Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Mareşalul şi jandarmul de Ştefan Cazimir

Socrul meu, Iacob Simionescu, care a lucrat în Jandarmerie, iar apoi în Miliţie, şi-a consemnat minuţios întregul curs al existenţei sub forma unor relatări autobiografice sau note de jurnal, ocupînd o seamă de caiete manuscrise: Pagini din viaţă (I-III), Povestiri adevărate, Ultima mea scrisoare etc. Memorabil, între altele, este episodul unei întîlniri cu mareşalul Antonescu; îl transcriu cu mici omisiuni.
„14 septembrie 1940 : prin ordinul nr. 10558 al Legiunii Jand. Bucureşti, am fost numit ca şef al Secţiei Jand. Băneasa. Aveam în subordine posturile Băneasa, Herăstrău, Tei şi Colentina, cu cartierele ce le aparţineau. În perioada aceea ajunseseşrăţ la putere legionarii, sub conducerea mareşalului Ion Antonescu. Acesta se instalează cu locuinţa la vila din Băneasa, proprietatea lui Malaxa, care fugise în străinătate. Vila era păzită de o companie de soldaţi din Regimentul 2 Infanterie Argeş. Cînd se deplasa avea pază două autocamioane cu subofiţeri înarmaţi cu pistoale automate. Un autovehicul mergea înainte şi altul în urma maşinelor demnitarilor.”
Urmează un pasaj referitor la rebeliunea legionară din 21-23 ianuarie 1941, cu tentativa eşuată a legionarilor de a-i dezarma pe jandarmi.
„Prin luna ianuarie sau februarie 1943 (nu pot preciza ziua), mareşalul Ion Antonescu, în haine civile şi cu căciulă, a plecat din vila unde locuia, fără să fie însoţit sau păzit de cineva, şi a intrat prin partea de vest a comunei Băneasa. A intrat într-o mică băcănie ce exista la marginea satului, apoi a intrat prin mai multe case, unde nu a găsit prea multă curăţenie. În acele case locuiau în majoritate ţigani. Fiind sesizat de un subofiţer, am dispus să se pregătească oamenii pentru inspecţie şi am plecat în întîmpinarea mareşalului. M-am prezentat milităreşte, apoi l-am însoţit mai departe în inspecţia sa. Am răspuns la toate întrebările ce mi se puneaşuţ: despre populaţia ce o vizitase, despre resursele de viaţă ce aveau, de unde au lemnele din unele curţi etc., etc.
Ajunşi la localul Secţiei şi Postului jandarmi Băneasa, jandarmii în număr de circa 10 se aliniaseşrăţ în front, iar plot. Vitan Ioan, şeful Postului, a comandat «prezentarea armelor» şi a dat cuvenitul raport milităresc. După aceasta, mareşalul a spus să se comande «Pentru inspecţie arm’» şi a inspectat pe rînd armele în privinţa curăţeniei. Armele erau curate, nu a spus nimic.
După aceasta a mers în curte, unde se afla bucătăria, şi a cerut să i se prezinte «proba de mîncare». Bucătarul i-a adus probele de mîncare. Erau două feluri de mîncare, cu carne. Mareşalul a spus că, în limitele alocaţiilor băneşti, ar putea să se dea mîncare mai bună, şi am plecat mai departe. […]
Ieşind în stradă, mareşalul nu a mai continuat cu inspecţia mai departe, ci s-a îndreptat spre vila unde locuia, iar eu îl însoţeam şi-i răspundeam la cele ce mă întreba. În timpul acesta, au apărut din urmă doi colonei în uniformă, ce erau din suita sa. L-au condus mai departe spre locuinţa sa, iar eu m-am întors la Secţie şi telefonic am raportat comandantului de Legiune, maiorul Muşătescu Aurel, despre inspecţia avută. Mi-a cerut urgent un raport scris, pe care urgent i l-am trimis. În aceeaşi zi au început să vină la formaţia noastră generalul Topor Ioan de la Insp. General al Jandarmeriei şi vreo doi colonei de la Inspectoratul Jand. Bucureşti, cum şi comandantul Legiunei J. Bucureşti, maiorul Muşătescu Aurel, cari au luat măsuri de îmbunătăţiri în toate direcţiile. Au trimis pînă şi covoare pentru toate încăperile. Se vedea că a intrat frica în ei. […]
Cînd un mareşal inspecta armele cîtorva ostaşi ce stau în faţa sa, pe cîmpurile de luptă din Uniunea Sovietică se aflau sute de mii de oameni, în mari unităţi, iar în gîndul meu mă întrebam : ce se va întîmpla? Am avut previziuni clare: nu e bine!”
Povestea combină, cum s-a văzut, aspecte destul de variate, predominînd cele cu contur bizar sau comic. Cum a izbutit „Conducă torul statului” să-şi părăsească reşedinţa şi să colinde prin Băneasa aproape o oră fără ca nimeni din corpul său de gardă să prindă de veste şi să ia măsurile adecvate? Ce a căutat Antonescu în mica băcănie de la marginea satului? Cum s-a hazardat să pătrundă neînsoţit în locuinţele romilor, dintre care unii fuseseră deportaţi de el în Transnistria? Momentul cel mai hazliu este ivirea transpirată a celor doi colonei, cărora le zburase pasărea din colivie şi acum veneau s-o recupereze. Ce să mai spunem despre pelerinajul ulterior, la Secţia de jandarmi Băneasa, a tuturor şefilor ierarhici, de la Inspectoratul General şi pînă la Legiunea Bucureşti? A aşterne covoare în toate încăperile după vizita mareşalului - la ce bun?! O a doua sa inspecţie în acelaşi local avea probabilitatea egală cu căderea unui obuz întro groapă de obuz. Totul aminteşte izbitor de carabinierii lui Offenbach. Dar impresia se mută în registrul tragic cînd, într-un virtual montaj paralel, îl vedem pe mareşal controlînd armele unui pluton de jandarmi în vreme ce diviziile sale, la mii de kilometri depărtare, se macină în iadul unei înfrîngeri catastrofale. Ianuarie- februarie 1943: sfîrşitul bătăliei de la Stalingrad…

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara