Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Meridiane de ---

Din nou despre trubaduri

Subiect mereu reluat de istoricii francezi: trubadurii şi epoca lor. Medievistul Michel Zink, profesor la Collège de France, la catedra faimoşilor săi înaintaşi Gaston Paris (1839-1903) şi Joseph Bédier (1864-1938), vine cu puncte de vedere noi privitoare la poezia şi la epoca trubadurilor. Evul Mediu ar schimba complet tipul de inspiraţie moştenit de la Antichitate, desacralizând poezia, deşi ne aflăm în plin creştinism, şi înlocuind tragedia pe tema destinului cu mult mai umana poezie de dragoste. Trubadurii nu-i concurează pe autorii de fabliaux în materie de obscenitate erotică, dragostea cântată de ei fiind idealizată. Asta, în ciuda faptului că un Guillaume IX era un libertin sadea şi visa să fondeze o mănăstire de prostituate. Între evenimentele evocate şi poemele epice ale vremii au trecut secole, trei în cazul Cântecului lui Roland şi şase în cazul legendei lui Arthur. Dar poemele constituie uneori singura sursă istorică despre evenimente altminteri uitate cu desăvârşire. Interpretarea critică a poeziei trubadurilor şi a poemelor epice a început abia în secolul XIX. Teoriile lui Paris şi Bédier nu mai sunt acceptate astăzi de specialiştii ca Michel Zink. Nici o presupusă tradiţie orală, nici opera unui geniu capabil să reinventeze o literatură despre întâmplări din timpuri demult apuse. Nu e totuşi clar ce pun actualii medievişti în loc.


Salon du Livre

În 2015, invitat principal la parizianul Salon du Livre este Brazilia, căreia i se alătură oraşele poloneze Cracovia şi Wroclaw. Acum doi ani era România. Ecoul în presa franceză e mult mai mare în 2015 decât în 2013. „L’Express” consacră trei pagini evenimentului. E drept că polonezii au avut Premii Nobel pentru Literatură şi noi nu. Dar deosebirea de tratament nu ţine doar de atât. La mijlocul anilor 1960, revista franceză „Europe”, dirijată de Pierre Abraham, de orientare comunistă, a publicat un număr consacrat literaturii poloneze. Revista se putea cumpăra în România. Numărul cu pricina se deschidea cu un editorial care debuta cu următoarele cuvinte: „Literatura poloneză de azi are două curente principale: realismul-socialist şi catolicismul”. În România epocii, propoziţia suna exorbitant. Nu e cazul să ne mirăm că occidentalii nu-i acordă aceeaşi atenţie lui Rebreanu şi contemporanului său Wladisjav Reymont, autorul romanului Ţăranii, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul în care Rebreanu publica romanul Ion. Deosebirile vin de departe. Şi noi n-am ştiut să le recuperăm. Ion e un roman superior din toate punctele de vedere Ţăranilor. La ce bun?!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara