Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Julien Gracq (1910-2007) de Micaela Ghiţescu

Cu puţine zile înaintea Crăciunului, în 22 decembrie, s-a stins din viaţă Julien Gracq, ultimul mare senior al literelor franceze. Sau "ultimul clasic, unul dintre autorii cei mai secreţi şi mai renumiţi ai literaturii franceze", cum este caracterizat în numărul din iunie 2007 al prestigioasei reviste "Le Magazine Littéraire" care îi este dedicat, într-un demers parcă premonitoriu în cazul acestui scriitor atât de ostil oricărui "vedetism".
Pe adevăratul său nume Louis Poirier, s-a născut în 1910 în mica localitate din Anjou, Saint-Florent-le-Vieil, într-o casă de pe malul Loirei care aparţinuse bunicului său. În această casă se va retrage definitiv spre sfârşitul vieţii care tot acolo i se va curma. Profesor de geografie şi istorie în diferite licee franceze, oroarea de "mondenitate" îl va face să respingă orice elogii sau gesturi de apreciere şi, cum declară în Literatură pentru stomac (1950) - adevărat manifest literar - să denunţe cu vehemenţă expunerea scriitorilor ca nişte "animale de bâlci" atraşi de "farsa premiilor". Coerent cu acest mod de a vedea, Julien Gracq a refuzat, în 1951, Premiul Goncourt ce i se decernase pentru capodopera sa, }ărmul Sirtelor. Franţa îi va aduce totuşi un binemeritat omagiu pe care nu a avut cum să-l respingă: onoarea de a fi unul dintre foarte rarii scriitori în viaţă incluşi cu "Opere complete" în celebra Bibliotheque de la Pléiade (vol.I, 1989; vol.II, 1995).
Opera sa cuprinde romane şi nuvele ( La Castelul din Argol - 1937, }ărmul Sirtelor - 1951, deja menţionat şi recent reeditat de Editura Art în excepţionala traducere a lui Gellu Naum; Un frumos tenebros - 1945, Un balcon în pădure - 1958, ambele apărute în traducerea subsemnatei în condiţiile ultramodeste ale începutului anilor 90; Peninsula - 1970, alcătuită din trei nuvele lungi), eseuri şi călătorii (Apele înguste - 1976, Forma unui oraş - 1985), poeme în proză (Libertate mare - 1946), teatru (Regele pescar - 1948), precum şi studii şi critică literară (ca Suprarealismul şi literatura contemporană - 1949, Julien Gracq fiind un apropiat al lui André Breton, apoi, în afară de citata Literatură pentru stomac, Lettrines 1, reunind texte scrise între 1954 şi 1967, Lettrines 2, cu texte elaborate între 1966 şi 1973, Citind scriind - 1980) etc. Chiar dacă, în ultimii ani, nu a mai apărut nimic sub semnătura sa, "nu am încetat să scriu încetând să public" va spune el în convorbirea consemnată în "Le Magazine Littéraire", urmându-şi astfel vocaţia de a nu abandona, până la sfârşitul vieţii, drumul - atât de propriu numai sieşi - prin literatură.

În 1994, la Arles, în cadrul celei de a XI-a ediţii a "Assises de la traduction littéraire", am avut privilegiul să particip la masa rotundă "Julien Gracq şi traducătorii săi. Traducerea stilului şi stilul traducerii". Moderată de Michel Murat, profesor de literatura secolului XX la Universitatea Paris - Sorbonne (Paris IV), specialist în Julien Gracq căruia i-a dedicat teza de doctorat precum şi o lucrare de ansamblu, au mai participat la această masă rotundă traducătorii Carl Gustaf Bjurström (Suedia), Dieter Hornig (Austria), Michaela Jurovska (Slovacia), Simón Morales şi Bernard Tissier (Spania).
Cum era de aşteptat, deşi invitat, Julien Gracq nu a fost prezent, dar ne-a trimis o scrisoare de scuze. Este cazul poate să menţionez că scriitorul a fost un atent şi prompt corespondent, toţi traducătorii săi - printre care mă număr - tezaurizând câteva "frumoase şi bune" scrisori de la el în sipetul amintirilor de preţ.
În scrisoarea adresată participanţilor la masa rotundă, spunea, printre altele:
"Vă rog să comunicaţi regretele mele tuturor traducătorilor prezenţi, cărora le sunt îndatorat şi pe care aş fi avut ocazia să-i întâlnesc ca să le mulţumesc personal..."
Inutil de spus că aceste rânduri au stârnit aplauzele traducătorilor şi le-au mai "ostoit" decepţia faţă de absenţa maestrului venerat.
Eram toţi mai tineri, iar Julien Gracq, chiar dacă nu a fost prezent în fiinţă, nu ne ignorase, ne dăruia din nou opera sa privită acum din unghiuri diferite, şi încă trăia.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara