Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Meridiane de ---

Precaritate milenară

Un ansamblu arhitectural datând de 1800 de ani a fost descoperit în Oise, Franţa, cu două luni în urmă. Curiozitatea este că ansamblul, având dimensiuni excepţionale, a fost construit pe un teren umed şi în mişcare. E greu de explicat cum romanii s-au putut angaja să ridice arcade de 9,5 metri înălţime şi 9 metri lungime pe un teren atât de nesigur. Ansamblul s-a prăbuşit după 50 de ani. Terenul a fost cultivat ulterior, până în Evul Mediu. A devenit în secolul XX teren de fotbal. În prezent, pe el se va construi un magazin Leclerc. Cu siguranţă mai durabil decât ansamblul. Experţii cred că faţada maiestuoasă ar putea fi reasamblată. Dar de unde bani? „


Larousse

Cine nu ştie ce este un Larousse? Avem bănuiala că mulţi ştiu, nu şi lexicografii români, adică acei lingvişti care ar trebui să se preocupe de soarta dicţionarelor la noi. Avem, desigur, mai multe decât înainte de1989, de toate felurile, dar nu suficiente şi, mai ales, nu aduse periodic la zi. Exemplul Larousse ar trebui să le dea insomnii. Cu şase luni înainte de sfârşitul anului, Larousse, ca de altfel toate dicţionarele din lume, publică ediţia pe anul care urmează. La a suta aniversare, Petit Larousse illustré, prezent în două familii din trei, elimină din ediţia 2015 numeroase cuvinte şi introduce altele. Marile refaceri au loc la 15 ani şi implică 300 de cuvinte eliminate şi cam tot atâtea introduse. Până şi scrierea unor cuvinte se modifică. Spre a nu mai vorbi de modificările sensului unor cuvinte. Numărul de pagini sporeşte regulat. Ediţia 2015 din Petit Larousse illustré conţine 32 de pagini în plus faţă de precedenta pentru a face loc celor 150 de cuvinte noi. Când vom avea şi noi versiuni anuale din DEX, de exemplu? Că la un Littré românesc (acela franţuzesc are 26 de volume, din care 20 de la A la Z, unul de cuvinte ieşite din uz, altul de franceză originară, al treilea de onomastice şi aşa mai departe) nici nu ne putem gândi!


Arhipelagul Gulag, 40

În două rânduri, în iarna 1965- 1966 şi în următoarea din 1966- 1967, Soljeniţin a scris Arhipelagul Gulag, ascuns la o fermă izolată de lângă Tartu, în Letonia sovietică. Îşi tăia singur lemnele de foc. Afară erau minus 30 de grade. Scria cu spatele lipit de soba în care focul ardea neîntrerupt. Adusese cu el 227 de documente, interviuri şi mărturii, culese de la foşti deţinuţi, ca şi el, în Gulag şi încerca să le ordoneze. Manuscrisul a fost microfilmat şi expediat în Occident printr-un nepot al scriitorului, Leonid Andreiev, unde a ajuns după o săptămână tensionată pentru autor şi pentru colaboratorii lui. La finele lui 1973, dactilografa manuscrisului, a fost arestată. După cinci zile de interogatoriu, s-a întors acasă şi s-a spânzurat. Soljeniţin se decide să transmită în Occident semnalul publicării cărţii, care apare la Seuil în 1974. O primă parte apăruse în rusă, tot la Paris, la YMKA-Press, o editură minusculă, depăşită de amploarea vânzărilor, 50.000 de exemplare, înghiţite de piaţă peste noapte, deşi puţini cumpărători francezi citeau ruseşte. Dar voiau să aibă cartea. Ediţia în două volume de la Seuil face din autor o vedetă literară şi politică şi introduce în limbajul universal cuvântul gulag. Un deceniu şi jumă tate desparte apariţia Arhipelagului Gulag de căderea comunismului în URSS şi în aproape toată lumea. Au trecut de atunci 40 de ani.


Cui i-e frică de clasamentul Pisa?

Etitlul unui articol dintr-o publicaţie franceză referitor la succesul mondial al seriei de teste cunoscute sub numele de Program for Intenational Student Assessment (PISA) şi desfăşurate în cadrul OCDE, cu începere din 2000, la nivelul elevilor de 15 ani, pe care îi aşteaptă bacul. Programul verifică eficacitatea sistemelor educative din 60 de ţări (nu şi din România!). Iniţiatorul este un discret profesor german, Andreas Schleicher. Acceptat în toată lumea, programul a fost refuzat în SUA, al căror sistem de învăţământ acordă fiecărei şcoli libertatea de a-şi stabili curricula, ceea ce înseamnă absenţa unor criterii pe plan naţional. O profesoară americană acuză PISA de a face jocul pieţei. Alta crede totuşi că SUA sunt surclasate pe plan educativ. Schleicher afirmă în replică faptul că PISA nu e un dictat, ci un instrument util. Că pe americani nu-i interesează programul, e problema lor, deşi procentul de neşcolarizaţi este dincolo de Ocean mai mare decât oriunde, dar, că pe noi nu ne preocupă absenţa României de pe harta OCDE şi PISA, asta e chiar treaba noastră!


O gafă cu urmări

Se ştie ce succes de vânzare a cunoscut anii trecuţi romanul din secolul XVII al contesei Marie-Madeleine de Lafayette, La Princesse de Clèves, ca urmare a declaraţiei publice a fostului preşedinte francez Nicolas Sarkozy că n-a reuşit să-l citească şi că nu vede de ce ar face parte din bibliografia pentru concursul de admitere în şcolile de administraţie. Ediţii după ediţii, inclusiv în Poche, comentarii, un film având ca punct de pornire romanul. De curând, contesa se vede reeditată cu toate operele într-un volum de 1664 de pagini în Pléiade. Îl comentează Philippe Sollers în „Le Nouvel Observateur” de la începutul lui iunie. Scrie eseistul şi romancierul Sollers: „Madame de Lafayette ne spune multe despre erotismul feminin. Căsătoria, de acord, merge de la sine, odată cu rutina socială şi cu copiii. Amanţi? De ce nu, de vreme ce toate au unul sau mai mulţi, dar gama nu e nesfârşită. Dragostea? Asta e altceva, imposibilul, irealizabilul. Trebuie ca un bărbat să-şi închipuie că nu există decât o singură femeie pe lume în afara mamei, versiune profană a Fecioarei Maria. Prinţesa nu e virgină, dar e singura pe care un cunoscător al femeii o poate iubi necondiţionat”.


„Originea lumii“

La Ornans, în Franţa, între iunie şi septembrie, este deschisă o expoziţie cuprinzând principalele reprezentări picturale ale nudului feminin, pornind de la celebrul tablou al lui Gustave Courbet din 1866, Originea lumii, prima înfăţişare directă a sexului femeii în pictură. Tabloul a trecut în decursul timpului prin diverse mâini, ascuns de obicei sub alte pânze nevinovate, chiar şi de către Jacques Lacan, care l-a disimulat sub o pânză suprarealistă a lui Masson. Abia în 1995, tabloul intră în posesia Muzeului d’Orsay şi poate fi văzut de toată lumea. Cine a fost modelul Originii lumii nu se ştie nici astăzi. Când „Paris Match” a pretins în 2013 că a descoperit un tablou reprezentând chipul modelului, experţii s-au prăpădit de râs. Mai râd şi astăzi. „


Creşterea economică şi Jean d’Ormesson

Editorialul lui Franz-Olivier Giesbert din „Le Point” din 12 iunie vine cu trei propuneri de care guvernul socialist francez ar trebui să ţină seamă dacă vrea să scoată ţara din criză. Prima constă în relansarea creşterii economice, iar a doua, în readucerea întreprinzătorilor la nivelul de încredere dinainte de 2008. Astfel de propuneri s-au mai făcut. Nu şi cea de a treia, care este extrem de originală şi care are o legătură directă cu scriitorul Jean d’Ormesson, laureatul Marelui Premiu al Festivalului „Zile şi Nopţi de Literatură” de la Neptun, al cărui tată a fost ambasador al Franţei în România în anii 1930, când scriitorul era copil şi s-a aflat prima oară în ţara noastră. Iată cuvintele editorialistului: „Jean d’Ormesson a devenit marele nostru scriitor naţional, chiar şi dacă nu-i uităm pe Michel Déon, Le Clézio, Yasmina Reza sau Michel Tournier. Cu fiecare carte, el ne ridică moralul cu un discurs vesel şi optimist, care ne face atât de bine, încât ar trebui rambursat de Asigurările de sănătate. Spre deosebire de antidepresive, el funcţionează din prima. Ultima carte a romancierului, Ca un cântec de speranţă, este în acelaşi timp un credo, o mică bijuterie filosofică şi un manual care ne învaţă să ne simţim bine. Jean d’Ormesson celebrează viaţa «ca fiind mai puţin decât nimic şi totodată totul pentru noi» şi cântă «frumuseţea lumii noastre fragile, trecătoare, schimbătoare, singura noastră bogăţie, bieţi oameni ce suntem, orbiţi de orgoliu şi condamnaţi la efemeritate»”. Ca să vezi onoare!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara