Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Meridiane de ---

Din nou, despre glorificarea crimei în lumea islamică

Asasinarea scriitorului creştin iordanian Nahed Hattar, chiar pe treptele Tribunalului din Amman unde urma să fie judecat pentru „ofensă adusă Islamului”, a făcut înconjurul presei mondiale. Ea ilustrează gradul înalt de radicalizare a cercurilor islamiste din întreaga lume (chiar şi din state moderate, ca Iordania) şi intoleranţa lor crescândă faţă de libertatea de expresie. Amănuntul că Hattar era creştin subliniază şi condiţia extrem de precară în care se află creştinismul în Orientul Mijlociu, în urma ascensiunii ISIS şi a distrugerii unor comunităţi întregi din Irak şi Siria.

Ce nu a mai scris presa internaţională – dar a făcut-o cotidianul Jerusalem Post din 26 septembrie a.c. – este că, departe de a stârni indignare la Amman, asasinarea scriitorului acuzat de „ofense la adresa Islamului” a fost întâmpinată cu mari manifestaţii de bucurie (!), în aproape toate oraşele iordaniene. Ceea ce arată că, departe de a fi un fenomen marginal, extremismul şi violenţa sunt adânc înrădăcinate în lumea islamică şi nu au legătură nici cu colonialismul (care s-a încheiat demult), nici cu „imperialismul american” (Hattar era iordanian get-beget). Ci cu carenţele unui sistem social-politic nedemocratic, în care supremaţia legii, statul de drept şi libertatea sunt concepte încă puţin cunoscute.

Interesant este şi faptul că aceeaşi lume islamică, în care asasinarea unui om înainte de a fi judecat este aplaudată de o largă majoritate, pretinde, din partea Europei, toleranţă. Peste tot, pe Bătrânul Continent sau în Statele Unite, societăţile islamice publică anual zeci de pamflete anti-creştine şi anti-democratice, în deplină libertate, şi protestează vehement, în numele toleranţei (pe care ele nu o practică!), atunci când activităţile lor tangente cu terorismul intră în vizorul legii. Dublul standard, această regretabilă invenţie a corectitudinii politice, serveşte de minune nu democraţiei, ci extremismului...


Manuscrise ebraice de pe Drumul Mătăsii

Biblioteca Naţională a Israelului de la Ierusalim a achiziţionat, recent, o adevărată comoară de documente provenind din Afganistan şi Persia din secolele XI-XV. Supranumit A doua Geniza afgană, setul de aproximativ 250 de manuscrise, redactate în iudeo-persană, aramaică, arabă şi farsi, a fost descoperit cu câţiva ani în urmă, într-o peşteră din apropierea oraşului Bamyan din centrul Afganistanului.

Documentele, de excepţională însemnătate istorică, aruncă o lumină aparte asupra vieţii cotidiene din regiunea de mijloc a Drumului Mătăsii, înainte şi după Marea Invazie Mongolă din 1241. Ele dezvăluie existenţa unor prospere comunităţi evreieşti în Asia Centrală, precum şi legăturile dintre acestea şi comunităţile musulmane. Cele mai multe sunt redactate de negustori evrei şi musulmani, în perioada care precede distrugerea Asiei Centrale de către nepotul lui Ginghis-Han, între anii 1258-1260.

Dr. Yoel Finkelman, curatorul colecţiei de la Biblioteca Naţională a Israelului, a subliniat raritatea acestor manuscrise, care oferă date inestimabile privind existenţa de zi cu zi a unor comunităţi, până acum, necunoscute cercetătorilor. Ele conţin texte şi documente juridice, teologice şi istorice, precum şi transcrieri de versete biblice. Multe dintre ele provin de la o influentă familie de negustori evrei, Abu Nasr, care a trăit în centrul Afganistanului, în secolul al XI-lea.

Documentele, aflate în diferite stadii de degradare din cauza condiţiilor improprii în care au fost stocate, urmează un proces minuţios de restaurare, după care vor fi digitalizate, devenind astfel accesibile cercetătorilor din întreaga lume.


Premiul Frank Schirrmacher

Proaspăt luareat al premiului elveţian Frank Schirrmacher, Michel Houellebecq şi-a rostit cuvîntul de mulţumire într-o dispoziţie rebelă, arborînd o ţinută incriminatoare, de parcă distincţia, în loc să-i recunoască meritele, mai degrabă i le-ar fi contestat. În alocuţiune, Houellebecq a mărturisit că se simte mizerabil în pielea de scriitor, mai cu seamă în urma calomniilor la care a fost supus după publicarea romanului Supunere. Mai mult, francezul a tunat şi fulgerat împotriva presei occidentale, pe care o consideră o sirenă a minciunii propagandistice, cum nu a cruţat stînga franceză pe care a asemuit-o cu un Leviathan muribund, care, chiar şi în clipa morţii, continuă să lovească pe oricine nu-i împărtăşeşte aberaţiile. Tonul excesiv al scriitorului nu a mirat pe nimeni, Houellebecq fiind prea bine cunoscut pentru arta de a se declara victimă chiar în momentul cînd e în plină vogă. Cuvîntul de laudatio pentru Houellebecq a fost rostit de scriitoarea germană Necla Kelek, ale cărei origini turceşti s-au vădit în critica pe care, fără legătură cu ceremonia de decernare a premiului, a făcut-o teatrului german, pe care l-a învinuit de opacitate faţă de dramele emigranţilor. Nici accentul acesta nu a mirat pe nimeni, întrucît obiceiul de a-i vitupera pe nemţi cu orice prilej a devenit o banală uzanţă fără consecinţe concrete. Premiul, menit a întreţine memoria eseistului elveţian Frank Schirrmacher (1959-2014), e acordat anual de Universitatea din Zürich, oraşul de decernare fiind, pe rînd, Ascona, Berlin şi, fireşte, oraşul elveţian. Valoarea premiului este de 20 000 de franci elveţieni, anul trecut laureatul fiind Hans Magnus Enzensberger.


Premiul Cărţii Germane

În mod surprinzător, lista scurtă a autorilor nominalizaţi pentru Premiul anual al Cărţii Germane (deutscher Buchpreis) e dominată de bărbaţi, o singură femeie, Eva Schmidt cu romanul Un an lung (Ein langes Jahr), fiind prezentă printre favoriţi. Gurile rele spun că membrii juriului s-au săturat de comentarii maliţioase privind ingerinţa ideologiei în exercitarea actului critic, drept care au ales finaliştii după criterii drastice. Rezultatul e că austriacul Reinhard Kaiser-Mühlecker, cu romanul Suflet străin, pădure întunecată (Fremde Seele, dunkler Wald), concurează alături de André Kubiczek, cu Schiţa unei veri (Skizze eines Sommers), de Bodo Kirchhoff cu volumul Întîmplări potrivnice (Widerfahrnis), şi de Philipp Winkler, cu intraductibilul Hool. Dar numele cel mai des invocat în privinţa cîştigătorului e cel al lui Thomas Melle, cu volumul Lumea în cîrcă (Die Welt im Rücken). Cum premiul se va acorda pe 17 octombrie, nu vom mai avea mult de aşteptat.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara