Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Arte:
Marin Constantin - artistul intrat în legendă de Dumitru Avakian

De aproape o jumătate de secol – trebuie să o recunoaştem – s-a născut legenda relaţiei cu totul aparte dintre conducătorul formaţiei corale „Madrigal”, dintre artistul, muzicianul Marin Constantin şi membrii ansamblului.

S-au plămădit unul pe celălalt, au trăit întru muzică unul pentru celălalt, împrospătându-şi continuu relaţia; iar aceasta pe parcursul unei legături, a unei intimitaţi artistice în zona căreia a înflorit miracolul cântului coral drept expresie a unei comunicări unice, petrecute în repetiţii, în concert. Cu mai bine de trei decenii în urmă, cu prilejul unei fericite aniversări a formaţiei, încercam o sugestivă apropiere notând că în relaţia cu instrumentul său Marin Constantin dispune de geniul cântului coral aşa cum, spre exemplu – îmi imaginam eu atunci – Elisabeth Schwarzkopf, marea maestră a cântului cameral, dispune de geniul lied-ului. Între timp, amândoi au trecut în eternitate. Amândoi au cântat şi ne-au încântat la Ateneul Român. De fiecare dată, fiecare apariţie a lor în concert trecea şi se petrecea în zona unui veritabil ritual.

Nu pot spune că în aceste zile am resimţit în vreun anume fel sentimentul propriu al despărţirii de omul, de artistul care întruchipează pentru mulţi dintre noi statura maestrului, a maestrului fără de pereche. O ştim cu toţii, Marin Constantin a intrat în legendă încă din timpul vieţii. S-a întâmplat nu de ieri. Este un loc pe care şi-l păstrează în continuare.

Se spune că ar fi plecat în chiar prima zi a acestui an. Greu de crezut. S-o fi dus să se odihnească puţin. Caci i-a fost dat să facă multe. Pentru muzică, pentru oamenii ei; dar mai cu osebire pentru cei ce se pot lăsa ademeniţi de miracolul muzicii drept stare existenţială a fiinţei umane. Marin Constantin şi al său „Madrigal” constituie un corp al celor aleşi, un organism unic în a cărui dinamică se făptuia muzica drept o stare a unei înalte spiritualităţi.

Era mai mult decât un dirijor. Sunt tentat să cred că era un veritabil magician. Sub privirea sa atentă, faptele muzicii se rostuiesc drept prelungire a unei ordini interioare ce se împlineşte abia în sunetul cântului coral, drept un ecou al unui dat lăuntric. Unii au fost tentaţi să facă o apropiere de sunetul unei superbe viori Stradivarius. Nepotrivită comparaţie. Căci Marin Constantin şi „Madrigal”-ul său, mă refer la sunetul cu totul aparte al formaţiei, sunt parte a unei culturi elaborate, stabilite direct pe relaţia dintre şeful formaţiei şi membrii acesteia. Sunetul devine un reflex firesc al muzicii, al vieţuirii acesteia şi nu invers; în cazul maestrului, muzica nu ajunge a fi un reflex al sunetului, ci ceea ce-l creează. Prin voinţa demiurgului său, muzica este cea care zămisleşte atât instrumentul cât şi sunetul ansamblului; …drept împlinire a unei misiuni într-un anume fel sacre. Marin Constantin şi „Madrigal”-ul s-au constituit în entităţi inseparabile. Au renăscut bijuteriile Renaşterii italiene, monodiile cântărilor psaltice româneş ti, cantatele de Bach şi de Webern, imensul tezaur al valorilor muzicii noastre de secol XX. Marin Constantin şi formaţia „Madrigal” deveniseră o veritabilă emblemă a culturii naţionale. Astfel s-a plămădit o lucrare unică în felul ei, lucrare ce poate fi considerată un veritabil testament artistic, o creaţie în egală măsură teoretică şi practică, The mastery of choral structure and performance; este rezultatul unei experienţe în egală măsură pedagogice şi artistice.

Nu comit o indiscreţie menţionând că Marin Constantin a fost - cu decenii în urmă - naşul într-ale muzicii pentru unul dintre cei mai importanţi dirijori români actuali, căruia i-a intuit chiar de la început extraordinara capacitate de comunicare artistică.

