Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Meridiane de ---

Beckett par lui-même

Primul din cele patru volume de aproape 1000 de pagini fiecare, cuprinzând scrisori inedite ale lui Samuel Beckett (1906-1989) dintre 1929 şi 1940, este pe piaţă la jumătatea lui mai. Din cele 15.000 de scrisori păstrate, 2.500 vor fi publicate în anii care urmează. Iată un gen literar care şi-a dobândit titlurile de glorie în secolul clasic francez şi a continuat să beneficieze de ele în romantism şi în epoca modernă, dar pe care sms-urile şi internetul postmodern l-au făcut caduc. De la Odobescu au rămas 11.000 de scrisori, de la Alecsandri şi Hasdeu, câteva sute, spre a nu mai vorbi de ale lui Ghica, adevărate capodopere. Beckett este un epistolier la fel de genial cum este şi dramaturgul. Totodată, unul afurisit, necruţător, al dracului. Scrie, bunăoară, despre Proust în 1929: „Îşi stăpâneşte forma până la a deveni sclavul ei. Unele din metaforele lui iluminează pagina ca o explozie strălucitoare, altele sunt atât de chinuite, încât par să exprime cea mai cumplită disperare de a scrie”. Şi încă: „Locvacitatea lui e ca o vomă care dă afară tot ce a îngurgitat o gură fără dinţi şi un stomac măcinat de colici”. Despre poezia „iezuitică” a lui Mallarmé: „Port doliu după integritatea emisiunii de spermă a unui spânzurat pe care o descopăr la Homer & Dante & Racine & adesea Rimbaud, integritatea pleoapelor căzând înainte să devină conştient creierul de grăuntele de praf adus de vânt”. Înţeleagă cine poate!


Noile populisme

Jean de Saint Victor, istoric al ideilor politice, analizează într-un interviu din „Le Nouvel Observateur” de la jumătatea lui mai emergenţa unui nou tip de populism pe scenele politice europene şi care s-ar putea dovedi câştigă torul apropiatei competiţii pentru parlamentul european. Emergenţa cu pricina, scrie autorul, antielitară şi antisistem, ar „traduce revolta morală a unor marginali de dreapta sau de stânga, care nu se regăsesc în oferta politică clasică ş…ţ Ea exprimă starea proastă de sănătate a tuturor democraţiilor postideologice marcate de sfârşitul clivajelor orizontale (dreapta-stânga) înlocuite de opoziţii verticale (popor vs elită). Istoricul ideilor politice nu poate să nu facă o paralelă cu societatea din Vechiul Regim, care opunea, după spusele lui Gicciardini din secolul XVI, piazza şi palazzo, expresii pe care populistul italian Grillo le exploatează cu succes”. Grillo e versiunea mai proaspătă a lui Berlusconi, celălalt mare comic de pe scena politică din Cizma ultimului deceniu.


„Adevăratul” Julien Sorel

Tot în „Le Nouvel Observateur” de la începutul lunii mai citim despre cartea lui Jean Prévost, de curând apărută, care reia un foileton al aceluiaşi din „Paris-Soir” din iarna lui 1942, intitulat Afacerea Berthet. Autorul a murit în 1943, ca rezistent contra naziştilor. Eroul cărţii sale, Antoine Berthet, este acela care i l-a inspirat lui Stendhal pe Julien Sorel, protagonistul romanului Roşu şi negru. Stendhal a urmărit procesul din decembrie 1827 la tribunalul din Grenoble, oraşul lui natal, şi a asistat la decapitarea lui Berthet. Trei ani mai târziu, când apare romanul, Madame Michoud de la Tour, în vârstă de 45 de ani, primeşte vizita unei prietene, Madame de Marigny, care îi oferă cele două volume in octavo ale romanului. „Nu-l arăta soţului tău, draga mea, o sfătuieşte prietena ei, se pare că e vorba de istoria ta cu Antoine.” Madame Michoud de la Tour nu e alta decât modelul real al Doamnei de Rênal.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara