Numărul curent: 25

Poşta redacţiei:
La muncă, viitori intelectuali! Calea poeziei via Mizil de Horia Gârbea


Raluca Aştilean. Ne trimiteţi un pamflet bine scris pe tema insistenţei supărătoare cu care se reclamă supraîncărcarea programelor şcolare. Cereţi să se revină la conceptul pedagogic: educarea capacităţii de efort. Aveţi dreptate, cred eu! Viaţa nu va oferi elevilor şi studenţilor „succes fără stress", ci încercări la care vor rezista numai cei adaptaţi la efortul de a se educa şi perfecţiona. Dar o universitate care nu ar promite explicit sau subliminal obţinerea fără bătaie de cap a „cartonului" ar da faliment, căci la noi învăţămîntul e judecat în aceiaşi termeni economici ca şi o fabrică de cuie. Cînd va apărea, vă întrebaţi, un ministru al educaţiei care să spună că elevul trebuie să muncească? Ştiţi bine: niciodată. Iată că el, fără să muncească, a ajuns ministru!

Ana Iuga. În scurta povestire confesivă, la persoana întîi, pe care ne-o trimiteţi, scrieţi cu îndreptăţită iritare: ştim că de fapt nu mai putem reinventa mare lucru, că s-a spus totul, ceea ce ne face pe noi, postmodernii, să ne simţim repetitivi, dacă nu cumva ridicoli. Dar nici nu putem sta cu mâinile-n sîn, numai pentru că alţii au avut norocul să se nască înaintea noastră şi deci au instaurat un monopol asupra trăirilor sau măcar asupra exprimării lor artistice. Tocmai de aceea merită să scriem, ca să spargem acest monopol! Faptul că o faceţi, sub forma unei ficţiuni, e un prim pas. Conştiinţa că aproape totul s-a scris şi că existenţa repetă literatura (Îmi trăiesc viaţa de parcă aş citi-o într-o carte) e al doilea. Mai sînt şi alţii. Cred că îi veţi face. Succes!

Ştefan Ciobanu. Aveţi două volume publicate, unul premiat la un festival internaţional pe care nu-l cunosc (Grigore Vieru). Aţi mai fost premiat la festivaluri lirice la Mizil, Oraviţa etc. Poezia dvs. poate suscita un oarecare interes, nu şi admiraţia. Un (prea) lung text e un remake după Mănăstirea Argeşului, dar noul Meşter repară doar o pată de igrasie: am fugit în bucătărie am luat un cuţit şi am omorât-o pe ana/ nu a schiţat nici un gest (păi cum era să mai schiţeze, spintecată? n.m.)/ când a intrat soţul ei ana nu mai era o tocasem mărunt o amestecasem cu mortar şi reparasem tavanul. În alt poem aveţi o viziune levitantă: ating cu fruntea fiecărei părţi a corpului (sic!)/ crucile din vârfurile bisericilor/ cele pe care nu le atinge nimeni/pe acolo pe unde iese fumul de dorinţe. Aveţi 30 de ani şi e momentul să vă întrebaţi: calea regală a poeziei trece oare pe la Amurg sentimental, Mizil şi Oraviţa? Sînt sigur că intuiţi răspunsul cu fruntea fiecărei părţi a corpului.

Gabriela Toma. Ne propuneţi o selectie de poeme din volumul Cântecul geamănului, apărut la Editura Humanitas în 2009, existent şi pe internet. Cîtă vreme au apărut, nu mai e cazul să reluăm textele, mai ales că e şi o chestiune de copyright. Recunosc forţa unora dintre ele şi de aceea citez: urcă odată cu mine mai sus decât poate liftul să te ducă/ vei înţelege:/ minţile noastre sunt nişte diapozitive/ imaginile se reiau dimineaţa:/ trupul meu gol/lîngă trupul tău gol/seara /ne uităm la un film/.. ./vecinii bat în uşa umedă a apartamentului/ pe care a crescut muşchiul verde/ noi existăm în agenda lor/ cu plata la întreţinere.

Gabriel Burlacu. Experienţa tragică prin care aţi trecut justifică tonul poemelor trimise, pe care le-am reţinut spre publicare într-o antologie a rubricii, atunci cînd spaţiul o va permite şi cînd se vor strînge destule texte remarcabile. A reda acum doar cîteva fragmente ar fi nepotrivit, atît din pricina valorii lor, cît şi avînd în vedere conţinutul, întemeiat pe împrejurările care l-a generat.Sorina T. Ne trimiteţi o parodie, nu sînt sigur dacă vă aparţine sau e... folclor, intitulată Balada flacarii violete, care începe amuzant, dar se cam stinge pe final: Pe-un picior de plai,/La Izvor, pe Splai,/ Iată vin la vale/ Pentru confruntare,/Două siluete/Mândre, violete./ Unul e Traian,/ Baciul constănţean/Mergând pe furiş,/ şi privind cruci?./.../Iar celălalt e,/ Lider PSD./ Care bea şampanii/ Când îl bat duşmanii. Să mai spună cineva că românul nu s-a născut poet, la bine şi la rău!

Aştept în continuare textele literare şi opiniile dvs. la adresa e-mail: posta.romlit@gmail.com.