Tot pe atunci, la sfârşitul anilor ’60, documentul discografic cu totul inedit al vieţii muzicale bucureştene s-a dovedit a fi imprimarea – la Casa „Electrecord”, în variantă LP – a acelui minunat florilegiu de colinde româneşti, primele de acest fel realizate de o formaţie muzicală românească în perioada postsovietică. Transparenţele sonore, culorile timbrale ale ansamblului, valori preţioase de înnobilare a muzicii, se constituiau în ecouri ale unei lumi interioare pe care Marin Constantin a ştiut a şi-o clădi de-a lungul multor ani. Prin meditaţie, prin cultură, prin căutări ale sonorităţilor potrivite muzicii. Din nefericire – o ştiu doar cei care au fost apropiaţi evenimentului – întregul tiraj discografic a fost destinat exportului. Trebuia demonstrat lumii libere, occidentale, că în interior, în ţară, se petrecea o deschidere, un aşa-numit „dezgheţ”; …în plan cultural, artistic, social. Ca în atâtea alte situaţii, era semnalizată o direcţie şi se cârmea în partea opusă! Activişti din aparatul de urmărire al statului totalitar au supravegheat fabricarea tirajului; mulţi şi-au reţinut pentru ei, pentru familiile lor, pentru prieteni, numeroase exemplare din această ediţie discografică pe cât de inedită în epocă, la noi, pe atât de rară. LP-ul la care mă refer reprezenta „fructul interzis” circulaţiei pe piaţa internă. Pretinsa contaminare religioasă, ideologică, era drastic supravegheată. Au existat asemenea compromisuri. Marin Constantin nu le-a făcut niciodată în plan muzical-artistic.

Pe o perioadă ce atinge aproape o jumătate de secol au fost realizate un număr de 60 de titluri de discuri, au fost susţinute aproape 4.000 de concerte, au fost imprimate în jur de o mie de lucrări datorate compozitorilor români, de asemenea lucrări din literatura universală, creaţii extinse pe o perioadă de mai bine de patru secole de muzică. În compania muzicii, în compania membrilor formaţiei, Marin Constantin a colindat lumea. Drept veritabil ambasador al nostru, al muzicii. A fost copleşit de ordine şi de distincţii. Este o performanţă unică în viaţa muzicală românească a ultimelor două secole. Atât în vorbă cât şi prin fapta de muzică maestrul dispunea de o comunicare cu totul aparte. Nu a fost o persoană cu care se comunica de o manieră comodă. Uneori avea reacţii de mare duritate. Alteori ştia să fie fermecător. Nu poţi să nu te întrebi dacă o personalitate de o asemenea forţă interioară putea stabili relaţii la nivelul măsurilor comune? Este o forţă ale cărei haruri înfloresc în familie la nivelul generaţiei următoare; Ion Marin este un şef de orchestră de autentică faimă internaţională, iar Noemi Marin este un savant de important renume în afara graniţelor, „eroul familiei”, cum s-a exprimat cu totul recent maestrul însuşi.

În martie trecut, l-am întâlnit pentru ultima oară pe maestrul Marin; la un concert al formaţiei „Madrigal”, la Sala „Auditorium”, cu prilejul aniversării vârstei de 85 de ani. Părea senin, împăcat cu perspectiva drumului parcurs, cu propriul destin. În ultimii ani a apărut din ce în ce mai rar în postura de dirijor al ansamblului. Pe mai mulţi membri ai acestuia i-a încurajat să preia conducerea; sunt tineri muzicieni care au avut momente promiţătoare în calitate de coordonatori ai evoluţiei corale. Nici unul, cred eu, nu a dovedit calităţile conducătorului absolut. „Madrigal”- ul este un organism a cărui rostuire presupune responsabilităţi şi disponibilităţi cu totul speciale.

Marin Constantin a parcurs treptele unei evoluţii profesionale şi sociale absolut spectaculoase; …a pornit la drum dintr-un sat din Prohova. Ambiţia şi clarviziunea, înţelepciunea, talentul, isteţimea minţii, profesionalismul devenit temei al acţiunii, imaginaţia aflată în continuă acţiune, tentaţia permanentă, imperios urmărită în ce priveşte atingerea idealului artistic, munca perseverentă…; totul se constituie în repere continue în drumul vieţii acestui muzician unic în felul său în peisajul vieţii noastre muzicale. În plus, dispunea de o natură artistică în egală măsură intuitivă şi raţională ce nu dădeau greş.

Marin Constantin rămâne o expresie a spiritului acestor locuri; de azi şi dintotdeauna. Le-a rămas ataşat prin natura fiinţei sale. Prin crezul său. Prin plecarea sa în eternitate s-a îndepărtat visul cântului coral drept corolar al virtuţilor expresiei vocale. Ne-au rămas nostalgia muzicii sale, imprimările discografice, amintirile.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara