Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poşta redacţiei:
Mama soacră ţipă că a ologit-o lumina de Horia Gârbea

Dragoş Niculescu. Poemele dvs. sînt ciudate, uneori au nişte „ieşiri” (fac aluzie la titlul dvs. Ieşirea de serviciu) fericite. Se cunosc şi urmele unor lecturi profesioniste, ceea ce e lăudabil. Alteori absurdul apare forţat, frizează bizareria de dragul de a epata. Oricum aţi da-o, ideea că zarurile măsluite sînt fluide şi ”îşi decantează spuza” taman „în tîrtiţele puilor prăjiţi” e o aberaţiune care încetează să mai devină simpatică. Şi delirul – ca să fie poezie – trebuie controlat de raţiune. Nebunia se cuvine să fie hamletiană, cu tîlc. Cea mai nebună idee a fost, în orice caz, aceea de a adresa textele doamnei Ionela Stanciu, care în mod cert n-are nicio vină că noi ne-am apucat de poezie. Reproduc mai jos cîteva strofe care manifestă o anumită suculenţă a împerecherii cuvintelor şi-a torturării imaginilor. Dacă şi Ştefan cel Mare, sfînt acreditat, are de răscumpărat păcate, ce să mai zic… Fiţi totuşi mai coerent data viitoare.

Daţi-vă jos, clopotari adormiţi pe funii, ucenicii voştri
îşi doresc de-o viaţă să mănînce şi ei o pîine!
S-au mai împuţit apele Veneţiei
aşteptînd întoarcerea lui
Ştefan ce Mare ca să-şi
răscumpere păcatele.

Visînd într-una la patimile
purificatoare, s-au înmulţit
ciorile-n gard şi beţivii neamului,
zarurile măsluite îşi
decantează spuza în tîrtiţele puilor prăjiţi.

Mama soacră ţipă că a ologit-o lumina, vecina aia singură,
de la 4, iar s-a încurcat cu
pompierul din schimbul 3, iar
şi-a dat foc la casă. Războaiele civile beau Marghiloman
şi mănîncă icre la „Dragomir”, în timp ce fetiţele deocheate
adorm în scaune, sub ventilatorul mare al frizeriei.


P.T. Leac. Nu e nevoie să scrieţi versuri rimate, dacă nu reuşiţi să versificaţi în prozodie clasică. E mai important să spuneţi ce aveţi de spus decît să chinuiţi cuvintele şi topica. Rezultatul e neplăcut şi contra creaţiei. Când se-apucă de muncă geamănul meu pietrar/ dezlănţuie mări captive din stânci/ valurile cu tot cu nisip se-ntorc în adâncuri/ magia totului posibil să cunoască iar. Ultimul vers e lamentabil! Mai izbutit e poemul de mai jos dar nici în el n-aţi rezistat tentaţiei de a inversa ordinea firească a unor cuvinte. De data asta, treacă de la mine.

Clepsidră

Trupul meu bucurându-se că va scăpa odată de suflet
cucerirea mereu amânată a cerului ştergând orice regret
fără să ţină seama ce-nseamnă despărţirea
răzbunare doreşte trupul meu

Sufletul meu sperând să scape cât mai repede de trup
dintotdeauna patimile lumeşti prea uşor îl corup
deşi zăgaz prielnic a-ncercat
tangenţa neantului aşteaptă sufletul meu

Trup şi suflet meritând fiecare
o soartă mai bună


Ioana Carmen Nicolae. Precum am scris cîndva: la 18 ani poezia te înspăimîntă. Iar dvs. aveţi doar 16. Apreciez curajul dvs. de a lupta cu un inamic atît de puternic cum e poezia. Trebuie să vă înarmaţi cît mai serios cu lecturi şi exigenţă. De ce scrieţi la masculin? Şah în doi e un vag pleonasm. Chiar dacă există şi şah de unul singur. Puteţi să mai lucraţi mulţi ani, îi aveţi înainte contrar afirmaţiei din finalul acestui text. Mai trimiteţi.

Şah în doi

haide să ne jucăm împreună,
n-o să fiu chiar atât de insidios
o să te las odată să-mi iei un pion
sau acel nebun de alb;
poate chiar regina, dac-o meriţi.
atât te rog, să nu te avânţi prea tare
nu sunt atât de gol precum crezi
şi până la regele – care-mi reprezintă
adâncul sufletului meu –
mai ai ceva de lucrat… un joc,
două, poate trei,
poate câţiva ani,
ani pe care nu-i mai avem.

Aştept în continuare textele şi opiniile dvs. numai la adresa email: posta.romlit@gmail.com

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara