Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
M A R I U S de Constantin Abăluţă

Într-un poem intitulat Timpul, poetul Marius Robescu își amintește cum, copil fiind, a deschis „cutia timpului cu un cuțit de bucătărie” și văzând că rotițele dinlăuntru se-nvârt de zor, fără să scoată cel mai mic scrâșnet, și-a zis că „dacă timpul ar fi chiar aici, înăuntru, / s-ar încâlci printre ele ca o șuviță de păr / cu un suspin le-ar bloca deodată pe toate”. Iar mai departe, a concluzionat marțial : „va să zică din mașinăria lor tocmai timpul lipsește / va să zică această mașinărie e altceva decât scopul ei”.
Ei bine, ceasul meu electronic, renunță la cadranul circular căci nu mai posedă două limbi ci doar ecranul dreptunghiular pe care apar, de la stânga la dreapta, întâi cele două cifre ale orelor, apoi două puncte dispuse pe verticală pulsând în ritmul secundelor, și, în sfârșit, cele două cifre ale minutelor. Dar, de câte ori mă uit la el, ceva ori cineva dinlăuntru-mi îmi confirmă aceeași idee care-l bântuia pe Robescu în copilărie: această mașinărie e altceva decât scopul ei.
Și simt asta întrucât cifrele ceasului sunt stilizate în așa fel încât, reflectate în cristalul măsuței din odaia mea, creează un al doilea șir de numere, debusolant întotdeauna. Căci cifra 2 are ca reflex cifra 5, iar cifra 5 are ca reflex cifra 2. În timp ce cifrele 1 și 3 rămân neschimbate chiar și în reflex.
Așadar ceasul arată ora 12 : 55, iar cristalul arată un timp reflectat, respectiv ora 15 : 22. Aceste două șiruri de cifre să semnalizeze vestitele timpuri paralele? Dar sunt și cazuri în care nu știi ce să crezi căci cifra 7 nu are drept reflex o altă cifră, ci un semn asemănător unui baston desenat de un copil. Se poate presupune că de aici, din acest punct se declanșează timpul reversibil, atestat ca real de Einstein.
La urma urmelor, cifrele și semnele de pe ceasul meu electronic pot într-adevăr avea legătură cu timpul? Măcar atât cât aveau rotițele din ceasul bunicului?
Ce ne poți transmite tu, Marius Robescu de-acolo de unde ești? Te afli cumva înlăuntrul unei rotițe sau în reflexul cifrei 7, sprijinit în bastonul copilului de-odinioară? Ești chiriașul unui timp paralel? Ori cobaiul unui timp reversibil? Vii spre noi cu viteza atomică a fulgerului de la Hiroshima? Când și unde ne vom întretăia drumurile, Marius?
Iar dacă nu ne vom mai întâlni, cu ceasurile cum rămâne? La ce-au servit oare? Fost-au ele altceva decât căni fără apă... blestemate de buzele însetaților?

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara