Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Joumana Haddad - Întoarcerea lui Lilith (fragmente) de ---

Joumana Haddad s-a născut la Beirut în 1970. Este poetă, traducătoare, jurnalistă. A urmat studii de medicină şi traductologie şi e o pasionată cititoare a lui Sade. Este responsabilă a paginilor culturale din cotidianul libanez An Nahar, fondatoare şi directoare a revistei Jasad (Corp). Vorbeşte şapte limbi şi traduce în şi din ele. Pregăteşte un doctorat despre traducerea poetică. S-a făcut cunoscută ca „o voce unică în poezia arabă de azi”, după spusele lui Tahar Ben Jelloun, de o forţă excepţională, vecină cu provocarea. Nesupusă, rebelă, furioasă, luînd cu asalt viaţa, luptîndu-se cu tabuurile şi interdicţiile, răsturnînd locurile comune şi stereotipurile occidentale despre femeia arabă, aşa se defineşte autoarea prin cărţi de poezie precum Vreme de un vis (1995), Invitaţie la o cină secretă (1998), Întoarcerea lui Lilith (2004) sau prin cea de eseuri, intitulată atît de elocvent Am ucis-o pe Şeherazada, confesiune a unei femei arabe cuprinse de mînie (2010), apărută simultan în trei limbi.
A primit deja numeroase premii, iar cărţile i-au fost traduse în mai multe limbi şi ţări. În 2006 a primit Premiul Arab pentru Jurnalism, în 2009 Premiul Internaţional pentru Poezie Nord-Sud al fundaţiei italiene Pescarabruzzo, în 2010 Premiul Fundaţiei Canadiene Metropolis Bleu pentru Literatură.
Două figuri mitice bîntuie universul ei poetic, Lilith, femeie liberă, nesupusă, creatură deplină şi nu ieşită din coasta lui Adam, alungată din paradis pentru cutezanţa ei şi, opusă acesteia, Şeherazada care cîştigă orice nouă zi prin viclenie şi înşelăciune, satisfăcîndu-l pe stăpînul sultan cu diverstismentul şi delectarea pe care i le oferă. Pe prima, Jumana Haddad o ia drept figură tutelară şi îi dedică un volum de versuri de o mare intensitate, pe ultima o omoară şi îşi justifică gestul în eseul menţionat, greu de ignorat prin forţa, curajul şi lucididatea sa.
Întoarcerea lui Lilith filtrează mai multe straturi de mitologie şi creează un imaginar al rebelei, în care senzualitatea şi nesupunerea, singurătatea şi libertatea, sexualitatea şi moartea se întîlnesc într-un vertij de imagini, multiplicate şi reluate într-un crescendo ameninţător.
Propunem în continuare o versiune românească pentru cîteva fragmente din acest volum, în selecţia autoarei şi cu amabila ei permisiune.

Sînt Lilith zeiţa celor două nopţi care se întoarce din exil. Sînt Lilith femeia destin. Nici o făptură bărbătească nu-mi scapă şi nici o făptură bărbă- tească nu ar voi să-mi scape.
Sînt cele două luni Lilith. Cea neagră se întregeşte doar cu cea albă, fiindcă puritatea mea e scînteia desfrîului iar abstinenţa mea, începutul posibilului. Sînt femeiaparadis care a căzut din paradis şi sînt căderea-paradis.
Sînt virgina, faţa nevăzută a desfrînatei, mama-amantă şi femeiabă rbat. Noaptea fiindcă sînt ziua, dreapta fiindcă sînt stînga, Sudul fiindcă sînt Nordul.
Sînt Lilith, cea cu sîni albi. Irezistibil mi-e farmecul, am părul lung şi negru, ca mierea-mi sînt ochii. Legenda spune ca am fost zămislită din lut pentru a-i fi lui Adam prima femeie, dar eu nu m-am supus.
Sînt femeia ospăţ şi invitaţii la ospăţ. Vrăjitoare înaripată a nopţii îmi este porecla şi zeiţă a ispitei şi a dorinţei. Am fost numită stăpîna plăcerii gratuite şi a masturbării şi eliberată am fost de condiţia de mamă ca să devin destin nemuritor.
Sînt Lilith care se întoarce din temniţa uitării albe, leoaică a domnului şi zeiţa celor două nopţi. Adun ce nu se poate aduna în cupa mea şi o beau fiindcă eu sînt preoteasa şi templul. Trec din beţie în beţie ca să se ştie că setea mi-e nepotolită. Mă iubesc singură şi mă reproduc ca să creez un popor de urmaşi, apoi îmi omor iubiţii ca să le fac loc celor ce nu m-au cunoscut încă.
Mă întorc din temniţa uitării albe pentru cei ce încă nu m-au cunoscut, ca să fac loc mă întorc şi ca să se ştie că setea mi-e nepotolită, din albul uitării ca să iau cu asalt viaţa şi ca să sporească numărul, ca să-mi omor iubiţii mă întorc.

Sînt Lilith femeia-pădure. Nu am cunoscut aşteptări îmbietoare dar am cunoscut leii şi cei mai teribili monştri. Fecundez toate coastele mele ca să construiesc povestea. Îmi adun vocile din rărunchi ca să crească numărul de sclavi. Îmi mănînc trupul ca să nu mă creadă cineva flămîndă şi îmi beau apa ca să nu sufăr vreodată de sete. Cozile mele sînt lungi pentru iarnă, valizele-mi sînt ne-umplute. Nimic nu mă potoleşte, nimic nu mă satură şi iată mă întorc ca să fiu regina celor rătăciţi în lume.
Eu sînt paza fîntînii şi întîlnirea contrariilor. Săruturile pe trupul meu sînt rănile celor care au încercat. Din fluierul coapselor mi se înalţă cîntecul şi din cîntecul meu blestemul se revarsă apă pe pămînt.
Sînt Lilith leoaica seducătoare. Mînă a fiecărei slujitoare, fereastră a fiecărei fecioare. Îngerul căderii şi conştiinţa somnului uşor. Fiică a Dalilei, a Mariei Magdalena şi a celor şapte zîne. Nu exista leac pentru damnarea mea. Din desfrîul meu se ridică munţii şi se pornesc fluviile. Mă întorc ca să străpung cu valurile mele vălul pudorii şi ca să şterg rănile lipsei cu parfumul dezmăţului.
Din fluierul coapsei mi se înalţă cîntecul.
Şi din desfrîul meu se pornesc fluvii.
Cum atunci să nu fie maree
Cînd între buzele-mi verticale străluceşte surîsul?
Pentru că sînt prima şi ultima
Curtezana virgină
Dorita temută
Adorata dispreţuită
Învăluita goală
Pentru că sînt blestemul a ce se întîmplă înainte
Păcatul pieri din deşerturi cînd l-am părăsit pe Adam
El rătăci încoace şi încolo, îşi pierdu desăvîrşirea.
Eu l-am coborît pe pămînt şi am aprins pentru el floarea de smochin.

Sînt Lilith secretul degetelor care stăruiesc. Străpung cărarea, destăinuiesc visele, despic cetăţile bărbatului prin potopul meu. Nu adun două făpturi de acelaşi fel pe arca mea. Mai degrabă mă preschimb eu, pentru ca sexul să se purifice de orice puritate.
Eu, verset al mărului, cărţile m-au scris chiar dacă voi nu m-aţi citit. Plăcerea neînfrînată soţia rebelă desăvîrşirea desfrîului care duce la secătuirea totală. Spre nebunie mi se desface cămaşa. Cei care mă ascultă merită moartea iar cei care nu mă ascultă vor muri de ciudă.
Nu sînt nici iapa narăvaşă nici cea blîndă,
Mai degrabă freamătul primei ispite
Nu sînt nici iapa narăvaşă nici cea blîndă
Mai degrabă lipsa celui din urmă regret.
Eu Lilith îngerul neruşinat. Prima iapă a lui Adam şi ispititoarea lui Satan.
Imaginarul sexului înnăbuşit şi ţipătul său ascuţit. Timidă fiindcă sînt nimfă a vulcanului, geloasă fiindcă sînt obsesie dulce a viciului. Primul paradis nu m-a putut îndura. Am fost alungată ca să semănăn dezbinarea pe pămînt, să domnesc asupra patului supuşilor mei.
Soartă a celor ce cunosc şi zeiţă a două nopţi. Unirea dintre somn şi veghe. Eu fetusul poet, pierzîndu- mă mi-am cîştigat viaţa. Mă întorc din exil ca să fiu soţia celor şapte zile şi cenuşa de mîine.
Sînt leoaica seducătoare şi mă întorc ca să acopăr de ruşine pe cele supuse şi ca să domnesc pe pămînt. Mă întorc ca să vindec coasta lui Adam şi să eliberez pe fiecare bărbat de Eva lui.
Sînt Lilith
Şi mă întorc din exil
Ca să moştenesc moartea mamei pe care am născut-o.

Traducere şi prezentare de Muguraş Constantinescu

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara