Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Meridiane de ---

Lumea e pe ducă
Un roman cu tentă deprimantă a publicat Jonas Lüscher, intitulat Kraft (Editura C. H. Beck, München, 2017), cauza stînd în tema eminamente gravă pe care o atinge: teodiceea. Este Dumnezeu răspunzător pentru răul din lume? Așa suna acum aproape trei secole, pe vremea lui Leibniz, întrebareacheie. Astăzi însă, în versiunea lui Lüscher, teodiceea trebuie reformulată după tipare laice: „lumea e bună, cum facem s-o îmbunătățim și mai mult?” Se înțelege, premisele romanului sînt ateiste: nimeni nu-l mai trage la răspundere pe Dumnezeu fiindcă nimeni nu-l mai ia în seamă, și atunci vina răului aparține în întregime omului.
Eroul cărții, Richard Kraft, profesor de retorică la Tübingen, este invitat de un milionar din Silicon Valley, ale cărui veleități filosofice îi inspiră ideea de a relua, într-o formă cît mai modernă, tema teodiceei, să se pronunțe asupra a cît de temeinice sînt argumentele veleitarului. În schimbul efortului de a citi lucrarea, magnatul îi promite profesorului o recompensă de un milion de dolari, drept care Kraft, deși disprețuiește din rărunchi tagma diletanților cu fumuri speculative, se pornește la drum. Așa începe o carte care seamănă mai curînd cu un eseu pus în formă romanescă decît cu o cercetare propriu-zisă. De altfel, criticii nu știu prea bine cum să clasifice volumul: în formă, el pare de beletristică, atîta doar că personajele vorbesc în dodii abstracte, caz în care avem de-a face cu o corcitură în paginile căreia ambele domenii pierd. Oricum, romanul se încheie în ton pesimist: la Silicon Valley, profesorul de retorică Kraft abdică în fața răului întruchipat de tehnică, fiind silit a recunoaște că lumea nu numai că nu poate fi îmbunătățită, dar că drumul pe care ea se află duce la prăpastie.

Autoarea copiilor
A murit, în vîrstă de 93 de ani, scriitoarea americană Paula Fox, cunoscută cu precădere prin cărțile pentru copii pe care le-a scris începînd cu anii 1960. Dar apogeul notorietății îl va atinge în anii 1970, o dată cu romanul dramatic Desperate Characters, unde descrie cu fler psihologic atmosfera unei căsnicii ajunse pe marginea prăpastiei. Romanul a plăcut atît de mult publicului înc`t a fost ecranizat în 1971, filmul avînd-o ca protagonistă pe Shirley MacLaine. Au urmat cărțile de memorie, în care biografia autoarei se mestecă cu ficțiunea, atîta doar că rumoarea din jurul lor a fost destul de ștearsă, motiv pentru care criticii o așază pe Paula Fox în rîndul creatorilor de literatură pentru tineret și mai puțin al celor de beletristică pentru adulți.

Vinerea primejdiilor
Pe 12 noiembrie 1779, într-o toamnă ploioasă cu frunzișuri pestrițe, Wolfgang Goethe întreprindea o excursie pe masivul muntos Gotthard, alături de prințul Carl August, al cărui consilier era de patru ani de zile. Călătoria, deși se dorea o incursiune tihnită pe poteci alpestre, avea să se preschimbe într-o aventură pe viață și pe moarte, căci puțin a lipsit ca cei doi temerari călători să-și piardă viața.
Episodul este evocat de scriitorul elvețian Adolf Muschg în romanul Vinerea albă (Editura C. H. Beck, München, 2017), zugrăvind cu nerv și inspirație atmosfera unei zile ce putea fi fatală pentru poetul în vîrstă de 30 de ani. Ciudățenia volumului e că autorul nu se mulțumește să nareze întîmplarea picarescă, dar pe deasupra o dublează cu o poveste personală: în vîrstă de 82 de ani, Muschg suferă de cîțiva ani de cancer, iar apăsarea bolii nu o poate suporta decît folosind aventura lui Goethe ca pe un remediu în fața fricii. Așa se face că cititorul asistă la împletirea a două fire narative: pe de o parte, descrierea unei aventuri alpine, pe de alta o spovedanie dureroasă din partea unui scriitor muribund. Deocamdată, forma hibridă a volumului nu a stîrnit prea multă simpatie în rîndul criticilor, dar reacțiile sînt abia la început.

La timpuri triste, cărți vesele
La vremuri sumbre, cărțile amuzante își au rostul lor, descrețind frunțile și întrețin`nd impresia că, oricît ar fi de apăsătoare viața, ea merită să fie trăită. Și cum nemții trec prin cea mai gravă criză morală de la terminarea ultimului război, romanul lui Gerhard Henschel, Arbeiterroman (Romanul muncitorului, Editura Hoffmann und Campe, Hamburg, 2017), cade la momentul potrivit, dîndu-le iluzia că în trecut lucrurile mergeau mai rău. Scris pe un ton glumeț, romanul e al șaptelea volum dintr-o serie pe care autorul a intitulat-o „Cronica lui Martin Schlosser”, volumele anterioare avînd o apăsată tentă autobiografică, personajul principal, Martin Schlosser, fiind chiar alter ego-ul autorului.
Gerhard Henschel s-a născut în 1962 și a crescut în Meppen, „orașul damnaților”, cum el însuși îl numește într-unul din volume, o mică urbe din Saxonia Inferioară, aflată lîngă granița cu Olanda. Acțiunea romanului acoperă anul 1988, într-o perioadă cînd germanilor nici prin cap nu le trecea că peste puțin timp din Zidul Berlinului nu va mai rămîne decît o amintire macabră. Fiind autobiografic, Romanul muncitorului surprinde idealul din tinerețe al autorului, acela de a deveni scriitor, modelele pe care le are sub ochi purtînd numele lui Robert Gerhardt, Eckhart Henscheid, Arno Schmidt, Walter Kempovski, toți autori în carne și oase în epoca pomenită. Și pentru că narațiunea e ruptă din viața reală, Mihail Gorbaciov și Helmut Kohl sunt înfățișați în culori hazlii, de la cîntecele cu „Gorbi” pe care le fredonau în bătaie de joc tinerii de atunci, pînă la cancanurile avîndu-l în centru pe „mister Varză” („Kohl” în germană însemnînd „varză”). Cei care au o vîrstă apropiată de aceea a autorului, dacă vor deschide romanul, vor trăi senzația de déjà vu, retrăind multe din episoadele care au marcat sfîrșitul deceniului 9. Pe alocuri, tonul mucalit e abandonat pentru a lăsa loc unei seriozități fără de care scene sumbre, precum sinuciderea unui văr sau moartea mamei, nu ar fi putut fi zugrăvite. Dar astfel de episoade triste sunt rare, romanul fiind o poveste șugubeață inspirată cu precădere din detaliile concrete ale Germaniei împărțite. 

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara