Numărul curent: 12

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Actualitatea:
Katin, Czestochowa, Gdansk de Adrian Popescu


Doliul Poloniei a fost unul dublu, recent, Katinul a îndoliat, atât prin trecutul lui, cât si prin prezentul său, o naţiune obisnuită cu jertfele. Care nu sunt mai puţin dureroase, din vremea panilor până azi.

Mai mult, acum, în aprilie 2010 abia, victimele din pădurea de lângă Smolensk au primit, cred, cinstirea meritată, printr-un semn al Providenţei care, îmbrăcat în haina unui accident aviatic, unde au murit nu numai preşedintele şi soţia sa, Lech Kaczcynski şi Maria, dar şi o parte din floarea intelectualităţii poloneze. Precum atunci. Doliul a fost universal, cine a avut ochi a observat amploarea sa, din Europa în America, cum nu se mai întâmplase de la veghea, apoi mutarea în Casa Tatalui Ceresc, a unui alt polonez, tot prin aprilie, acum cinci ani, Papa Ioan Paul al II-lea. Era chiar la o săptămână după Paşte, de Duminica Albă, în Duminica Tomii, sau de Duminica Divinei Milostiviri, o sărbătoare instaurată de Papa polonez, în 1980, devoţiune a unei călugăriţe poloneze, Faustina Kowalska. Prea multe noduri, pentru a fi-ntâmplătoare. Primul reper fundamental, jertfa mereu înnoită. Katin.

Un alt reper, urmând logica celor spuse, este citadela credinţei creştine, sanctuarul marian de la Czestochowa, unde se păstrează şi iradiază iubire maternă Madona Neagră, icoana protectoare a Poloniei. Biserica nu au distrus-o nici războaiele, nici ocupaţia din cel de al Doilea Război, nici jafurile, nici persecuţiile ultimului secol, dar obrajii Maicii Domnului au două dâre adânci, urme de sabie, poate, de la năvălitorii barbari, ca două pârăiaşe de lacrimi, care nu s-au vindecat de-atunci, niciodată. Cardinalul Visinsky, un curajos ierarh catolic anticomunist, apoi Ioan Paul al II-lea strângeau mulţimi înflăcărate în pelerinajele de la Iasna Gora. Stau privind chipul Fecioarei, veşmântul ei cu perle şi zale de aur, cu adevărat bate aici inima vie a credinţei unei ţări întregi, o spune cardinalul Nowak grupului de pelerini români, ,,nu, eu nu ştiu polonă, bunica mea se numea, de fată, Elena Ianosewska, dar nu m-a învăţat niciun cuvânt, bine că putem conversa în italiană, Eminenţa Voastră, Domnul nu m-a lăsat chiar fără grai...''.

Scara Sfântă, de la catedrala Romei, din fosta reşedinţă a papilor, San Giovanni in Laterano, cum s-o urci de unul singur, vine ajutorul neaşteptat - o poloneză cu faţa plină de lumină, urcă-n genunchi, alături de tine, zâmbind. Sau, altă dată, tot o soră poloneză, te invită la sanctificarea unui compatriot. Te duci, te simţi în familie. Parcă ţi-ar fi rudă, deşi nu ţi-e Tadeusz Rostworowski, iezuitul din Iaşi, eseist, traducător sau, ce exemplu de simplitate generoasă, Wiszlawa Szymborska, poeta cu Nobelul, ori poetul Tadeusz Rozewicz, admirabil tradus de polonistul Nicolae Mareş, cel care a scris cu pricepere şi a tradus poemele lui Ioan Paul al II-lea, sau lucidul Czeslaw Milosz, de la care ai priceput tactica unui ,,ketman'', cum au fost şi la noi, mulţi intelectuali.

Al treilea reper e negreşit ziaristul de la „Gazeta Wiborcza'', Adam Michnik, cel care a stat drept alături de mişcarea „Solidarităţii" de la Gdansk, omul care a vorbit despre iertare şi despre inutilitatea răzbunării, despre „griul" democraţiei, despre puterea celor fără putere, despre eroare şi lustraţie, despre false entuziasme antidictatoriale. Intelectualul care s-a priceput să vorbească limba omului din şantierele Balticei sau din uzinele de la Nowa Huta, să găsească tonul direct care-i apropie pe muncitorii oneşti de intelectualii oneşti.

Omul exemplar, coerent cu ideile şi faptele lui, neretoric, neipocrit, care s-a simţit bine cu scriitorii invitaţi la „Zilele şi nopţile" de la Neptun, 2007, a fraternizat cu Nicolae Manolescu, s-a împrietenit cu mulţi de aici, mi-a confirmat curajul Papei polonez, înainte de 89, la Cracovia, unde Wojtila fusese episcop, apoi cardinal; s-a lămurit, prin Nicolae Prelipceanu, care vorbea o franceză mult mai bună decât a mea, în legatură cu Eugen Ionescu, autorul din perioada scrisului în limba română, idem despre Cioran, a fumat, apoi, pe terasa unde se recita, cu plăcerea şi familiaritatea unui cetaţean al lumii, cum era, un alt polonez universal.

Katin. Czestochowa. Gdansk.