Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Literatură română prin Europa de Ion Pop


Dintr-un fel de reţinere faţă de clişeele întreţinute de rubrica Ťprezenţe româneşti în străinătateť, cultivată îndeosebi sub regimul comunist, ziarele şi revistele noastre nu prea mai dau seamă despre ceea ce se întâmplă în afara ţării cu literatura română şi cu autorii ei. Excepţie va face, poate, manifestarea devenită tradiţională în Franţa, din 1987 încoace, ŤLes Belles Etrangčresť, consacrată în acest an României. Despre componenţa echipei de doisprezece scriitori invitaţi de Centrul Naţional al Cărţii din Franţa s-a scris câte ceva, cu aproape inevitabile, la noi, cârteli, privind reprezentativitatea ei. Evenimentul e important, chiar dacă ponderea lui nu e de exagerat, căci fluxul faptelor culturale ce se produc zilnic în Hexagon e enorm, iar oceanul înghite repede şi valurile şi picăturile.

După primele întâlniri ale scriitorilor noştri cu publicul francez, la care s-a întâmplat să asist, - public pentru mine restrâns la cel parizian, de la Maison des Ecrivains, dintr-o cafenea literară şi dintr-o librărie - pot spune că gazdele au organizat admirabil ampla suită de lecturi şi de dialoguri, având şi grijă ca ele să se desfăşoare într-un context de apariţii editoriale notabile. Întâi de toate, s-a tipărit un program al tuturor întâlnirilor ce urmau să aibă loc în întreaga Franţă, însoţit de o culegere de texte, cu notele bio-bibliografice de rigoare, ale scriitorilor invitaţi, şi de un disc cu filmul documentar consacrat lor, proiectat cu câteva ocazii şi pe ecrane. Şi e de spus că, într-un montaj de imagini din care nu lipsesc, totuşi, clişeele occidentale încremenite despre România, de la Dracula la procesul Ceauşeştilor ori la preferinţa pentru spaţii mai degrabă de mahala a oraşelor noastre, micile interviuri înregistrate cu scriitorii din echipa amintită sunt de un bun nivel şi dau, indirect, replici consistente prejudecăţilor evidente sau bănuite. Fără excepţie, confesiunile şi reflecţiile lor au substanţă şi gravitate, se mişcă firesc şi dezinvolt în lumea culturii mari, certifică o stare de normalitate şi eliberare de complexe. De la Ana Blandiana, Gabriela Adameşteanu, Ştefan Agopian, Mircea Cărtărescu şi Gheorghe Crăciun, la Ion Mureşan, Marta Petreu, Simona Popescu, Cecilia Ştefănescu, Letiţia Ilea, Dan Lungu, Vlad Zografi, spectatorii au putut afla date şi idei semnificative, fragmente dintr-un mozaic mai cuprinzător al problemelor ce preocupă şi definesc universul socio-literar românesc în perioada post-decembristă, nu fără trimiteri lămuritoare la vremurile dictaturii. Iar contactele directe cu publicul au confirmat deopotrivă calitatea intelectuală a intervenţiilor şi valoarea textelor citite de actorii special angajaţi, cu eşantioane de expresie românească chemate să facă auzite sunetele specifice ale limbii originalelor.

Paralel, în librării puteau fi găsite traduceri ale unor volume de Gabriela Adameşteanu cu O dimineaţă pierdută în prestigioasa colecţie ŤDu monde entierť a Editurii Gallimard, de Mircea Cărtărescu cu un Orbitor trecut în colecţia de buzunar, ŤFolioť a aceleiaşi edituri (dar sub eticheta, publicitar comodă, ŤS.F.ť!) şi cu ŤL'oeil en feuť la Denoël - toate traduse de excelentul Alain Paruit. Plus, culegeri de poeme, - una din Ana Blandiana (Autrefois les arbres avaient des yeux, la Editura Librairie Bleue, în traducerea Luizei Palanciuc), alta de Marta Petreu (o suită de Poeme neruşinate, transpuse de Alain Paruit, Odile Serre şi Ed. Pastenague, adică D. }epeneag la Editura Le Temps qu'il fait). Apoi, nu mai puţin de trei plachete semnate de Letiţia Ilea (dintre care una, splendid editată şi ilustrată de artista graficiană Wanda Mihuleac, care a propus, cu Est-cris, şi o somptuoasă carte-obiect) ; şi încă o carte, de proză, proaspăt tradusă de Laure Hinckel : Raiul găinilor de Dan Lungu, ce se alătură fericit colecţiei româneşti a Editurii Jacqueline Chambon şi căreia i se va adăuga în curând, în aceeaşi traducere, romanul Legături bolnăvicioase de Cecilia Ştefănescu. În urmă cu câţiva ani apăruseră şi Compunere la paralele inegale a lui Gheorghe Crăciun, tipărită la prestigioasa Editură Maurice Nadeau. Ion Mureşan era şi el deja prezent cu Poemul care nu poate fi înţeles la Editura Belin (versiune de Olivier Apert şi D. }epeneag). Cine a mai circulat prin librării a putut găsi, abia ieşite de sub tipar, cărţi cu poeme de Nichita Stănescu, şi chiar de... Ion Pop. Pe o pagină din ŤLe monde des livresť, pe care am apucat s-o văd doar o clipă, erau recenzii la Gabriela Adameşteanu, Dan Lungu, dar şi la volume noi de Aurora Cornu, la Despre îngeri de Andrei Pleşu, la reeditarea Omului cu ochii gri a lui Petru Dumitriu... Şi e de presupus că în săptămânile ce vor urma se vor înmulţi şi ecourile itinerariilor franceze ale Ťfrumoasei străineť care este literatura noastră.

În Ťpauzeť, de exemplu la cocktailul de la Maison des Ecrivains din Paris, am avut ocazia să discut, între alţii, cu editoarea Jaqueline Chambon, cunoştinţă mai veche, de pe vremea neoromantică a deschiderii Centrului Cultural Român din Paris, la început de timp post-revoluţionar. Am aflat încă o dată că nu se fac averi cu cărţile scriitorilor noştri, că rămâne mereu vitală calitatea traducerilor şi adecvarea la momentul Ťpieţii literareť dependente de factori adesea conjuncturali şi departe de literatură, ce trebuie, însă, exploataţi prompt şi cu pricepere, că ar fi necesare lucrări care să-l introducă pe cititorul străin în mediul românesc, începând cu geografia şi cu istoria şi continuând cu compendiile de istorie literară prezentate atrăgător...

Desigur, toate aceste frumoase fapte şi proiecte cad, inevitabil, sub un oarecare accent de relativizare, de vreme ce depind, orice s-ar spune, şi de voinţa de acasă de a sprijini editorii străini în publicarea de cărţi româneşti. De o actualitate stringentă rămâne deschiderea unei librării româneşti la Paris, într-un spaţiu cât mai Ťvizibilť, care să concentreze tot ce se publică esenţial în limba franceză despre România, cu adaos de cărţi în româneşti şi traduceri din franceză, cu cataloage editoriale şi programe de lansări de titluri noi şi lecturi ale autorilor invitaţi etc.

Dar la Paris s-a mai petrecut, în zilele de 9 şi 10 noiembrie, chiar în ajunul lansării ŤFrumoaseleor străineť, un alt eveniment literar românesc ce merită semnalat. Graţie eforturilor generoase ale doamnei profesor Andreia Roman, de la Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale, a fost organizat un substanţial colocviu amintind de trecerea a cinci decenii de la moartea Ťmarii europeneť Hortensia Papadat-Bengescu, dată aproape neconsemnată la noi. În acest cadru inaugurat de cunoscuta specialistă în istorie românească, d-na Catherine Durandin, au fost propuse noi lecturi critice ale operei scriitoarei. S-au exprimat, astfel, profesorii Mircea Anghelescu şi Ion Bogdan Lefter, de la Universitatea din Bucureşti (primul propunând o Ťlectură paralelăť între Colette şi prozatoarea româncă, al doilea vorbind despre Ťetapa finalăť a Ťjocului de măştiť din ciclul Hallipa). De la Cluj, au fost prezenţi Sanda Cordoş, care a reflectat pe marginea modernităţii scriitoarei receptate în anii '50, Călin Teutişan, cu o comunicare despre Ťlumea în oglindăť şi problematica subiectivităţii în nuvelele sale, Ion Pop, cu consideraţii pe marginea interviurilor prozatoarei. La rândul lor, profesoara belgiană Gisčle Vanhčse, care predă acum româna în Italia şi francezul Philippe Loubičre au avut în vedere miturile, arhetipurile şi simbolurile în jurul cărora se coagulează viziunea bengesciană, respectiv Ťscrisorile de dragoste ale Biancăi Porporata către Don Juan în eternitateť. Dan Culcer, parizian prin adopţie, a glosat pe marginea Ťcruciadei femeilorť dintr-o perspectivă sociologică, iar Florica Courriol, de la Universitatea din Lyon, a trimis o comunicare despre Ťvecinătateať ca modernitate. D-na Andreia Roman s-a oprit asupra Ťpatologiei subiective şi patologiei sociale în proza Hortensiei Papadat-Bengescu. Pe scurt, a fost o întâlnire care a readus în atenţie o operă majoră, încă departe de a-şi fi epuizat valenţele propuse cercetării actuale.

Peste numai câteva zile, adică între 18 şi 20 noiembrie, trei scriitori români au fost prezenţi şi la Saint-Nazaire, oraşul-şantier naval de la estuarul Loarei ce întâlneşte Atlanticul, care e şi un şantier literar datorită Casei Scriitorilor Străini şi Traducătorilor (MEET). Tema dezbătută la ŤMEETingť-ul din acest an - al treilea - de scriitori importanţi, invitaţi din ţări, precum Statele Unite, Brazilia, Spania, Chile, Olanda, Africa de Sud, Canada, Cuba, Elveţia, Egipt, Anglia, Franţa, a fost ŤInventarea cărţiiť. Despre cum se construieşte un roman, un poem, despre raportul dintre real şi fictiv, problematica personajului literar s-a discutat, în faţa unui public foarte atent, - Gabriela Adameşteanu participând la o Masă rotundă despre Ťinventarea romanuluiť, iar Letiţia Ilea şi Ion Pop la una dedicată Ťinventării poemuluiť. O lectură bilingvă a fost prilejuită, în acest cadru, de tipărirea în colecţia MEET a culegerii de versuri Descoperirea ochiului, de Ion Pop, tradus de Ştefana şi Ioan Pop-Curşeu, cu un cuvânt înainte al directorului literar al instituţiei, prozatorul Patrick Deville. (Acelaşi volum fusese prezentat şi la Institutul Cultural Român din Paris, cu paticiparea d-lui Patrick Bonnet preşedintele Casei Scriitorilor Străini şi Traducătorilor, în seara zilei de 14 noiembrie).

Itinerarul celui ce semnează aceste rânduri fusese început, însă, tot cu un eveniment românesc, la celălalt capăt al continentului, în Portugalia, unde Ambasada Română, prin consilierul său cultural, doamna Anca Milu-Vaidesegan şi lectorul de limba română al Universităţii din Lisabona (d-na Laura Bădescu) au organizat, între 7 şi 11 noiembrie, sprijiniţi de Ministerul Culturii şi Cultelor de la noi, ŤZilele Lucian Blagať, salutate în deschidere de decanul Facultăţii de Litere. S-a vorbit, în acest context, în ordinea intervenţiilor, despre raporturile lui Blaga, poetul, filosoful şi diplomatul, cu Portugalia (Mihai Zamfir), despre Ťdefiniţiať blagiană a poeziei (Ion Pop), Blaga - un limbaj poetic traductibil (Rodica Zafiu), Ťteoria doruluiť, în lectura d-nelor Maria do Rosario Girao Ribeiro dos Santos şi Diana Mihaela Dumitru, Valorizarea teoriei metaforei (Maria Joăo Cutinho), Dramaturgia lui Lucian Blaga (Simion Cristea). La rândul lor, dl Daniel Perdigăo şi d-na Micaela Ghiţescu - traducători cunoscuţi de literatură română în Lusitania - şi urmaţi de d-na Laura Bădescu, au vorbit despre Blaga şi filosofiile naţionale, respectiv despre ciclul portughez al poemelor lui Lucian Blaga şi prietenia spirituală dintre poet şi Nichifor Crainic. Lecturi în română şi portugheză din creaţia blagiană au acompaniat fiecare întrunire. De notat că un pliant cu date bio-bibliografice bogate despre scriitorul şi filosoful Blaga n-a lipsit din dosarul colocviului şi că în holul Facultăţii de Litere au fost amenajate câteva vitrine cu cărţi ale scriitorului omagiat, albume despre România, diverse obiecte de artizanat, panouri cu imagini din ţară. Ca unul care a trecut cândva, la Centrul Cultural Român din Paris, prin situaţii similare, am înregistrat cu o oarecare amărăciune că lucrurile nu s-au schimbat prea mult în ultimii cincisprezece ani în privinţa mijloacelor puse la dispoziţia serviciilor noastre culturale din străinătate: Direcţia culturală din Ministerul român de Externe nu dispune, se pare, nici la această oră de un fond de materiale necesar prezentării convenabile a peisajului cultural românesc, dar nici măcar a celui luat în sens propriu. Căci cele vreo trei - altminteri frumoase - panouri cu imagini din ţară au fost împrumutate de la Oficiul de Turism, tipăriturile sunt cu zgârcenie distribuite, rutina şi sărăcia tradiţională nu permit ieşirea din cadrul banal al Ťvitrinelorť cu obiecte de artizanat... Nu s-a ajuns încă nici la practica normală a achiziţionării unor traduceri din autori români, care să fie la dispoziţia serviciilor culturale şi care să poată fi oferite diverselor personalităţi locale ce sprijină asemenea manifestări. A fost, acum, cazul volumului de poeme blagiene tradus prin 2001 de d-na Micaela Ghiţescu, din care măcar un exemplar ar fi trebuit să fie oferit decanului Facultăţii de Litere, prefaţatorul colocviului. Un astfel de Ťprotocolť s-ar zice că nu e prevăzut încă de regulamentele M.A.E. - şi ar trebui neapărat să fie.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara