Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
La un preţ foarte rezonabil de Barbu Cioculescu

IŞi dădu la o parte pledul, sări în picioare, din desenul plocatului chinezesc, cumpărat la un preţ foarte rezonabil, se ivi capul fălcos al unui tigru şaşiu. Trecu în baie, înfăşurat într-un prosop de sorginte indiană, cumpărat la un preţ foarte rezonabil, apucă săpunul englezesc, fabricat în Slovenia, buretele chinezesc, achiziţionat la un preţ incredibil de mic şi făcu un duş regenerator, ştergându-se între umeri cu o perie dublă chinezească - la un preţ foarte rezonabil. îmbrăcă, mulţumit de foşnet, cămaşa chinezească, luată la un preţ foarte rezonabil, pantalonii, cu firmă franţuzească stâlcită în Orientul apropriat, încălţă pantofii din piele sintetică, de provenienţă chinezească, achiziţionaţi la un preţ foarte rezonabil. Strânse în jurul gâtului o cravată de mătase, de un roşu chinezesc inconfundabil, luă de pe spătarul scaunului danez, cu învârtire de trei sute şaizeci de grade, sacoul, impecabil croit la Şanhai. Pe un preţ promoţional.

Aprinse aragazul cu un chibrit grecesc, de fineţea unui ac, puse la fiert două ouă de provenienţă incertă, depuse pe plită ceainicul cu pliculeţul de ceai verde, polonez. Până să fiarbă apa, se bărbieri electric, cu un aparat de ras chinezesc, achiziţionat prin bursa televizorului la mai puţin de o cincime din preţ, îşi clăti obrazul cu un after-shave englezesc, produs în Turcia, ceasul elveţian de la încheietura mâinii stângi îi vesti începerea unei zile de lucru cu un program dintre cele mai încărcate. în automobilul său, de fabricaţie coreeană, găsi mobilul uitat la bord - o mică bijuterie finlandeză, cu radio, aparat foto şi computer. Acceleră. Din curte mai auzi lătratul lupului său alsacian - dogul danez îi fusese furat. Pentru orice eventualitate, noului câine îi pusese un cip americănesc de ultimă generaţie.

Blocat în circulaţie, în centru, dădu drumul radio-ului cu C.D.-uri, acordurile triumfale ale celei de a noua simfonii îi calmară starea de inconfort. Sunetul aparatului fabricat în China şi achiziţionat la un preţ foarte convenabil îi descreţi fruntea. Sări câte trei treptele de marmură din import ale instituţiei, intră pe marea uşă de sticlă austriacă la minutul hotărât. Se aşeză la biroul metalic - o capodoperă a biroticii, cumpărată de stat la de zece ori preţul pieţii, probabil un unicat al designului, deschise lap-top-ul, ascuţi un creion chinezesc, gândul îl purtă o secundă la începuturile sale şcolare, ani primitivi, când scria cu creioane marca Dacia. Pe atunci, cu inconştienţă se fabricau în patrie cerneluri, vopsele.

Anii arhaici, când industria naţională producea de-a valma, fără răspundere, ace, avioane, aerosoli, batoze, bigudiuri, burlane, case ale poporului, case ale radioului, case conspirative, cârlige, castroane, tot, tot, totul. Chiar şi stilouri cu peniţă de aur, marca înregistrată Carpaţi. Se importa cu zgârcenie, ignorându-se capitalul element sufletesc că te simţi mult mai bine în calitate de cumpărător, decât de vânzător. Ofertantul propune, cumpărătorul decide. Victor Hugo, în Mizerabilii, mi se pare, zicea că e mai bine să dai, decât să iei. Era, însă, un romantic...

Liftul extern al blocului de sticlă fumurie şi oţel îl depuse pe omul nostru la un etaj suspendat, cu o superbă panoramă, până spre Argeş. Secretara îi aduse vraful de clasoare - made in Hong-Kong - , în Comisie se dezbătea problema, din zi în zi mai acută, a privatizării văzduhului - deocamdată în Banat şi Oltenia. Era din cale afară de poluat, costurile purificării depăşeau posibilităţile unui buget angajat în săptămânile creşterii salariale. Aerul acesta, aproape în întregime compromis de noxe, chiar în inima codrilor din rezervaţiile naturale urma să fie scos la licitaţie, în mod legal, prin strigare, la un preţ rezonabil, pentru ca puternice firme de aiurea, cu excelentă reputaţie, să se angajeze a-l asana, în etape istorice specificate în contract şi, bineînţeles, în consens cu normele U. E. Conform caietelor de sarcini, o bună parte din acest aer urma să rămână la dispoziţia aborigenilor - pentru consumul intern. Patruzeci şi nouă la sută!

Discuţia nu se purta atât asupra raţiunii acestei privatizări, ci ridica probleme de proceduri. Practic: dacă trebuia vândut mai întâi aerul obştei - din care zece la sută lucra şi locuia în afara hotarelor, consumând aer străin -, sau era mai bine să se privatizeze cursul apelor, prisositoare în ani de tot mai frecvente inundaţii. Era vorba de sume compatibile ce ar fi urmat să intre într-un buget ale cărui venituri în continuă creştere altfel, nu mai făceau faţă cheltuielilor. De o mai bună gospodărire a văzduhului, pe modelul celui din Alaska, a apelor, pe modelul Amazonului.

La birou, omul nostru muşcă dintr-un măr importat din Tasmania, se şterse pe buze cu o hârtioară umedă parfumată, scrisă cu literele unui alfabet necunoscut, deschise mapa. Conform xeroxurilor primite, nici o firmă naţională nu se înscrisese la licitaţia cursurilor de ape, cu excepţia uneia singure, dispusă să cumpere Săbărelul spre a-l pava cu ciment, şi a îndrepta într-acolo pescăruşii de pe Dâmboviţa bucureşteană - o cerinţă a U. E. Ecologic, se năşteau dubii.

Pentru suma apelor se ofereau şase sute de milioane de euro - maghiarii primiseră şase miliarde numai pentru un lac - banii ar fi acoperit deficitul de cont curent al anului şi ar mai fi rămas ceva pentru mărirea salariilor unor categorii defavorizate - miniştri, parlamentari, magistraţi. Creşterea PIB-ului tradiţională, de şase la sută pe an, ar fi fost, la rândul ei asigurată, spre disperarea d-lui C. V. Tudor, al cărui partid ar fi pierdut ultimii doi deputaţi şi un senator. Pe tapet, de vreo trei ani încoace problema alegerilor anticipate ar mai fi suferit o amânare.

O firmă nordică ce montase cabluri submarine între Insula Faröe şi Insula Paştelui se arăta dispusă, la semnarea contractului, să preia construcţia canalului Bucureşti-Marea Neagră, cu o eventuală prelungire la Timişoara. O alta promitea ozonificarea întregii atmosfere a ţării, astfel încât Bucureştii să miroasă permanent a flori de tei, Iaşii a iasomie, Constanţa a muguri de pin. Iar Clujul a fân proaspăt cosit. Hidrocentrala de la Porţile de Fier ar fi fost astfel renovată încât să răspândească irezistibilul parfum al paradisurilor fiscale.

în parlament discuţiile lâncezeau, omul nostru trebuia să întocmească o expertiză, opoziţia se opunea, printr-un bombardament de moţiuni simple, guvernul şovăia, semnificativele creşteri de venituri pe ultimul trimestru al anului îi oferea un răgaz de meditaţie. Analiştii în specialitate opinau - unii că un impozit pe aer, proporţionat cu capacitatea medie de respiraţie a cetăţeanului de rând, ar fi preferabil privatizării, alţii că atât văzduhul, cât şi cursurile de ape pretind bugetului şi, în consecinţă aceluiaşi cetăţean strivit de taxe şi impozite, insuportabile sacrificii în plus. Că, odată vândut solul şi subsolul, nu e nici o raţiune să nu vindem văzduhul. Din care statul ar păstra, oricum, un procent măricel, în acţiuni, cantitate suficientă pentru uzul intern. Dacă acest consumator ar învăţa să-şi controleze pofta de achiziţii - la preţuri foarte rezonabile şi prin credite apetisante, - la fel ar învăţa să respire mai moderat, prin tehnici yoginice la îndemână.

Cunoscătorii înţelepciunii orientale ştiu că omul are un număr de respiraţii sortit ca lungime de viaţă. Dacă respiră mai rar, trăieşte mai mult. Japonezii exportau nativilor aflaţi foarte departe de patrie cutioare cu aer din ţară. Deschideai capacul, trăgeai în nări aerul livezii cu cireşi înfloriţi. La un preţ foarte rezonabil. Sticluţe pe care să scrie: "Dâmboviţă apă dulce", mă-nţelegi, la un preţ foarte rezonabil!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara