Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Literatura latinoamericană la superlativ de Marieva Ionescu

Cu o lună în urmă, Editura Leda a lansat o destul de sonoră salvă de tun literară, odată cu apariţia în condiţii grafice excelente a traducerii în limba română a romanului Obscena pasăre a nopţii de José Donoso şi a primelor două volume din seria de autor „Roberto Bolaño”: Convorbiri telefonice şi Anvers.

Literatura latinoamericană contemporană şi cele trei volume nou apărute au constituit apoi şi tema unei dezbateri organizate la Ceainăria Cărtureşti, cu participarea traducătorilor – ambii, reputaţi hispanişti şi traducători de literatură de limbă spaniolă.

Deşi în România este un autor familiar numai „cunoscătorilor”, José Donoso Yáñez (1924–1996) este cel mai important prozator chilian al generaţiei sale şi o figură proeminentă a întregii literaturi sud-americane contemporane, foarte apreciat atât de critici, cât şi de public. Autor de romane, proză scurtă, dramaturg, poet, jurnalist şi traducător, a trăit aproape toată viaţa în Chile (lucrând ca profesor la Universitatea Catolică din Chile şi la Universitatea din Chile şi ca jurnalist), dar începând din 1964 a petrecut mulţi ani de exil autoimpus în Mexic, în Statele Unite (ca lector la Universitatea din Iowa) şi mai ales în Spania. În 1982 s-a întors în Chile, unde, în 1990, a primit cel mai important premiu literar, Premiul Naţional pentru Literatură. Donoso este autorul unui număr remarcabil de poveşti şi romane care au contribuit din plin la boom-ul literar latinoamerican: Veraneo y otros cuentos (proză scurtă, 1951), Coronación (roman, 1960, câştigător al Premiului William Faulkner în 1962), Un lugar sin limites (roman, 1965), El obsceno pájaro de la noche (1970, considerat capodopera lui), Tres novelitas burguesas (proză scurtă, 1973), Casa de campo (roman, 1979). El a fost, de altfel, cel care a inventat termenul de boom, în eseul Historia personal del „boom”, din 1972.
Romanul Obscena pasăre a nopţii, apărut în spaniolă în anul 1970 şi tradus apoi în 13 limbi (neerlandeză, franceză, germană, greacă, italiană etc.) apare acum pentru prima oară în limba română. Luis Buñuel l-a numit o „capodoperă”, iar Carlos Fuentes, „unul dintre cele mai bune romane nu numai ale literaturii latino-americane, ci ale întregii literaturi contemporane”. Într-un stil plin de imaginaţie, vizionar, luxuriant şi puternic, specific cunoscutului realism magic, naratorul şi protagonistul Humberto Peñaloza, scriitor ratat, îşi spune propria poveste (de fapt, pe cea a deconstrucţiei propriei personalităţi), precum şi o complicată poveste a nobilei familii Azcoitía, împletită pe plan simbolic cu mitul sudamerican al monstrului Imbunche. Plină de poveşti pe mai multe nivele, de personaje care îşi schimbă identităţile, vocile şi aparenţele, de magie, mituri, credinţe, infime plăceri lumeşti şi forme bizare ale dragostei, Casa de Exerciţii Spirituale a Încarnării din Chimba, al cărei paznic şi creator este, de fapt, Humberto (alias Mutulică) devine nu numai centru al lumii, ci o imitaţie în mic a ei, un univers al monstruozităţii şi disperării, al celor mai mari spaime şi obsesii ale fiinţei umane. Un roman-puzzle cu greutate, „pradă” bună pentru cititorii care se mai bucură încă atunci când recunosc o punere în abis surprinzătoare, când într-o frază lungă de o pagină sunt nevoiţi să-l urmărească pe naratorul care-şi schimbă brusc vocea devenind din subiect obiect sau când sunt purtaţi pe back-forward prin spaţii şi timpuri ale povestirii buclate la nesfârşit.

Roberto Bolaño (1953–2003), născut în Chile, narator şi poet, s-a impus ca unul dintre scriitorii latinoamericani esenţiali ai timpurilor noastre. Opera sa, parţial publicată postum, a creat un adevărat cult în lumea literară internaţională a ultimilor ani, fiind tradusă pe toate meridianele. Printre cărţile sale cele mai cunoscute se numără romanele Los detectives salvajes, 2666, Monsieur Pain, Amuleto, Amberes (Anvers), La pista de hielo, Una novelita lumpen, Nocturno de Chile (Nocturnă în Chile, trad. ro. de Alina Cantacuzino, Curtea Veche Publishing, 2008), Estrella distante (O stea îndepărtată, trad. ro. de Alina Cantacuzino, Curtea Veche Publishing, 2008), precum şi volumele de povestiri Llamadas telefónicas, El Gaucho insufrible şi Putas asesinas (Târfe asasine, trad. ro. de Alina Cantacuzino, Curtea Veche Publishing, 2009). Bolaño a fost distins cu Premiul Heralde pentru roman şi Premiul Rómulo Gallegos, iar postum, în 2009, i s-a acordat în Statele Unite prestigiosul National Book Critics Circle Award. Susan Sontag îl numeşte „cel mai influent şi admirat romancier al generaţiei sale din întreaga lume hispanică”.
Hemingway spunea că o povestire bună seamănă cu un aisberg: ceea ce se vede este întotdeauna mai puţin decât ceea ce rămâne sub apă, conferind mister, forţă şi înţeles părţii care pluteşte la suprafaţă. Povestirile din Convorbiri telefonice şi povestea „spartă” în 55 de fragmente poematice din romanul Anvers creează exact această iluzie: texte deschise ţesute în jurul unor fapte întotdeauna pasionante dincolo de care, deşi orice desfăşurare previzibilă este exclusă, enigma pare totuşi la îndemână; personaje din cele mai diverse – un bătrân scriitor sud-american angajat alături de un tânăr debutant într-o cursă a premiilor literare provinciale, o fostă divă a cinematografiei porno, un scriitoraş fără talent, dar posedat de literatură, un vagabond de lux poreclit Viermele şi vorbitor al tuturor dialectelor indiene din Mexic, două femei-picaro în căutarea dragostei, poliţişti rătăciţi pe drumul dintre Castelldefels (Catalonia), o roşcată misterioasă despre care, fără să o vadă, vorbeşte toată lumea şi chiar un anume… Roberto Bolaño – călătoresc în perfectă libertate prin lume şi între ficţiunea şi realitatea care se imită reciproc, într-un permanent şi rafinat joc de aluzii culturale şi autoreferenţiale uneori pline de umor, alteori vădit încrâncenate, dar dând mereu câte ceva de gândit.
„Scriitorul – cred că era englez – i-a mărturisit ghebosului cât îi era de greu să scrie. Îmi ies doar fraze răzleţe, i-a spus, poate pentru că realitatea mi se pare un furnicar de fraze răzleţe. Ceva de genul acesta trebuie să fie renunţarea, a spus ghebosul.”, găsim undeva în Anvers. Atât în Convorbiri telefonice, colecţie de povestiri diverse din punct de vedere tematic, cât şi în Anvers, un pseudo-thriller fără deznodământ din care nu lipsesc flash-uri de scene masochiste, aburii drogurilor, halucinaţii şi transcrieri de coşmaruri, farmecul textelor e creat de un fel de linişte dintre rânduri („Cineva creează momente de linişte pentru noi” sau „Cineva a creat o linişte special pentru noi”) şi mai ales de o mare forţă de insolitare („Uşi care se deschid, iar apoi se închid fără nici un motiv vădit”). Combinaţia tuturor elementelor pomenite mai sus reprezintă formula unui stil foarte puternic personalizat şi de aceea uşor recognoscibil.
Un fapt demn de consemnat: romanul Anvers a fost scris în sărăcie şi clandestinitate, în Spania, în anul 1980, constituind, cum au remarcat criticii şi fanii lui Roberto Bolaño, alambicul pentru toate celelalte cărţi ale lui. Romanul rămâne însă inedit şi nu e publicat decât douăzeci şi doi de ani mai târziu, cu câteva luni înainte de moartea autorului.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara