Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Jan Koneffke de Şerban Foarţă


Miriapodul

Greu e, Doamne - ce zici, oare? -
s-aibi o mie de picioare:
treişpe, dacă mi se rup,
alte nouăzeci, în grup,
la spanac, vor să mă ducă,
alte-optzeci vor la lăptucă,
patru'ş'cinci (îmi ticăie
inima!) şonticăie,
optşpe dorm sau mă înţeapă,
unora, un soi de apă
tulbure le curge, - eu
bănui că din calcaneu...

Veşnic să ridici o mie
de picioare! Baremi mie,
Doamne, dă-mi, prin colb sau rouă,
nouă sute nouă'j'nouă!


Cameleonul

Soarta bietelor lacerte
de copac e că-s incerte
la culoare,-n zori îs roz,
verzi, când umblă prin rogoz,
albăstrui în lac, şi sure
printre blocuri gri... Obscure,
dacă plouă,-n ceaţă spelbe,
târguind, li-s, ca în selbe,
solzii: policromi şi-n febră;
fac dungi albe lângă zebră.

Pe ecran, dacă se plimbă,
repede culoarea-şi schimbă,
ameţindu-le, de lunea
până luni, televiziunea.

Cameleonul, - când, cu alte
fiare,-n cerurile-nalte,
între îngeri, va să suie -,
poţi să-l iei de unde nu e,

căci nici sângele de sevă
rece, nu i-l ştii de-adevă...


Kakadu & Papagai

Un kakadu şi-un papagai
se gâlceveau în legătură
cu ai şi u, cu u şi ai,
ţinând-o într-o-njurătură:
măi, pagagu!
băi, kakadai!
eşti gaipaka!
eşti dupaga!
io, gaipudu?!
tu, dukapa!
aş, dupagai!
uş, pakadu!
marş, dupadu!
şiţ, pakapa!
zât, gaidudu!
huo, dudupa!


Nemaiavând ei încotro
se-mpacă, nu mai scot un mau,
şocaţi că u se face o,
iar ai - mai (p)lat decât un au.


Amici îs domnul Kakado,
de-atunci, şi domnul Papagau.


Domnii Prostea
şi Tâmpu

Locuiau unul lângă altul,
se confundau unul cu altul:
ocheţi groşi, ambii, gambe scurte,
în lesă, doi căţei de curte.

Pute, în camera-i de sus,
a grajd, dom' Prostea va fi spus
despre dom' Tâmpu, - ce-a clocit
un gând: Miroase-a ou clocit
la Prostea. Ambii-aveau, zic zău,
dreptate, dar le pica rău.

Într-un incendiu, de mai an,
s-au războit pe o găleată
cu apă şi au ars avan,
cu tot cu creier şi cu pleată.

I-au pus alături, în sicrie;
pe dubla piatră,-n aur, scrie:
Pe drept îşi dorm, aici, şi domnul
ăl prost, şi ăla mai tâmp, somnul.


Molia

Molia sprintenă,-ntre molii
mai molâi, pe nume Molly,

hămesită ca un rob
a găsit un garderob,

garderob cu multă lână
lână, mai ales, bătrână,

iar bătrâna lână-i până
moare cea mai bună lână.

Molia sprintenă,-ntre molii
mai molâi, pe nume Molly,

a făcut în lână găuri
fără fund ca nişte hăuri,

hăuri de privit în ele
ca, nopţi lungi, la telestele.

Molia sprintenă,-ntre molii
mai molâi, pe nume Molly

înlemni când unul capul
şi-l vârî, scrutând dulapul,

şi se încurcă în, groasă,
lâna veche bine roasă

printre umeraşe,-n zbor,
dând din aripi fără spor

Molia sprintenă,-ntre molii
mai molâi, pe nume Molly:

"Bună ziua", zise, "Molly
îmi zic prietenele molii;

vin zburând de printre boarfe
să fac rând între eşarfe:

le descurc ca pe bobine,
înţelegeţi că-i a bine."

Molia sprintenă,-ntre molii
mai molâi, pe nume Molly,

de cum s-a re-nchis dulapul,
roade făr' s-o doară capul.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara