o pe aceea cu Rashida Dati, care, om politic fiind, îi cerea să şteargă anumite pasaje, din teama de ce vor zice cititorii. Cu Depardieu n-a avut această problemă. Din contra: actorul s-a dovedit dispus să spună chiar mai mult decât era necesar. Când i-a trimis convorbirea transcrisă de pe c.d., şi a aşteptat observaţiile, Duroy a avut surpriza ca actorul să-i ceară să lase totul exact cum fusese spus. Chiar şi unele detalii penibile. Nici măcar întrebat, Depardieu s-a referit, între altele, la scandalul pe care l-a provocat în avion, când a făcut pipi între scaune: „Bunica mea era femeie de întreţinere la o toaletă din capul pistei de la Orly, fire-ar să fie, unde mi-am petrecut, copil fiind, multe vacanţe de vară.”


Meursault, contre-enquête

Este titlul romanului lui Kamel Daoud, unul din cei mai cunoscuţi (şi temuţi!) scriitori şi jurnalişti algerieni de azi. Comentariile lui din „Quotidien d’Oran”, cel mai citit ziar algerian în limba franceză, descriu, fără menajamente, situaţia la zi din fosta colonie franceză, şi asta, de 17 ani neîntrerupt. Daoud nu-l cruţă pe preşedintele Bouteflika, numindu-l mumie, după cum nu-şi cruţă propriul popor care îl votează la fiecare nou mandat, numindu-l zombi. Romanul recent, candidat malheureux, cum zic francezii, la Goncourt 2014, adică perdant, este inspirat de Străinul lui Camus. Meursault este, se ştie, numele eroului lui Camus, care a ucis un arab şi a fost condamnat la moarte. Eroul lui Daoud este un arab care ucide un colonist. Juriul Goncourt i-a preferat un roman al unei autoare deloc cunoscute, despre care vă vom informa, când vom şti şi noi despre cine e vorba.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara