Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Meridiane de ---

Prostia omenească începe la 24 de ani

Nişte cercetători canadieni au stabilit pe baza a 3305 (ce precizie!) de subiecţi că maximul capacităţilor noastre cognitive este atins la vârsta de 24 de ani. După care ar începe declinul şi am deveni tot mai proşti. Interesant este în ce a constat testul care i-a condus la această concluzie. Subiecţii au fost puşi să joace StarKraft II, un joc de strategie futuristă în timp real. Jocul pretinde concentrare, abilitate şi rapiditate. Nimic altceva. Dacă doar în aceste trei „competenţe” stă capacitatea cognitivă a omului, ne merităm prostia. Ele indică de fapt gradul de deşteptăciune, nu de inteligenţă. Constatarea finală a deştepţilor canadieni este că, dacă la 39 de ani omul e mai lent cu 30 de secunde la 15 minute decât era la 24 de ani, el compensează viteza scăzută prin capacitatea de a crea strategii mai bune. Dar asta e cu adevărat o dovadă de inteligenţă şi se măsoară folosind alte criterii decât cele presupuse de jocul-test. Ce ţi-e şi cu prostia deştepţilor! Vorba lui Călinescu: cocoşul meu e deştept când leagă zgomotul făcut de deschiderea ferestrei de boabele de mâncare, dar, dacă ar fi inteligent, nu s-ar grăbi să vină, fiindcă ar şti că îl hrănesc ca să-l fac borş.


Marcel şi Céleste

Marcel e romancierul Marcel Proust, iar Céleste e Céleste Albaret, cea care s-a îngrijit de marele bolnav între 1914 şi 1922 şi i-a închis la urmă ochii. Era o ţărancă incultă, în vârstă de 22 de ani când s-a angajat la Monsieur. S-a ocupat de toate. Răspundea prompt la soneriile nocturne ale insomniacului. Dormea mai degrabă ziua decât noaptea. Nu e capabilă să citească un rând, dar i se devotează scriitorului ca nimeni altcineva. Îi supravie- ţuieşte o jumătate de secol. Are 82 de ani, în 1974, când publică un soi de memorii, în care, fireşte, vorbeşte despre viaţa ei alături de marele scriitor, căruia i-a fost nu numai servitoare credincioasă, dar curier, telefonist, secretar particular, mai mult, apelând frecvent la soţul ei să facă pe şoferul. Memoriile s-au reeditat recent, 30 de ani după moartea ei, 40 după ce au fost scrise şi 100 de când a păşit prima oară pragul apartamentului lui Prost de pe Bulevardul Haussman din Paris.


Richard Dawkins şi creaţioniştii

Biologul britanic Richard Dawkins nu mai trebuie prezentat în România, unde una din cărţile lui fundamentale a fost tradusă şi a apărut la Humanitas. El a acordat un prim interviu în Franţa revistei „L’ Express”, în numărul de la începutul lui mai. Două lucruri atrag atenţia. Primul este că abordarea biologiei moderne, în bună măsură datorată lui Dawkins însuşi, diferă de aceea a lui Darwin, plasând la un alt nivel mecanismul care reglează evoluţia speciilor, şi anume la nivelul genelor, necunoscute lui Darwin, care se referea la individ. Asta schimbă radical „filosofia” evoluţiei naturale. Vreme de 3,5 miliarde de ani, genele s-au transmis sau au murit. Corpul uman nu e decât o „maşină” de transmis gene şi, o dată, acest lucru înfăptuit, corpul moare. În natură nu există nici un alt scop. Universul n-a fost creat ca să dea naştere omului, fiinţă dotată cu conştiinţă de sine. Al doilea lucru demn de remarcat în interviu este războiul lui Dawkins cu creaţioniştii. Îndeosebi americani (40% din populaţie faţă de media mondială de 28%, procent depăşit doar de saudieni, 75%, dar mult superior celui din Franţa, 9%), creaţioniştii i-au făcut viaţa grea lui Dawkins. Turcii i-au blocat siteul consacrat evoluţiei. Un musulman a publicat un stupid „Atlas al Creaţiei” în 800 de pagini. Dawkins, care nu are obiceiul să-şi menajeze adversarii, mai ales pe cei de teapa islamiştilor radicali, se răfuieşte până şi cu Papii de la Roma, care nu ţin cont de tragedia provocată în Africa de SIDA, ca urmare a interzicerii contracepţiunii, şi în general cu încercările repetate ale religiei de a se opune ştiinţei, conducând, de exemplu, la fanatismul kamikadze al unor tineri îndoctrinaţi să creadă că, dacă se sinucid, au acces la Paradis. „Imaginaţi-vă, afirmă Dawkins, o lume fără religie: n-ar exista atentate sinucigaşe, nici cruciade, nici vânători de vrăjitoare, nici războaie între palestinieni şi israelieni, nici crime de onoare, nici persecutarea evreilor…” Şocant, nu?


Muzeul Picasso din Paris rămâne închis

După cinci ani de lucrări la palatul Salé, care adăposteşte cea mai mare colecţie din lume a operelor lui Picasso, reinaugurarea oficială a fost amânată din iunie în, cel mai devreme, septembrie. Ministerul Culturii n-o mai vrea în funcţie pe actuala directoare, Anne Baldassari, al cărei mandat expirând în septembrie îi oferă cea mai bună ocazie de a scăpa de ea. Doamna cu pricina a nemulţumit pe toată lumea prin mâna de fier cu care a dirijat renovarea. Deşi a colectat prin eforturi proprii 60% din fonduri, a fost permanent controlată de Curtea de Conturi şi şicanată de autorităţi. I-au sărit în sprijin cei doi fii ai lui Picasso. Preşedintele Hollande i-a acordat o audienţă unuia, ministresa i-a refuzat-o celuilalt. Iubitorii lui Picasso cad la mijlocul acestui conflict. O fi fiind prea autoritară Anne Baldassari şi i-o fi călcat pe bătături pe lucrătorii de pe şantier şi pe şefii lor de sindicat. Dată fiind însă lenea endemică a celor ce muncesc în Franţa (şi nu numai!), care trag de cele 35 de ore pe săptămână (săptămâna cea mai scurtă din UE) ca de o mană cerească şi se bucură în luna mai de 14 zile lucrătoare faţă de 17 de sărbătoare (cea mai mare disproporţie din UE), reacţia se explică. Ce va mai fi vă vom povesti.


Un timbru poştal în valoare de 20.000.000 de dolari

Valoarea lui la imprimare a fost de 1 Cent. Şi nu un cent american, ci unul din Guyana britanică. Asta se întâmpla cu 158 de ani în urmă. Când, spune legenda, întârzierea vaporului care aducea din Marea Britanie poşta şi timbrele l-a obligat pe guvernator să emită un timbru propriu. Mai exact, două, al doilea cu valoarea de 4 cenţi. Hazardul a făcut ca un număr destul de mare din cel de 4 cenţi să ajungă la noi, în schimb, din cel de 1 Cent doar unul singur a avut aceeaşi soartă, de unde valoarea lui uriaşă. Valoare care a sporit cu trecerea vremii. De fiecare dată când a fost vândut, a bătut toate recordurile filatelice. Inclusiv astăzi, când e scos la licitaţie de Sotheby’s pentru o sumă de zece ori mai mare decât cel mai bine vândut timbru, Tre Skilling suedez, în 1996. 1 Cent e descoperit de un elev britanic în colecţia unchiului său şi vândut pentru 6 shillingi în 1873, 17 ani după emiterea lui. 1 Cent traversează Atlanticul în 1878 şi încă o dată, înapoi, în acelaşi an, urcându-şi valoarea la 150 de lire. În 1922, costă deja 35.000 de dolari. În 1970, preţul urcă la 280.000 de dolari, iar în 1980, la aproape un milion. Nu e de mirare că în 2014 e scos la licitaţie pentru 20.000.000. Două dificultăţi s-au ivit în ultima vreme. Una este legată de autenticitatea unicului exemplar păstrat. Royal Philatelic Society l-a autentificat prin metodele cele mai noi, dar a lăsat să se perceapă o anumită prudenţă. A doua constă în suspiciunea că unul dintre posesori, toţi mari filatelişti, ar fi distrus un al doilea exemplar, ca să sporească valoarea timbrului.


Cele şase vieţi ale lui Romain Gary

Cunoscutul scriitor francez, de la a cărui naştere s-au împlinit 100 de ani şi care s-a sinucis trăgându-şi un glonţ în inimă în 1980, a scris nenumărate romane, publicate sub cinci nume diferite, luând de două ori Premiul Goncourt, unul în 1956 pentru Rădăcinile cerului, sub semnătura Romain Gary, iar altul, în 1975 pentru Cu viaţa înaintea lui, sub semnătura Emile Ajar. Numele real al scriitorului este Roman Kacew. Recent a fost descoperit un prim roman al scriitorului, Vinul morţilor, singurul care ar fi purtat pe copertă numele lui Roman Kacew, dacă n-ar fi fost refuzat de toţi editorii. Romanul, până azi inedit, descrie lumea de dincolo, de fapt, o lume pe dos, în manieră semiabsurdă şi grotescă. Scriitorul s-a descris odată pe sine însuşi ca pe „un cameleon aşezat pe o scoarţă ecosez”. Primul lui roman îi reconfirmă disponibilită- ţile artistice multiple.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara