Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Meridiane de ---

Mommy porn

Traducerea titlului: pornografie pentru mămici. Nu e vorba de filme, ci de romane. Mai exact de unul care s-a vândut în SUA în 10 milioane de exemplare în nici o lună şi jumătate. Autor, o doamnă între două vârste, nici frumoasă, nici urîtă, mai degrabă banală, cu un zâmbet standard lipit pe figură şi cu nasul călărit de o pereche de ochelari cu rame groase, pe numele ei de scriitor, E.L.James, iar în cartea de identitate, Erika Leonard. Romanul devorat de milioane de cititori se intitulează Cincizeci de nuanţe de gri. Este povestea unei studente virgine încăpută pe mâinile unui tânăr miliardar sadic şi pervers. O poveste care nu poate fi reprodusă în detaliile ei cât se poate de scabroase. Un hebdomadar extrage câteva fragmente din roman care sunt, ce mai vorbă, dezgustătoare. Aşa că vă cruţ de literatura doamnei între două vârste. Alt interes decât acela de a-i excita pe soţii mămicilor ca să-i determine să se culce din când în când cu acestea, după cum afirmă chiar Erika, ea însăşi o mommy perfectă, romanul nu are.


Tombuctu, dragostea mea

Aţi auzit grozăvia: salafiştii, care i-au alungat pe tuaregi din nordul statului Mali, le dărâmă acum cu lopata şi cu pickhamerul monumentele religioase datând din secolele XI-XII. Cei 125 000 de locuitori ai regiunii au reuşit să ascundă documente legate de tradiţia musulmană a locului, pe care salafiştii n-o recunosc, dar nu şi să oprească demolările sălbatice ale unor temple milenare, înscrise pe lista Patrimoniului UNESCO. În dorinţa lor de a avea un stat independent, nerecunoscut de nici o altă ţară, tuaregii s-au desprins de Mali, dar s-au pomenit pe cap cu trei dintre cele mai dure mişcări africane legate de Al Quaida şi de viermişorii născuţi pe cadavrul organizaţiei lui Ben Laden, după uciderea acestuia, înarmate până în dinţi cu tot ce putuse fi scos din Libia epocii post-Ghadafi. N-a fost greu ca visul de independenţă al tuaregilor să se transforme în coşmar: ca să nu se mai ştie de existenţa lor, salafiştii le distrug acum memoria culturală. Zecile de moschei de la Tombuctu, oraşul celor 333 de sfinţi ai islamului, cad pradă, una după alta, barbarilor, culmea!, de aceeaşi religie. Şapte dintre cele mari sunt deja în ruine. Imaginile transmise de agenţiile de presă sunt cutremurătoare. Un procuror al Curţii Internaţionale de la Haga a evocat posibilitatea unei traduceri în justiţie a barbarilor. Din nefericire, vorba românească potrivită cu situaţia se dovedeşte pesimistă: prinde orbul, scoate-i ochiul!


A murit Robert Sabatier

Lumea literară franceză îl regretă pe o singură voce pe autorul romanului Chibriturile suedeze, una din capodoperele prozei contemporane, decedat la 88 de ani. Autor, între altele, al unei monumentale Istorii a poeziei franceze în 9 volume, Sabatier era un personaj pitoresc al cafenelelor şi bibliotecilor pariziene din deceniile din urmă. Era mare amator de farse, ca poetul Nicolae Tăutu, pe vremuri la noi, cărora le cădeau sistematic victimă chiar şi cei care îl cunoşteau şi ştiau de ce e în stare. Locuia, ca un mare burghez ce se afla, în arondismentul 16, dar, dacă voiai să-l întâlneşti, trebuia să te duci în cartierele populare ale Parisului. Ca membru al juriului Goncourt, era temut pentru vorbele lui de spirit şi recunoscut pentru votul favorabil acordat autorilor temerari artistic.


25 de muzee necunoscute din Paris

Nici mai mult, nici mai puţin de 25 de muzee sunt considerate de o anchetă a unui hebdomadar francez necunoscute publicului larg şi turiştilor. Ele sunt situate în aproape toate arondismentele şi au colecţii extrem de diferite şi la care puţini s-ar aştepta, unele valoroase, nu doar prin originalitate, dar şi prin prezenţa unor opere majore. E cazul muzeului Espace Dali din Montmartre, care adăposteşte 300 dintre operele cele mai abracadabrante ale artistului. Alături este Muzeul Montmartre, altădată un faimos atelier prin care au trecut Renoir, Dufy, Utrillo, dar şi poeţi ca Reverdy, iar cu secole în urmă, comedieni din trupa lui Molière. Casa cea mai veche din Paris, aceasta este, deasupra uneia din cele mai faimoase vii din Franţa. Sunt şi muzee mai ciudate: al francmasoneriei, al evantaiului sau al artelor pădurii. Nu trebuie ocolit Muzeul Erotismului de la poalele aceleiaşi coline, în binecunoscuta Pigalle, creaţie a unui anticar, în 1997, într-o clădire cu cinci etaje, în care puteţi afla cele mai stranii obiecte legate de sex, din toate colţurile lumii, de la cele cu caracter religios sau ritual la cele, aşa-zicând, uzuale în vremea noastră.


O biografie a lui Flaubert

De la enorma şi plictisitoarea carte a lui Sartre despre Flaubert, L’Idiot de la famille, nu s-a mai scris nicio biografie importantă a autorului Doamnei Bovary. Recent, Bernard Fauconnier, autor şi al unei remarcabile biografii a lui Cézanne, a publicat una extrem de vie şi de diferită, atât ca abordare, cât şi ca stil, de aceea sartriană. Victimă a propriilor teze structuraliste despre literatură, Sartre a văzut în Flaubert doar textul: viaţa omului i s-a părut „atât de plată, atât de ternă”. Fauconnier constată că lucrurile nu stau deloc aşa. Călugăr al literelor, Flaubert n-a fost niciodată. Aventuri nenumărate cu doamne mondene, dar şi demimondene din Paris sunt cunoscute, ca şi legătura pasionată şi de durată de la Croisset cu Juliet Herbert, guvernanta nepoatei lui, rămasă discretă din pricini care se subîn- ţeleg.

O practică milenară, interzisă

Tribunalul din Köln a pronunţat o sentinţă care interzice circumcizia, în numele apărării integrităţii fizice a copilului şi a dreptului acestuia de a-şi decide singur apartenenţa religioasă. Sentinţa a provocat stupoare printre musulmani şi evrei şi comentarii foarte acide în presă. Circumcizia e semnalată din Antichitate. Suetoniu aminteşte de „fiscus judaicus”, o taxă pe care evreii circumcişi o plăteau autorităţii imperiale, destinată iniţial întreţinerii Templului de la Ierusalim. În fond, practica e cunoscută din Vechiul Testament, în care este relatat episodul circumciziei lui Abraham, la 80 de ani, conform sugestiei lui Dumnezeu, care i-ar fi explicat că e vorba de a stabili astfel o legătură între El şi poporul evreu. Coranul, în schimb, nu menţionează nicăieri circumcizia. Practica a avut şi raţiuni igienice. Medicina modernă a descoperit că ablaţia prepuţului scade rata infecţiilor şi pe a îmbolnăvirii de cancer de penis. Cei care au reacţionat la sentinţa judecătorilor germani au făcut-o îndeosebi din raţiuni de tradiţie religioasă şi culturală. E vorba de o cutumă greu de înlăturat din mentalul social. Au fost şi voci mai pragmatice. De pildă a unui comentator din „Le Nouvel Observateur” din 5-11 iulie: „Judecătorii din Köln uită esenţialul. Circumcizia nu se reduce la a imprima în carnea omului un Dumnezeu şi o religie. Şi nu e doar o pavăză contra bolii şi morţii. Făcând glandul mai puţin sensibil, ea prelungeşte raportul sexual şi împiedică ejaculaţia precoce”. Cine zice că francezii nu rămân poporul cel mai cartezian din lume, chiar şi când e vorba de cea mai necarteziană comportare umană, adică, sexul?


O sută de poeţi

„L’Express” din 4-10 iulie: „O sută de poeţi francezi se vor întâlni la Sète, oraşul lui Brassens şi Jean Vilar (de la a cărui naştere se împlinesc 100 de ani), între 20 şi 28 iulie, cu ocazia festivalului «Voci vii» din Mediterana în Mediterana. Ocazie, prin intermediul lecturilor şi al întâlnirilor, de a se familiariza cu poezia…” Nu sunt nume foarte cunoscute, ceea ce nu e de mirare într-o ţară în care există aproape numai cititori de romane, dar festivalul are meritul de a face simţită prezenţa poeţilor într-o literatură care i-a dat lumii pe Villon, Hugo, Baudelaire, Rimbaud, Lautréamont, Verlaine, Michaux şi atâţia alţii pe care îi învaţă la şcoală copii şi adolescenţi de pe toate continentele. Familiarizarea cu poezia a devenit o obligaţie naţională în Franţa care pare a fi uitat de existenţa poeţilor. 

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara