Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Literatura română la Praga de Gabriel Chifu


Am fost de curând la Praga. Călătoria mea a avut o dublă motivaţie literară, să particip la lansarea unei antologii de poezie contemporană română şi maghiară din România şi să citesc versuri în cadrul unui program cultural prilejuit de Noaptea Muzeelor Pragheze. Mărturisesc vinovat că am plecat cu sentimentul că ştiu dinainte, precis, ce se va petrece acolo. Aveam deja în minte de la Bucureşti filmul evenimen­telor viitoare, film care, îmi ziceam, nu are cum să iasă cu nimic din tipicul acestui gen de manifestări: ceva nici cald, nici rece. Din fericire, lucrurile n-au stat aşa.
Încerc să rezum cum a fost. În primul rând, despre proiectul antologiei: lansarea a avut loc la Institutul Cultural Maghiar din Praga. Prima surpriză: deşi era în ziua şi la ora la care Cehia juca un meci decisiv la Euro, a venit public, un public curios şi de calitate. (Iarăşi surprinzător, la Praga s-au arătat interesaţi de întâlnirea cu câţiva poeţi dintr-o ţară din Est mai mulţi oameni decât fuseseră prezenţi, de pildă, cu câteva zile înainte, acasă, la Mangalia, ca să-l vadă şi să-l audă pe un deţinător al Premiului Nobel. Această diferenţă între priorităţile de interes, de preocupare ale publicului de acolo şi de la noi vorbeşte, cred, foarte bine despre diferenţa de mentalitate, de nivel al civilizaţiei existentă între cele două ţări). Fără senzaţia aceea supărătoare, din asemenea ocazii, de improvizaţie, de acţiune făcută doar pentru a fi bifată, reuniunea s-a dovedit vie, serios organizată, cu traducere simultană în cască (în limbile maghiară, cehă şi română) şi s-a transformat într-un dialog inter-cultural adevărat nu simulat, într-o dezbatere despre literatura română contemporană.
S-a citit poezie, s-a răspuns la diverse întrebări, n-am simţit când a zburat timpul. N-a fost numai impresia mea, ci a tuturor poeţilor participanţi: Ioan Moldovan, Adrian Alui Gheorghe, Vasile Baghiu, Attila F. Balazs şi Zsolt Karacsonyi. Seara s-a încheiat cu muzică din cele trei ţări (cântată plăcut de tinere cehoaice) şi cu o degustare de vinuri îndelung vorbită. (Pofta de a sta la taifas era atât de mare încât conversaţia prietenească a continuat mult şi bine la o berărie din apropiere...)
Caut să găsesc şi să exprim aici formula, chimică sau alchimică, a succesului: ce anume a transformat această întâlnire poetică într-o izbândă, scoţând-o din banalitatea obişnuită, pe care o prevăzusem? Dar, probabil, întrebarea nu e corect formulată: în loc de ce anume trebuie pus cine anume şi atunci răspunsul devine oarecum simplu. S-au conjugat bunele intenţii şi eforturile unor oameni de vocaţie pe care ţin să-i numesc. Întâi, iniţiatorul proiectului, Attila F. Balazs: poet originar din Târgu-Mureş, stabilit la Bratislava, unde a înfiinţat o editură, AB-ART, la care a apărut culegerea antologică, el are ideea (şi are încăpăţânarea!) să traducă şi să ducă în toate capitalele ţărilor din Uniunea Europeană poeţi români şi maghiari din România. Până acum, a făcut deja câţiva paşi (au apărut antologii lansate la Budapesta, Bratislava şi, iată, Praga...) şi pregăteşte alte etape ale Caravanei sale poetice: Ljubljana, Stockholm, Paris. În cazul său, dialogul dintre culturile europene nu e doar o vorbă, ci e o practică, el pare să fi înţeles că viitorul românilor, al maghiarilor ori al slovacilor este comun şi trebuie construit împreună şi pare să fi înţeles că şansa continentului nostru este să fiinţeze ca o însumare şi o armonizare de specificităţi. Apoi, se cuvine remarcat Mircea Dan Duţă, directorul Centrului Cultural Român din Praga. Găsesc că adună o sumedenie de calităţi: cultivat, politicos, exact, dar şi comunicativ, cu umor, entuziast, neobosit, vorbind fluent limba cehă, aflându-se acasă şi în cultura noastră, firesc, dar şi în cea a ţării lui Kafka (are un doctorat luat în Cehia), el a fost moderatorul care a reuşit să însufleţească seara. Prestaţia lui acolo reprezintă pentru mine o confirmare a zicalei vechi: omul sfinţeşte locul. În fine, a fost prezentă la lansare (ca, de altfel, la aproape orice manifestare culturală cu subiect românesc) şi a contribuit la reuşita acesteia doamna Libuse Valentova, care a citit versiunea în limba cehă a poemelor româneşti. Şefa Secţiei de Românistică de la Universitatea Carolină din Praga, admirabila doamnă Libuse Valentova, merită din plin să fie elogiată pentru devotamentul, pentru competenţa cu care se dedică literaturii române, limbii române. Aş fi fericit să ştiu că şi în alte locuri din lume aveam promotori ai culturii noastre de valoarea, de anvergura doamnei Libuse Valentova. Este impresionant cât de bine vorbeşte româneşte, este impresionant cât de bine cunoaşte literatura noastră, de la clasici până la cei mai tineri autori. Venind de la Bucureşti, aproape nu ai cum să-i aduci noutăţi: este la curent cu tot ce se întâmplă la noi, a citit cele mai recente apariţii editoriale, comentează articole din presa românească de care are cunoştinţă de pe internet. Dumneaei se numără şi printre traducătorii poeţilor din această antologie. De altfel, atu-ul principal al culegerii este calitatea deosebită a traducătorilor. Alături de Libuse Valentova, îi regăsim pe colegii săi de catedră, doamna Jitka Lukesova sau pe excepţionalul tălmăcitor al lui "Simion Liftnicul", Jiri Nasinec (care, curând, ne anunţă cu încântare doamna Valentova, va fi prezent în librăriile pragheze cu alte două titluri româneşti - un nou roman de Petru Cimpoeşu şi "Hotel Europa" de Dumitru Ţepeneag!...); de asemenea, îi regăsim printre autorii versiunii cehe a poemelor pe foşti studenţi ai acestor profesori, cum ar fi Barbora Hartigova, despre care doamna Valentova are numai cuvinte de apreciere.
Ar fi poate momentul, după atâtea laude, să aduc în discuţie şi scăderile antologiei. În opinia mea, ce ar fi de reproşat autorului acestui proiect este selecţia poeţilor cuprinşi în volumul "Tahle ctvrt je nase" ("Cartierul ăsta e-al nostru" - după un vers de Alexandru Muşina). În comparaţie cu lista remarcabilă pe care mi-o comunicase Traian Ştef când m-a invitat şi pe mine să trimit poeme pentru această antologie (de subliniat, prima în limba cehă!...), au dispărut nume ca Adrian Popescu, Ion Mureşan, Liviu Ioan Stoiciu, Aurel Pantea, Dan Coman şi au apărut altele, de care s-a auzit puţin sau deloc: Dinu Virgil, Ion Petraş, Angela Baciu-Moise. (Îmi cer scuze faţă de aceşti poeţi, poate vor fi având talent, nu ştiu, dar îmi exprim convingerea, cu francheţe, că ordinea logică e să se afirme mai întâi acasă ca autori şi abia după aceea să fie "exportaţi"... E păcat, o alegere care dă senzaţia de arbitrar, care dă senzaţia că ascultă de bunul plac, iar nu de criteriul valoii, al palmaresului poate compromite chiar şi o idee preţioasă, cum e aceasta.)
Ajungem, în fine, şi la celălalt eveniment care mă adusese la Praga. Noaptea de 14 spre 15 iunie a fost Noaptea Muzeelor Pragheze (Prazska Muzejni Noc). Institutul Cultural Român s-a înscris şi el în ampla acţiune, fiind singura instituţie de acest tip (institut cultural străin) care şi-a deschis porţile pentru publicul larg, alături de cincizeci de muzee şi de galerii pragheze. O excelentă iniţiativă şi o excelentă oportunitate de a atrage atenţia asupra artei româneşti. Autorii evenimentului, din nou, Mircea Dan Duţă şi echipa sa de la ICR Praga: Veronica Miclea, foarte tinerii referenţi, Viviana Chetraru şi Cătălin Chiran. Cine a trecut pragul ospitalierului institut român în acea noapte a putut asista la vernisajul unei expoziţii de artă vizuală avându-l ca autor pe Vasile Raţă, a putut asculta poezie cehă (un recital sensibil a susţinut tânăra poetă Marcela Patkova), dar şi maghiară (Attila F. Balazs) ori română (autorul acestor însemnări) (trebuie să precizez că versiunea în cehă a versurilor noastre a fost citită de doamna Libuse Valentova) şi s-a putut delecta cu foarte expresive momente coregrafice în interpretarea Katerinei Bednarova (dansatoare pragheză care are rădăcini româneşti...). Tot acum, oaspeţii cehi s-au putut convinge direct şi deplin cât de bune sunt vinurile româneşti. Programul cultural, ca şi degustarea de vinuri au atras zeci şi zeci, apoi sute de praghezi, oameni de toate vârstele şi de bună condiţie, care au venit, au urmărit atent, cu interes tot ce s-a întâmplat acolo şi, părând convinşi că merită, şi-au lăsat adresele de internet, dorind să fie informaţi pe mai departe de manifestările culturale ale Insitutului. Probabil cea mai puternică impresie, în această călătorie a mea la Praga, mi-a făcut-o tocmai publicul: este neobişnuit pentru noi (care trăim într-un mediu atât de "manelizat"!...) felul în care oamenii obişnuiţi de acolo intră în rezonanţă cu activităţi culturale ce nu sunt dintre cele facile, felul în care ei respiră "cultural".
Altfel, adaug pentru cunoscători, pentru cei îndrăgostiţi de Praga, oraşul se adevereşte a fi acum, în iunie, parcă mai seducător decât oricând. Cu mirosul îmbătător de tei, cu Vltava lin şoptitoare, cu străzile medievale ori cu bulevardele elegante trăind o sărbătoare continuă, cu berăriile sale, cu palatele şi catedralele sale, cu neasemuitul turn cu ceas şi cu magnificul pod Carol (vai, grupurile statuare sunt toate la locul lor: sfinţii, regii, eroii cehi, dar şi agresorul, năvălitorul turc, caricaturizat, fiind singurul personaj de pe pod care nu e suplu, ci dizgraţios pântecos!...), cu mărcile sale culturale care se vând atât de bine, Kafka şi Mucha, Biblioteca Strahov sau Hradcany, oraşul Praga este o poveste fără sfârşit de care toate generaţiile, fără excepţie, sunt instantaneu vrăjite şi definitiv cucerite.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara