Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Meridiane de ---

După 50 de ani

Atâţia ani au trecut de la redactarea, în 1965, a unui raport de poliţie privitor la moartea lui Federico Garcia Lorca, la solicitarea scriitoarei franceze Marcelle Auclair, autoare, în 1968, a unei biografii a poetului spaniol, şi până când raportul a devenit public, în 2015. Regimul franchist a împiedicat apariţia documentului, care a rămas necunoscut şi după prăbuşirea regimului în 1975. Cercetătorii ştiau demult că moartea lui Lorca a fost un asasinat politic şi nicidecum un accident datorat războiului civil, cum s-a pretins o bună bucată de vreme după 18 august 1936. Dacă nu aduce date noi, raportul dezvăluie faptul că franchiştii vedeau în Lorca un socialist, un francmason şi un ins „cunoscut pentru practici homosexuale, o aberaţie cunoscută azi de toată lumea”. Arestat, închis la Viznar, lângă Grenada, Lorca a fost executat de falangişti la Fuente Grande şi îngropat, adaugă raportul, la aproximativ doi kilometri de marea fântână cu pricina, „într-un loc greu de identificat”. Guvernul andaluz a promis, în urma publicării raportului pe site-ul de informaţie Eldiario.es şi difuzat de radio Cadena SER, reluarea cercetărilor în vederea descoperirii mormântului marelui poet spaniol.


„Cum să-i salvăm pe dascăli?“

Este titlul Dosarului special consacrat de hebdomadarul „Le Point” din 14 mai situaţiei profesorilor de la colegiu şi de la liceu, ca şi a învăţătorilor din Franţa: venituri, obligaţii didactice, respect social ş,a. Deşi, conform statisticilor, 94% din dascăli spun că îşi iubesc meseria, doar 5% cred că meseria lor este valorizată în societate şi doar 13% sunt mulţumiţi de salariu. Este procentul cel mai mic din ţările din OCDE. Salariile medii sunt cuprinse într-o marjă care merge de la 5 800 de euro lunar pentru un profesor de liceu cu oarecare vechime la 2000 pentru un învăţător începător, sub nivelul funcţionarilor publici. Media de vârstă a profesorilor în activitate este în jur de 40 de ani. Dintre aceştia, 58% sunt femei. Şi referindu-ne atât la colegiu, cât şi la liceu, Franţa se situează în privinţa salarizării profesorilor pe locul cinci în Europa occidentală, în urma Germaniei, Olandei şi a altora, înaintea Greciei şi a Italiei, dar sub media OCDE. Din cei 840.000 de profesori câţi numără Franţa în prezent, numai în 2014 au demisionat peste 1000.


Soarta Palmyrei atârnă de un fir de păr

Căzut în mâinile statului islamic, oraşul sirian Palmyra, înscris pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, ar putea avea soarta Mosulului irakian. Este temerea a numeroase instituţii internaţionale şi state. Primele semne de viaţă umană la Palmyra datează din mileniul 7 înainte de era noastră. Splendoarea, oraşul o trăieşte în secolele I-III după Christos, sub ocupaţia romană. Cele mai valoroase monumente de atunci provin: terme, coloane, teatru, amfiteatru, sală de reuniuni pentru consiliul oraşului (buleuterion). Populaţii amestecate au contribuit la edificarea monumentelor: arameeni, evrei, beduini, romani (administratori, agenţi de fisc, soldaţi) persani, arabi şi alţii. Un oraş perfect cosmopolit, aşa dar. Şi totodată ţintă sigură pentru fanaticii islamişti. Nu e deloc sigur că protestele unanime vor face mai mult pentru Palmyra decât au făcut pentru Mosul, Tombuktu şi celelate victime ale barbariei. Dar începe să devină sigur că-l vom regreta pe regretabilul Basher al Assad.


Sex şi negoţ cu opere de artă

De Yves Bouvier n-am auzit până acum. De Zahia, în schimb, am auzit. E minora care le-a adus lui Franck Ribéry şi lui Karim Benzema neplăceri cu justiţia. Bouvier are o afacere extrem de rentabilă: un depozit uriaş, construit după ultimele cuceriri ale tehnologiei, în care colecţionari de artă, artişti şi urmaşi ai lor îşi ţin la adăpost opere în valoare totală, spun gurile rele, de 8 miliarde de dolari. Bouvier e depozitarul, nicidecum proprietarul acestor valori. Cu acordul proprietarilor care i-au încredinţat operele, el negociază vînzarea unora sau altora, cu un comision de 2%. Ispita de a urca respectivele sume la procente ameţitoare a fost, se vede, atât de mare, încât Bouvier a vândut două desene de Picasso care nu-i aparţineau unui miliardar rus, deţinător al acţiunilor majoritare la clubul de fotbal monegasc. Atât posesorul de drept al desenelor, fiica ultimei iubite a lui Picasso, cât şi rusul au reclamat cazul la Brigada de represiune a banditismului, nume pompos sub care se ascunde un organism al statului francez însărcinat cu pedepsirea acestui tip de fraudă. Bouvier a fost arestat, deşi a explicat că rusul a trecut printr-un proces urît de divorţ şi a încercat să-şi salveze averea manipulând tranzacţia. N-a mai putut explica însă vânzarea unor bunuri care nu-i aparţineau. Cât o priveşte pe Zahia, ea a devenit o vedetă după legăturile cu cei doi fotbalişti şi o protejată a lui Bouvier, care organiza periodic întâlniri cu oameni cu bani, la care avea interese firma lui, oferindu- le drept bonus o partidă de sex cu apetisanta, ce e drept, femeie.


Istoria Panteonului francez

Cu ocazia transferării la Panteon a rămăşiţelor unui număr de patru combatanţi din Rezistenţă, presa franceză de toate culorile a redeschis o mai veche discuţie privitoare la monumentul parizian construit de arhitectul Soufflot în secolul XVII, pe modelul celui construit în timpul împăraţilor romani, Agrippa şi Hadrian, în secolul I. Nu la fel de solid, expus unor accidente precum cel din 1988, când un bloc de piatră s-a desprins din boltă şi a căzut, Panteonul parizian are o istorie complicată, mai ales după ce în 1791 Adunarea Constituantă îl destinează cultului eroilor neamului. Revendicat simbolic de stânga politică, moştenitoarea Revoluţiei din 1789, primeşte botezul dreptei în secolul XIX. Numele celor aflaţi în Panteon a stat la baza unor numeroase dispute. În principiu, numele alcătuiesc un veritabil canon cultural şi istoric, precum numele personalităţilor româneşti înscrise pe plafonul Ateneului. Voltaire, Rousseau, Hugo, Zola sunt în Panteon, Montaigne, Descartes, Molière, Montesquieu, Diderot, Lamartine, Proust nu sunt. Este Jaurès, nu este De Gaulle. Sunt câteva cazuri de excluşi din Panteon, Mirabeau, care a fost primul panteonizat în urma deciziei Constituantei, sau Marat. Sau şi cazuri în care familia a refuzat panteonizarea: Camus. Femeile sunt mai puţine decât bărbaţii, oamenii de ştiinţă, mai numeroşi decât artiştii, dar mai puţin numeroşi decât scriitorii şi politicienii.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara