Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
La despărţirea de H. Zalis de Nicolae Scurtu

Ne-a părăsit, de curând, mai exact spus, în ziua de 8 iunie 2016, istoricul şi criticul literar, prozatorul, traducătorul şi memorialistul H. Zalis (n. 21 mai 1932, Bucureşti), care, timp de şase decenii, a fost o prezenţă activă, dar discretă în viaţa literară românească.

Încă din timpul studiilor universitare, profesorul şi cărturarul Tudor Vianu i-a fost un veritabil model şi un statornic părinte spiritual de la care a deprins arta de a citi şi a reciti marile creaţii ale literaturii naţionale şi universale.

Astfel se explică devoţiunea faţă de omul, criticul literar şi epistolograful Tudor Vianu, căruia discipolul său i-a închinat una dintre cele mai însemnate şi interesante biografii.

Deşi putea onora, oricând, o catedră universitară, prin temeinica sa pregătire şi prin bogatele sale lecturi, H. Zalis a preferat să elaboreze, cu pasiune şi tenacitate, în liniştea bibliotecilor universitare şi academice, o sumă importantă de cercetări literare, printre care amintim: Romantismul în literatura română (Contribuţii bibliografice), 1965; Simbolismul în literatura română (Contribuţii bibliografice), 1967; Tudor Vianu – Biobibliografie, 1967; Modernismul în literatura română (Contribuţii bibliografice), 1968; Clasicismul în literatura română (Contribuţii bibliografice), 1969; Naturalismul în literatura română (Contribuţii bibliografice), 1971; Sămănătorismul în literatura română (Contribuţii bibliografice), 1971; Poporanismul în literatura română (Contribuţii bibliografice), 1972; Conştiinţa de sine a criticii literare româneşti (Contribuţii bibliografice), I, 1974; „Convorbiri literare” – Bibliografie. 1975; Realismul în literatura română. (Cercetare bibliografică), 1977 şi, în fine, Romantismul în literatura română (Cercetare bibliografică), 1981.

Aceste cărţi, extrem de utile, contribuie la cunoaşterea profundă a literaturii române şi, mai ales, subliminal, ni se arată locul şi rolul nostru în cadrul literaturilor romanice.

H. Zalis, pe care l-am cunoscut la Biblioteca Academiei Române, era un om discret, decent şi echilibrat în tot ceea ce făcea.

Plecarea neaşteptată a domnului Henri ne lasă mai singuri, mai izolaţi şi, desigur, mai trişti.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara