Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Arte:
Lacul lebedelor - Iaşi - Chişinău de Liana Tugearu

Multe punţi culturale s-au întins, de-a lungul anilor, între creatorii din România şi cei din Republica Moldova, fie ei scriitori, muzicieni sau plasticieni, pentru ca de curând o nouă punte să lege şi creatori din lumea dansului.

Deschiderea a făcut-o cu ani în urmă Oleg Danovski, când la Concursul de Balet care îi purta numele, de la Constanţa, a invitat şi elevi şi absolvenţi ai Liceului de Coregrafie din Chişinău. Dovada o constitue chiar prima balerină Anastasia Homiţcaia, artistă emerită a Teatrului de Operă şi Balet „Maria Bieşu” din Republica Moldova, care a interpretat la recenta premieră Lacul lebedelor de la Iaşi, dublul rol Odette, Odille şi care a fost premiată de două ori la Concursul de Balet „Oleg Danovski”, cu premiul I în 1997, pe când era încă elevă, şi cu Marele Premiu al Concursului, în 1998. Şi, la această premieră, foarte impotantă pentru Compania de Balet a Operei Naţionale Române Iaşi, au mai colaborat încă doi solişti de la Chişinău, Mihai Cersac, în rolul lui Rothbart şi Eugeniu Tcaci, şi el artist emerit, în rolul Bufonului.

Lacul lebedelor, balet în patru acte, de Piotr Ilici Ceaikovski, a dat naştere, în timp, la numerose variante, toate companiile mari incluzând în repertoriu acest balet emblematic pentru epoca romantică. Varianta care s-a impus cu pregnanţă a fost cea din 1895, creată la Sankt Petersburg, de Marius Petipa şi Lev Ivanov, până astăzi conservându-se integral, în multiple alte variante, actul al doilea datorat lui Lev Ivanov. Petipa a semnat actul 1 şi 3, iar Ivanov actul 2 şi 4, plus dansul napolitan şi ceardaşul din al treilea act. În mare, virtuozitatea şi dinamica scenelor de la palatul prinţului Siegfried create de Petipa contrastează cu poezia dansului fetelor prefăcute în lebede de vrăjitorul Rothbart, fără ca aceste diferenţieri să impieteze asupra întregului. Pornind de la această canava iniţială, cu mulţi ani în urmă Gheorghe Stanciu a pus acest balet pe scena ieşeană, iar cea care a făcut actuala adaptare coregrafică pentru Opera Naţională Iaşi a fost artista emerită Ileana Iliescu, ea însăşi cândva interpreta dublului rol Odette, Odille, în minunata variantă creată de Oleg Danovski, în 1957, pe scena Operei Naţionale Bucureşti. Ca un ecou peste timp, în varianta actuală, Ileana Iliescu a interpretat rolul mamei prinţului Siegfried, într-un somptuos costum creat de scenografa Adriana Urmuzescu. Oricum, scenografia face notă aparte înaceastă montare ieşeană, printr-o notă inedită, care nu se înrudeşte nici măcar cu propriile creaţii ale scenografei de la alte montări cu Lacul lebedelor, ci ne poartă în zona delicată Art Nouveau. Fundaluri dantelate cu muguri sau flori traforate şi un voal cu motive florale transparente peste fustele învoalte din primul act, adaugă un plus de zbor acestora în timpul dansurilor şi, în acelaşi timp, îndrăzneţe asocieri de culori tari, mov cu verde de exemplu, se întâlnesc cu liniile şerpuite ale costumelor din actul III. Un detaliu ingenios este şi covorul de scenă care reflectă ca apa toate scenele ce se desfăşoară în spaţiul de deasupra lui.

În ceea ce priveşte montarea, punctul cel mai nevralgic era actul IV, peste care plana amintirea poeziei cu iz de basm românesc a lui Oleg Danovski şi spectaculozitatea finalului gândit de Gheorghe Iancu, tot pe scena bucureşteană. El a fost salvat prin simplitate. În final, după zbuciumul luptei cu Rotbart, cei doi care au învins prin dragoste se regăsesc simplu, îmbrăţişaţi în mijlocul scenei. Cu ingeniozitate s-a rezolvat şi problema mulţimii lebedelor, compania având doar 18 lebede, din care în anumite momente s-au desprins când cele patru lebede mici, când cele mari, fără a impieta asupra desenului de ansamblu. De asemenea, este de reţinut şi modul cum elevii secţiei de Coregrafie a Colegiului de Artă „Octav Bancilă” s-au integrat fără stridenţe în toate compoziţiile în care au fost solicitaţi. Unele probleme mai există încă în legătură cu suportul muzical ceaikovskian, aflat sub bagheta dirijorului Traian Ichim, suport muzical de o mare frumuseţe şi prezent în amintirea auditivă a oricărui iubitor de balet, care se cere armonizat în mai mare măsură cu desfăşurarea scenică.

În schimb, aproape toţi interpreţii şi-au desenat adecvat rolurile. Anastasia Homiţcaia, o siluetă cu linii prelungi, delicate, elegante şi o tehnică clară, a fost o Odette întru totul suprapusă imginii aşteptate, în Odille reuşind însă de abia la al doilea spectacol să se apropie de cerinţele rolului, mai dinamic, mai incisiv. Vlad Mărculescu, prim solistul ieşean absolut, a conturat şi el rolul lui Siegfried cu eleganţă şi limpezime tehnică, la care ar putea să mai adauge şi puţină căldură, plecată din lăuntrul său. Bufonul, Eugeniu Tcaci, dinamic, bun tehnician la rându-i, a avut o partitură cam monotonă, cu nesfârşit de multe piruete, iar Rotbart, Mihai Cersac, cu o statură copleşitoare, a dat forţa necesară acestui rol negativ. Kotomi Hoshino, Dumitru Buzincu şi Mariya Lozanova au strălucit în pas de trois, după cum toate dansurile de caracter – spaniol, napolitan, maghiar, polonez – din al treilea act au avut dinamica necesară, iar lebedele mici din cel de al doilea act, Mariya Lozanova,Viviana Olaru, Kurumi Sakamoto şi Sarasa Nagamine, nu s-au intimidat din cauza unei neatenţii a dirijorului şi au fost impecabile, cum cerea mecanismul acestei partituri.

Montarea acestui balet pretenţios este o victorie pentru scena ieşeană, pentru artiştii ei, pentru capacitatea lor de înfrăţire cu balerinii de la Chişinău şi o bucurie pentru spectatorii oraşului, care nu îl mai văzuseră de 14 stagiuni. Iar gestul neobişnuit al directoarei Operei Naţionale Iaşi, Beatrice Rancea, de a oferi personal câte un buchet de flori fiecărui interpret, a marcat cu acest gest cald încheierea spectacolului, în mod fericit.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara