Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Meridiane de ---

Reţeta succesului

Născut la Siegen (landul Nordrhein- Westafalen) în 27 noiembrie 1967, într-o familie de emigranţi iranieni, scriitorul german Navid Kermani ştie să se descurce pe piaţa ideilor contemporane. Avînd dublă cetăţenie şi asumîndu-şi Islamul, Kermani e exact tipul de intelectual la care visează noul tipar european: o îmbinare ecletică de idei persane cu maniere occidentale, cărora li se adaugă suficientă isteţime pentru a nu depăşi măsura cînd se pronunţă asupra corectitudinii politice. Drept care Kermani critică Statul Islamic, pe care îl consideră o „versiune Pol-Pot a Islamului“, se entuziasmează de noua moschee din Köln şi laudă indulgenţa nemţilor faţă de valurile nesfîrşite de emigranţi. Că în realitate nemţii şi-au cam pierdut indulgenţa faţă de străini e un detaliu infim de vreme ce politicienii europeni aşteaptă de la intelectuali tocmai genul de discurs pe care Kermani îl oferă cu generozitate. Tactica aceasta l-a preschimbat într-un răsfăţat al premiilor culturale, iar anul trecut Kermani a fost invitat chiar în Bundestag, pentru a ţine o cuvîntare solemnă cu prilejul împlinirii a 65 de ani de la intrarea în vigoarea a Constituţiei Republicii Federale Germania. Singurele teme în privinţa cărora Navid Kermani sare de pe linie şi arată atavisme incomode sunt conflictul israelo-palestinian şi contenciosul atomic al Iranului. Aici Kermani îşi scoate dinţii şi încetează de a mai fi corect politic, avertizînd Occidentul că e pe cale să repete greşeala invaziei din Irak. Dar punîndu-i într-o balanţă scăpările şi în cealaltă aderările la patternul multiculturalist, Navid Kermani e un exemplu de succes mediatic graţie adaptării la cerinţele epocii. Cărţile i se citesc mai puţin, în schimb luările de poziţie pe teme stringente stîrnesc comentarii copioase. Probabil acesta e viitorul intelectualului umanist, să devină o anexă a dezideratelor la modă.


De la amfetamină la melanom

Pe 30 august scriitorul şi neurologul britanic Oliver Sacks a murit la New York. În vîrstă de 82 de ani, Sacks şi-a căpătat celebritatea prin cărţile de popularizare a medicinii, din care un loc aparte îl ocupă bestseller-ul Bărbatul care şi-a confundat soţia cu o pălărie. Maniera lui Sacks stă în îmbinarea anecdotei cu umorul interpretativ, volumele sale citindu-se ca nişte veritabile foiletoane. Cartea Timpul trezirii i-a fost ecranizată într-un film avîndu-i ca protagonişti pe Robin Williams şi Robert de Niro. În aprilie îi apăruse în engleză autobiografia (On the move. My life), în paginile căreia îşi descria fără reticenţe homosexualitatea, dependenţa de amfetamine şi pasiunea pentru motorete de lux. Moartea i s-a tras de la un melanom de pe urma căruia a căpătat metastaze hepatice.


Daniel Barenboim, interzis în Iran

Cei care sperau că recent-încheiatul acord dintre cele 5+1 mari puteri (SUA, Rusia, China, Franţa, Marea Britanie, membre permanente în Consiliul de Securitate, plus Germania) şi Iran, pe tema programului nuclear al Teheranului, va duce la deschiderea Republicii Islamice către valorile culturale occidentale, n-au trebuit să aştepte mult până să constate că s-au înşelat. Acordul încă n-a intrat în vigoare – în aşteptarea aprobării lui de către Senatul şi Congresul Statelor Unite, unde o procedură de respingere iniţiată de republicani este în curs –, dar regimul de la Teheran a dat deja o probă că acesta nu va fi urmat de nici o liberalizare pe plan intern. Concret, oficiali ai regimului islamic au anunţat că, deşi nu au nimic împotriva unui concert susţinut la Teheran de orchestra Operei de Stat din Berlin (planificat înaintea vizitei ministrului de Externe al Germaniei, programată în octombrie), nu acceptă ca acesta să fie dirijat de directorul ei, celebrul Daniel Barenboim. Motivul: Barenboim, care are trei cetăţenii, este (şi) cetăţean israelian. Ironia e că Daniel Barenboim este un cunoscut opozant al guvernului israelian, implicat în numeroase campanii de conciliere israelianopalestiniene şi un susţinător al agresivei campanii BDS (Boycott, Divestment, Sanctions), care-şi propune să izoleze şi să delegitimeze statul Israel. În plus, Barenboim este nu numai cetăţean israelian şi argentinian, ci şi cetăţean palestinian... De unde se vede că, pentru regimul de la Teheran, nici muzica, nici simpatia lui Barenboim pentru cauza palestiniană nu sunt suficiente ca să-i permită să dirijeze un concert pentru pace şi reconciliere în Iran. Din cauză că este evreu şi cetăţean israelian. Împrejurarea ar putea părea un detaliu. Credem însă că e unul revelator cu privire la sensul pe care Teheranul vrea să îl dea recentului acord cu comunitatea internaţională. Nicidecum o acceptare a valorilor pluralismului, toleranţei şi înţelegerii.


Studenţii sârbi, împotriva „reality show“-urilor

Serbia nu este încă în Uniunea Europeană, dar spiritul civic al vecinilor noştri este, câteodată, surprinzător de avansat, în comparaţie cu indolenţa noastră. Astfel, organizaţia studenţească „Sistemul valorilor” a lansat în mediul virtual o petiţie pentru interzicerea „reality show”-urilor televizate. Sub genericul Vrem cultură, nu „reality show”-uri, tinerii sârbi cer autorităţilor din domeniul audiovizualului să interzică programele de televiziune de acest tip şi să asigure menţinerea unui nivel calitativ al divertismentului. Petiţia subliniază că tinerii nu sunt nicidecum împotriva valorilor europene, ci, dimpotrivă, doresc ca acestea să fie reprezentate prin spectacole şi emisiuni de calitate, care să înfăţişeze valorile culturale europene şi creativitatea. „Vrem mai multe muzee şi teatre, nu spectacole reality show”, spun studenţii în petiţia lansată în mediul electronic. Protestul a coborât şi în stradă, în Piaţa Republicii din Belgrad (loc tradiţional de proteste publice), unde studenţii de la Conservatorul din capitala Serbiei au susţinut un concert gratuit, urmat de o manifestaţie, în cadrul căreia au arătat că Muzeul Naţional de Istorie este închis de mai mulţi ani, o serie întreagă de teatre şi edituri se confruntă cu mari dificultăţi financiare, în timp ce piaţa mediatică este inundată de sub-producţii lipsite de orice nivel cultural. Petiţia studenţească a adunat până acum 55.000 de semnături.

P.S. La noi, editorii lansează proteste împotriva susţinerii literaturii prin timbrul cultural...

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara