Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Puzzle:
la Centenar de Gabriel Chifu

Fiindcă se apropie data de 1 Decembrie 2018, am propus colegilor mei o întrebare simplă (Cum credeți că trebuie marcat - proiecte culturale, evenimente, acțiuni - Centenarul Marii Uniri?), la care să răspundem noi, cei din redacție, dar și alți scriitori și intelectuali, ale căror opinii contează.

Preliminarii
Înainte de a schița și eu un punct de vedere, mi se pare binevenit să încercăm să fixăm cadrul discuției, câteva repere, câteva preliminarii ce sunt, probabil, niște adevăruri banale, dar care, mereu și mereu, trebuie reafirmate în semn de asumare a lor.
1. (Un popor este un continuum) Un popor trebuie înțeles ca o entitate identificabilă prin limba comună vorbită, care-i asigură specificitatea, unicitatea. Un popor are spațialitate, adică e legat (nu totdeauna însă!) de un loc anume, dar are și o pronunțată dimensiune temporală. Așadar, totdeauna un popor este mai mult decât suma celor care-l compun la un moment dat. Cu alte cuvinte, el nu poate fi redus la acum, el nu poate fi atașat de un acum, fără să ținem cont de ce a fost și de ce va fi. Un popor are durată, un popor este un continuum. Noi, cei de azi, nu suntem decât o câtime din ceea ce înseamnă acest popor, vasul e mult mai mare și, ca să fie plin, trebuie să-i socotim lângă noi pe înaintași și pe cei ce vor urma după noi. Aceștia sunt parte integrantă vie din realitatea poporului român. Așa încât noi, cei de astăzi, ca segment din întreg, ca verigă din lanț, ca fracțiune a continuum-lui, avem o misiune sine qua non: să ne achităm de uriașele responsabilități față de generațiile viitoare și de uriașele datorii față de generațiile dinainte. Cum ne îngrijim de ceea ce am primit de la predecesori? Merităm darul pe care ni l-au făcut ei? Și, totodată, ce lăsăm celor care vin după noi, cum pregătim viitorul? Aceste întrebări ar trebui să ne preocupe fără odihnă.
2. (Despre sentimentul patriotic) Am convingerea că patriotismul este unul dintre cele mai nobile și mai împlinitoare sentimente umane. Prin sentimentul patriotic un ins oarecare își depășește condiția, transcende individualismul (care, prin însăși natura lui, limitează, constrânge) și intră într-o stare mai înaltă care-l augmentează ca om. Cum se petrece această amplificare, această extensie de ființă, această îmbogățitoare înnoire de sine? Ca să înțelegem, e necesar să ne reprezentăm corect cum se manifestă sentimentul patriotic, și anume: când e animat de acest sentiment, un ins urmărește binele comun, binele tuturor ca și cum ar fi binele său personal. Dacă în armătura ta interioară e prezent sentimentul patriotic, tu, ca persoană, te simți împlinit atunci când realizezi ceva pentru toți, ca și cum ai fi realizat ceva pentru tine însuți. Prin sentimentul patriotic, pentru tine ca persoană noi devine eu.
3. (Cum ființează acest popor) Aș fi tentat să spun că acest popor ființează pulsatoriu, cu sistole și diastole. Ori, poate, niște asociații mai apropiate de adevăr ar fi acestea: acest popor ființează cu flux și reflux, cu căderi și redresări neașteptate, cu deconcertante, dezolante perioade de eclipsă și cu uimitoare momente de strălucire. Când îl crezi vlăguit, pierdut, prăbușit, el își adună miraculos energii nebănuite și renaște, se ridică surprinzător, dovedind resurse formidabile de regenerare și o neobișnuită capacitate de a rezista, de a supraviețui, de a regăsi calea ce părea complet ștearsă, de a dura în fond. Un asemenea moment de grație a fost, negreșit, data de 1 Decembrie 1918, când, la Alba- Iulia, s-a consfințit Marea Unire, înfăptuindu-se statul român modern, cu teritorii și instituții adecvate pentru o devenire decentă și coerentă a acestui popor, în organicitatea sa, între fruntariile sale naturale.

Câteva propuneri pentru sărbătorirea Centenarului
Acesta e darul pe care l-am primit acum o sută de ani, Marea Unire de la Alba-Iulia. Cei de astăzi trebuie să arătăm că-l merităm, că suntem conștienți de valoarea lui. Așa încât se cade să sărbătorim Centenarul cu pregnanță, autentic și profund, nu festivist și de mântuială. Demonstrând astfel că suntem în stare să punem în operă un plan atent și dinainte gândit, că nu suntem pradă lenei, egoismului, delăsării și decăderii, ci suntem așa cum s-ar fi așteptat, cum ar fi visat înaintașii noștri să fim.
Și atunci, concret, cum e cel mai potrivit să marcăm Centenarul?
În primul rând, desigur, printr-o realizare memorabilă a noastră, a celor de astăzi, care să aibă și o mare valoare simbolică, dar care, totodată, să evidențieze dorința și putința noastră de a construi temeinic, durabil: de exemplu, făcând o autostradă care să lege la propriu Capitala de astăzi, București, de Capitala simbolică a Unirii, Alba Iulia, o autostradă a unificării, a unității, dacă vreți. Însă, după ezitări, amânări, bâlbâieli și întârzieri istorice, nu mai e posibil ca această autostradă să fie gata până la anul, în decembrie. Și atunci, măcar, să înceapă lucrul la ea. Dar să înceapă de-adevăratelea, pe teren, cu kilometri executați, nu doar pe hârtie, cu studii de fezabilitate iluzorii, ce nu se întruchipează niciodată în fapt.
Iar dacă acest lucru, autostrada, nu mai e posibil să fie realizat, atunci să decidă cei responsabili, guvernanții, o altă operă constructivă, un pod, sau o linie de metrou, sau o clădire monumentală, sau altceva, pe care să fie în stare s-o edifice la timp (predecesorii noștri au făcut proba capabilității lor, de pildă, Ateneul Român, printr-un efort constructiv excepțional, a fost ridicat în mai puțin de doi ani, mai exact în 15 luni și jumătate!).
În afară de această propunere principală, alte sugestii pentru marcarea Centenarului ar fi:
- restaurarea unor monumente istorice, importante pentru istoria noastră, din toate provinciile țării, castele, palate, case memoriale, biserici fortificate, alese de specialiști, și înscrierea lor întrun circuit național, sub semnul Marii Uniri;
- sub titulatura O sută de ani de românitate în statul român modern, să se inițieze, în diverse capitale europene și de pe alte continente, o serie de conferințe pe care să le țină personalități culturale, științifice și politice de o reputație intelectuală, profesională maximă și cu deschidere în țările (și în limbile!) respective, să le țină rezumând în ele ce a înfăptuit (și ce nu!) România, în această sută de ani, într-un domeniu sau altul;
- instituirea unor premii naționale pentru arte (uniunile de creatori urmând să-și desemneze laureații), dar și pentru sport și știință care să pună în evidență, să încurajeze elitele adevărate, care să-i recompenseze pe marii performeri din aceste domenii exponențiale pentru România;
- editarea în cinstea Centenarului a unui set de Una plus zece cărți românești de aur (adică, unsprezece, Eminescu plus încă zece), fundamentale pentru spiritualitatea românească din acest secol;
- înființarea în centrul Capitalei, de către Uniunea Scriitorilor, în colaborare cu Ministerul Culturii și Identității Naționale și cu Primăria Bucureștiului, a unei librării prin care să se stimuleze literatura națională: librăria se va numi Cartea Românească și va reuni cărți, reviste literare și autori români. Adică, un fel de Fabricat în România cu tot ce e mai bun în zona culturii scrise, unde, să nu uităm, se proiectează și se conservă în mod predilect, prin limba literară, trăsăturile noastre sufletești care ne dau unicitatea; spațiul acesta ar urma să fie mai mult decât o librărie și anume, un centru literar al țării, unde să se desfășoare lansări de carte, lecturi publice și cicluri de conferințe pe teme de interes pentru cultura română.
Iată și un proiect specific, pe care-l voi propune colegilor din Consiliul USR, urmând să fie concretizat în exclusivitate de Uniunea Scriitorilor:
Uniunea Scriitorilor organizează în fiecare an Gala Poeziei Române Contemporane ce se desfășoară chiar la Alba Iulia. La anul, în 2018, gândesc că Gala s-ar cuveni să aibă o ediție specială, sărbătorească, de mai mare amploare decât de obicei. Astfel, ea va cuprinde un traseu național de lecturi publice: numele cele mai valoroase ale poeziei românești de astăzi vor fi selectate și invitate să participe nu la unul, ci la mai multe recitaluri de poezie, într-un circuit prin capitalele tuturor provinciilor românești tradiționale. Circuitul ar urma să înceapă, cum e normal, la București și să se încheie la Alba Iulia, în ziua de 1 Decembrie 2018.
Așadar, idei sar găsi, totul este să existe și disponibilitate din partea responsabililor politici, a autorităților statului care astfel ar arăta că, dacă le lipsește cumva viziunea și sunt în pană de idei, au totuși inteligența să apeleze la cei care se pricep să facă ceea ce se cade făcut în asemenea momente istorice de extraordinară însemnătate.

P.S. 1. În dezbaterile publice pe tema Centenarului s-a adoptat strategia adversității și a văicărelii: „Uite cum ne pun bețe-n roate, uite cum ne-atacă vecinii care nu ne iubesc!”. Nu mi se pare grav că alții, cu alte interese, încearcă să ne submineze sărbătoarea, dar mi se pare cu adevărat grav ca noi să stăm cu brațele încrucișate și să nu facem ce trebuie să facem ca să ne afirmăm cu tărie sărbătoarea. Dacă mesajul nostru ar fi puternic și convingător, încercările presupușilor noștri adversari n-ar avea sorți de izbândă. Cum se știe însă, totdeauna și repede locurile de care nu ne îngrijim, casele părăsite, terenurile virane sunt ocupate de alții.
P.S. 2. À propos de dubla datorie față de înaintași și de urmași și àpropos de starea noastră actuală, ca popor: am auzit la radio, suntem țara cu cel mai mare procent de emigrație, după Siria (17% din populația României a plecat să-și caute norocul pe alte meleaguri). Dar măcar în Siria e război. Sau o fi și la noi și nu știm? Apoi, suntem țara cu cel mai mare procent de sărăcie, 50% (unul din doi copii suferă de foame și trăiește în mizerie). Apoi, avem cel mai mare procent de analfabeți funcționali (40%) și cel mai mic număr de kilometri de autostradă, raportați la suprafață și la numărul de locuitori, iar la consumul de alcool (din vânzările fiscalizate, nu în general, suntem pe locul cinci din lume. Cum ne împăcăm cu situația asta?

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara