Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Teatru:
Ivan Turbincă nu se spală pe mâini de D.R. Popescu

Irina: (ajunge în fața lui Petre) Îmi dați voie să stau două clipe jos, să-mi trag sufletul?..
Petre: Poftește!..
Irina: Tot m-am temut, de când am plecat de-acasă, că dau bot în bot cu ea!
Petre: Cu cine?..
Irina: Cu nasoala care se laudă că oriunde se duce, cunoaște pe fiecare ins! Numai Ivan Turbincă nu se temea de ea nici dimineața, când își începea ziua!.. Deși avea somnul bun, glaja cu vodcă, de lângă pat, parcă-i suna gongul, să se trezească! Eu, când deschideam ochii, dimineața, de atâta fericire împărțită cu el peste noapte, nu mai știam dacă sunt moartă sau vie!.. Dar în ochii lui, văzându-mă, îmi dădeam seama că sunt vie, vie, și că nu visez că sunt vie!.. Dar de la o vreme el a dispărut și mi-a intrat în partea proastă din creier că l-a înhățat biciclista!.. Mai ales de când s-a răspândit zvonul – chiaburesc, desigur! – că biciclista își face de cap, de când a murit Dumnezeu!..
Petre: Cine-a răspândit prostia asta, chiaburii?!..
Irina: Filosofii!.. Eu am zis ba, și atunci Falcă, Lazăr, Ciorbea și, normal, Stela, au chemat doctorul de familie, care a dat verdictul: demență sexuală! De dragul lui Ivan, care se făcuse nevăzut – și ei nu mai credeau că poate fi găsit într-o cârciumă, ci doar într-un mormânt!.. Bine, bine, le-am zis, dar el nu putea putrezi nici în pământ, datorită vodculiței din el: așa că ar fi putut fi resuscitat! Ah, vă rog să mă credeți: Ivan avea și umbra dulce!.. Și mă mângâia – el, care jucase cărți cu toți dracii! – zicându-mi „dama de ghindă!” El, după ce-a fost alăptat de maică-sa mai mulți ani decât pruncii cu care s-a născut în aceeași lună, a rămas cu o sete dumnezeiască în el, cu o poftă de viață care nu-i permitea să-și ducă zilele înțărcat! Așa că a trecut, de mic, pe vodcă! Așa a rămas el cu libertatea sufletului întreagă! Fapt constatat și de mine, pe viu! Așa că pot depune mărturie și în fața lui Dumnezeu, dacă mai trăiește!..
Petre: Cine?!..
Irina: Dumnezeu! D-aia am postit până am prins puteri să mă înalț și să vin să-l văd ce face!.. Am adus și o sticlă de vodcă, pentru orice eventualitate!.. În drum spre aici, am mai gustat și eu din sticlă, fiindcă vedeam unele stele cum cădeau în cap, unele în altele, unele peste altele, de ți se putea întâmpla să crezi că și ele mor!.. Mi-ar fi fost jenă, și-aș fi fost cuprinsă de o mare tristețe, dacă aș fi fost de față la înmormântarea stelelor! Așa că vodca mi-a prins bine – ma făcut să înțeleg că eram ușor obosită din cauza drumului până la cer!.. Mai ales că eu, cu Ivan, am adunat dragoste destulă! Așa că norocul, călător prin lume, n-avea cum să mă ocolească! Iar Ivan, pe care-l caut și aici, ca să învieze – după câtă vodcă era mulțumit, bând-o... și mai făcând câte-o boacănă! – nu putea fi luat de moarte decât bătut în cuie! Ori el nu era Cristos, să merite să învieze după ce-ar fi fost răstignit! El nu era atât de diliu să-și închipuie așa ceva, d-aia o și ținea pe moarte închisă în turbincă!.. El voia – mi-a șoptit asta și mie la ureche! – ca toată lumea să trăiască în vecii vecilor! Chiar de-ar fi crescut norma de vodcă pe cap de locuitor!.. Sufletul meu n-a fugit de mine însămi, ca să ajungă singur în cer! Iată-mă întreagă, cu trup și suflet, ajunsă aici ca să depun o floare la mormântul Sfânt!.. Ceea ce este absurd, că ar putea exista un mormânt Sfânt – și ține doar de filosofia lui Falcă, Lazăr, Ciorbea și puțantoaia-puțantoaica Stela!.. Cică sunt lulu la balcon!.. Vedeți în ochii mei, cumva, dulceața nebuniei?!..
Petre: A, nu, nu!.. Bună ziua...
Irina: A, scuze!.. Am uitat... Bună ziua... Clarviziunea mea, darul de a citi în viitor, m-a făcut azi să uit să dau binețe... Bună ziua...
Petre: Să fii sănătoasă! Dar unde este Lazăr?!..
Irina: În Afganistan! Într-un război absurd, în care nu moare nimeni! E foarte trist generalul manelist: nu poate compune nicio manea!.. Și e disperat că nu va putea fi îngropat cu onoruri militare, și că nu o să primească decât un sac plin cu ordine și medalii de rahat turcesc!
Petre: Bine, bine... Bună ziua...
Irina: Bună ziua...
Petre: Bună să-ți fie inima...
Irina: Inima mi-este bună, c-am ținut post!..
Petre: Adică?..
Irina: Adică am ținut post de toate cele... Și de cele de care muierile nu țin post!
Petre: Adică de carne?..
Irina: Adică, în primul rând de carne crudă!..
Petre: Și cum te simți acum?..
Irina: Cum am dorit să mă simt!.. Să ajung să mă înalț până aici!.. Căci prin post, totuși, nu mi-a scăzut – sper că se vede! – frumusețea și puritatea sufletească!..
Petre: Te-ascult!..
Irina: M-am rugat mereu lui Dumnezeu și sper că această credință milenară să nu fie degeaba, ca dansul ploii!..
Petre: Adică?..
Irina: Adică, ploaia,ori coboară bleagă, pe pământ, ori dansează, nu e mare brânză! Pe scurt: vreau, înainte de Judecata de Apoi, să stau de vorbă, față în față, cu Tătânele... Eventual, să- mi spună ce să mai fac... Ce să nu mai greșesc! Nu vreau să fiu judecată după ce nu voi mai putea îndrepta nimic!..
Petre: Adică?.. Precizează!
Irina: Adică nu vreau – sau mai bine zis! – nu doresc să fiu judecată după ce voi da ortul popii! Pe șleau: îmi doresc să nu fiu judecată după ce mor! Pentru asta am ținut cont de toate învățăturile ce te luminează despre felul în care trebuie să ții post! Așa că aș putea spune că am ajuns la un nivel înalt – să mă lipsesc aproape cu desăvârșire de orice hrană! Inclusiv de legume și fructe! Sigur că dorința mea a fost ca prin acest post să nu mor, și apoi să revin la viață, să înviez din morți!.. Mai bine să rămân vie o vreme, cât mai lungă, fiindcă n-am neobrăzarea să mă cred asemeni lui Iisus!.. Eu cred în Dumnezeu, așa că nu vreau să cunosc moartea! Vreau, ca apoi, la Judecata de Apoi, să fiu scutită de iad!.. Înțelegeți? Eu îl iubesc pe...
Petre: Pe Ivan Turbincă!
Irina: Da, și morții care au iubit, și sunt iubiți, pot reveni la viață, după câte am înțeles... Dar n-ar fi bine să nu mai pierd eu timpul, murind?! Mai ales că Ivan urăște de moarte moartea!.. O ținea în turbincă, dar unii s-au rugat lui Dumnezeu să-i dea drumul, ca ea să zburde, pe bicicleta ei, unde-o vrea!.. Pe tot globul! Și nu se satură în ce fel de chipuri a băgat oamenii în pământ, vrea să-șidiversifice munca!.. De parcă ar fi o filosoafă!.. Sigur că a profitat de secetă, de conflictele militare imbecile, dintre oameni, de gelozia unor frustrați, care și-au sugrumat nevestele, sau concubinele!.. Dar și de gelozia unor bipede!.. Însă, pe total, ea a făcut ce-a vrut, cu sprijinul neprecupețit al oamenilor!.. Unii... pentru un bănuț își omoară și tatăl!.. Ca să nu mai vorbim de Cain, care și-a omorât fratele, fără să râvnească la un franc!.. Dar nu vreau să vă rețin!.. Aș dori să mă primească!.. Dacă nu puteți să-mi dați un răspuns imediat, vă înțeleg... Înseamnă că dânsul e ocupat!.. Sau că – mă rog, e firesc! – doarme!
Petre: Dumnezeu nu doarme niciodată!
Irina: E firesc, desigur, desigur!.. Însă eu aș dori să-l rog să nu mai lase moartea să se joace cu istoriile lumii! Mai ales că, nu de puține ori, fără să apară în prim-plan, moartea îi îndeamnă pe unii neisprăviți să pună laba pe ce-și doresc... Da, îi îndeamnă să se și transforme într-un simplu discurs politic! Vezi la unii moderni niște izbucniri anti-viață!.. Anti-artă, ca și cum viața ar fi o artă!.. Prin revoluții, războaie, ei își spun că îndeplinesc o misiune iluministă!.. Iar moartea – isteață, că nu e proastă! – profită de ambiția unor cartofori!..
Petre: Ce-s ăștia?.. Cultivă cartofi și-i vând la suprapreț?!
Irina: Cartofori, jucători de cărți! Jucători pentru parale...
Petre: Și ce face... ea?!..
Irina: Îi ajută în muncă! Și face în așa fel ca adversarilor acestora să le moară lumina!.. Și în lumânări! Iar pe ei îi securizează termic, moral, politic, oferindu-le un fel de verticalitate pompoasă, igienică – în stare să poată juca table pe plaja de la Mediterana chiar când soarele devine cam nemilos!.. Pe unul, Vasile, l-a făcut și filosof, ajutându-l să-și îmbunătățească Istoria viselor, începută, anul trecut, la închisoarea de la Jilava!.. Nu știați?
Petre: Încă nu...
Irina: Oricum, Dumnezeu nu poate să nu știe nimic despre efortul spiritual al lui Vasile, care, după ce i-a băgat în mamele lor pe niște oameni cu mințile la cap, de pe vremuri, și de azi, zicând chiar că mai bine își găseau mormintele în burțile mamelor lor, considerându-i niște cadavre ale istoriei, și-a continuat cartea începută la Jilava, unde a procreat și un pruncușor, cu o vipă!..
Petre: Și despre ce e vorba în capodopera asta?..
Irina: E o istorie a viselor sale, o istorie culeasă din visele sale despre Nero, Napoleon, Nabucodonosor, Nicolae – țarul, Nichifor, Nașpanete... Căci a ajuns cu istoria asta doar până la litera n!..
Petre: Totuși, cine este Vasile ăsta care scrie o istorie atât de interesantă?
Irina: Este un dobitoc, din neamul lui Falcă! Are trei doctorate – fiind un analfabet autentic! El se uită la mine și nu se teme de mine! Păi cum să te uiți la o femeie fără să te înspăimânți de ea!? Dacă te îndrăgostești de ea, și ea dă din coadă și zice nu!?..
Petre: ... intri la nebuni!
Irina: Nu, intri în politică, să-i arăți în primul rând ei cât ești de iubit de poporence! Eu, ca să fiu sinceră până la capăt, eu aș rămâne o străină de instinctele lui cele mai ascunse, și niciodată, în orice discuție am purta între noi, nu l-aș lăsa o clipă să fie deasupra mea! Vasile e ca Falcă! Falcă, orice amor începe, îl termină în câteva secunde, îl termină neterminat – cu un dezastru! Un dezastru intelectual, desigur, fiindcă din punct de vedere libidinal el este expirat!.. Este o catastrofă voluptuoasă! Cu folos... Pentru el! Nu termină nimic din ce începe!
Petre: De unde cunoști taina asta?..
Irina: De pe surse!..
Petre: Și Ivan cum este?..
Irina: Este rus! Cântă mereu – în acele momente! – căutând ca să procopsească adâncurile tale, și să le facă și pe ele să cânte! Eu când vreau să botez cu adevărat cuvântul dragoste – îi spun Ivan Turbincă!
Petre: Dacă ați fi singuri!.. Tu ce-ai fi în stare să faci pentru Ivan?..
Irina: Tot ce-ar dori să-mi facă el mie!.. Să-mi aducă flori!.. Și în pat! Florile iubirii! Pe care i le aduc și eu!.. În acele momente de fericire, el nu uită niciodată de sine, nu e mulțumit de el, e mereu inspirat!.. Eu, dacă aș fi Dumnezeu, aș avea milă de Ivan Turbincă! Vodca băută de el a fascinat lumea inteligentă! Mie-mi jura, pe sticla cu vodcă – treaz nițel, uneori! – că vrea să trăiască alături de mine tot timpul! Și vorbele lui nu plecau nu se știe unde, ca să le uite, căci mi le spunea și a doua zi, când se pilea, la fel!.. Seara se apropia, cu paharul plin, de fereastră, ca să privească luna și să-i dea bună seara! Stelelor le dădea doar bună dimineața! Uneori, noaptea, mai pleca de lângă mine prin grădină, și începea să cânte pentru inima mea – tangouri! Așa îl așteptam noi pe Dumnezeu... fiecare cântând și romanțe, ca să fim siguri că încă suntem vii... Ne temeam de moarte – mai ales eu!.. Dar speram că într-o zi Dumnezeu ne va ierta!..
Petre: Pentru vodcă?!
Irina: Pentru toate așa-zisele noastre păcate! N-a venit!.. Și ne-am întristat! D-aia am venit aici și cu o floare!..
Petre: Ce să faci cu ea?!
Irina: Să i-o pun pe mormânt!.. Să învieze!
Petre: Pe mormântul cui?
Irina: Al lui Dumnezeu!.. Știam că ne va beli moartea! Dar îl așteptam pe Dumnezeu!.. Și El... El murise!
Petre: Cine-a spus asta?!..
Irina: Niște filosofi cu barbă albă!.. Și s-a dat și la televizor! Eu am fost răvășită de niște neliniști morbide și m-am hotărât să postesc – un timp fără de margine! – ca să pot ajunge în cer, să-i pun o floare lângă cruce!.. Dacă moartea își urma drumul ei, eu nu voiam să mă schimb nici cât își schimbă luna lumina!.. Destui inși mi-au spus că degeaba postesc, fiindcă mai ușor cobor în iad decât să urc în cer! Ce, ești clarvăzătoare?! mi-a râs în nas Stela!.. Că numai moartă inima mea se poate despărți de trupul meu!.. îmi râdea Stela în nas! Eu i-am spus, că în drum spre cer, chiar dacă o să mă lovesc de vreo stea, și-o să mor, n-o să scot o lacrimă! O să cred măcar în mormântul Lui – punându-i o floare!.. Da... Oricât ar fi moartea de hapsână, n-o să poată omorî iubirea mea față de Dumnezeu și dragostea mea pentru Ivan! E drept, în drum spre aici am văzut destule stele suprapuse, moarte!.. Dar nici lumina lor moartă n-a putut stinge focul fără fum din inima mea, dragostea pentru sticla de vodcă, plină, care-i lumina fața lui Ivan! O vreme am stat mai departe de el – și el a plâns, crezând că l-am părăsit!.. Nu, nu c-am murit, pentru că nu puteam muri, pentru că el ținea moartea închisă în turbincă!.. Și acum, iată-mă aici, unde-am visat să ajung!.. Așa că orice ar zice Falcă și ai lui – există o logică a visului!.. Am scăpat de lumea călcată în picioare de fariseism! N-o să-l mai aud pe Ciorbea rugându-se lui Dumnezeu să dezlege moartea din turbinca lui Ivan!.. Eu încă sunt destul de liniștită: nu cred că Dumnezeu a murit și că tot ce-o să se mai petreacă în lume se va datora doar vibrațiilor cosmice! O, doar n-o să dispară toți oamenii de pe pământ, săptămâna viitoare!.. Mie îmi place teatrul, se știe, nu mi-a fost frică să pun în scenă nici felul cum turcii le-au tăiat capetele pruncilor lui Cantemir, înainte de a-l lăsa și pe el fără cap!.. Am făcut să se vadă cum creștea iarba, înaltă, înaltă, sub scena nebună pe care Horea, Cloșca și Crișan erau trași pe roată! Așa că o să spun mereu, și de-aici, din cer, oamenilor: „Iubiți teatrul! Privindu-vă în oglinda lui!” Dar când e vorba de iubire, eu nu pot să cred c-am fost pentru Ivan doar o jucărie sexuală!.. Ivan i-a dat o carboavă unui bătrân – și alta ție! – și n-a știut că îi dăduse un ban lui Dumnezeu! Doar mai târziu mi-a spus, ducându-mă de mână până lângă părăul în care Bătrânelul se spăla pe picioare... Mi-a spus să privesc urmele pașilor lui Dumnezeu, de pe malul apei!.. Erau ca ale unui bătrân oarecare, ușor șonticăite... Așa că eu nu cred că El a murit – nu văd niciun mormânt pe-aici! Și dacă, totuși, așa ceva s-a-ntâmplat, o să-l aștept aici până va învia! Căci dacă Iisus a înviat, de ce să rămână Dumnezeu mort?! Spune drept, s-a rătăcit, atunci, lângă pod – Dumnezeu, pe pământ?! Sigur, vodca lui Ivan nu l-a supărat pe Dumnezeu, dar na reușit să distragă privirile biciclistei!.. Ea l-a privit în draci!.. Parcă i s-au aprins călcâiele după Ivan! Dar n-o să mă poată despărți de Ivan și de Vodca lui! Uite, eu, acum, mă uit și la harta cerului, și văd aceleași stele răsărind, ca și cum aș fi pe pământ! De ce taci?!
Petre: Ce să-ți spun?!..
Irina: O să-mi spui ce zice mai toată lumea: că Dumnezeu nu poate muri! Bine, bine, dar El nu poate trăi cu picioarele murdare, cu pielea pătată de jegul celor cărora le-a dat viață!.. Dacă l-a apucat scârba de propria sa creație, după ce mai fusese dus de nas cu mărul din paradis!?.. Dacă s-a sinucis?!..
Petre: De ce vorbești așa?!
Irina: Pentru că floarea asta depusă pe mormântul Lui îl va învia! Moartea – biciclista dracului! – pune flori pe mormintele celor de care e sigură că i-a omorât!.. Am făcut un drum lung, până aici, am trecut, am impresia, prin mai multe veri și ierni!..
Petre: Ești sigură?!..
Irina: Martore îmi sunt cârdurile și stolurile de păsări pe care le-am întâlnit în cale!.. Berzele, care dau de știre că vine iarna, moartea cea albă – și tot ele, venind din alte țări, mai calde, aduc pe aripi primăvara, vara, viața ierburilor, a florilor, a pământului... Ele se opreau, în zbor, ca să pot eu să merg mai departe, spre cer!.. Dar și guguștiucii, porumbeii, chiar și ciorile, se opreau din zbor, la începutul drumului meu, ca să pot trece mai departe!.. Sigur, vedeau că eu sunt liberă de mine însămi, nu mă mulțumeam să rămân pe pământ, bleagă, nepăsătoare, când era vorba de moartea care năvălise și în cer!.. Sigur, există destulă moarte pentru cai, păduri, păsări, oameni, pentru tot ce există pe pământ!.. Dar nici chiar așa – să-și facă ea de cap! Iar când Ivan a pus-o la punct, în turbincă, s-au găsit niște terchea-berchea, de-ai ca Falcă, Stela etc., etc. – să se roage Celui de Sus s-o elibereze!.. De sus, se vedeau oamenii cu mințile întregi cum coseau iarba, cum adunau fânul în clăi!.. Munca oierilor e mai grea, la munte, nu pentru că urcă mereu și coboară pe poteci, nu, ci pentru că soarele e pe sponci, acum e, acum se ascunde după o creastă de munte, sau se înfundă într-o pădure! Vara crezi că soarele va arde pământul, iar iarna – că-l va îngropa în zăpadă pe veci, ca viața să nu i se mai potrivească șohan!.. Dar viața nu e o marfă pe care moartea ți-o dă la ce preț, în zile, vrea ea! Dar eu nu cred ce spune Falcă, ajutat de lătrăii săi sub acoperire, că Dumnezeu s-a strămutat din viață – de scârbă față de propria sa creație!.. O fi, desigur, și credință de piață, și economie de viață, și iubire de piață, nu zic nu! Dar există un dar!.. Dragostea mea pentru Ivan strică toate păcatele lumii! Adică le repară! Că Falcă se învârte în jurul cozii – și azi e cu Gheorghe, iar mâine cu Pătrunjel, sau cu Țurcăneasa – îl privește!
Petre: De fapt ce vrei tu?..
Irina: Să-i aduc o floare Tătânelui, iar de i s-a-ntâmplat ce se spune!.. Să afle!.. O, era să găvăresc ceva urât!.. Ei, atunci, să-l trezesc la viață! Să-l ajut să învieze!.. Sigur, Falcă și ai lui o să spună că mi-au sărit mințile din loc!.. Sau că e vorba de un vis al meu, caraghios! Mai mult, că nu sunt nici caraghioasă, nici nebună, ci o muhaia îmbătată cu vodcă! Ori eu vreau nu doar pentru mine ce vreau!.. Vreau ca Sfântul – înțelegi despre cine e vorba! – să ierte și să binecuvânteze toate zilele, toate nopțile, toate viețuitoarele, toate zările, toate stelele, toate ploile – și pe noi toți!.. Căci, după mine – și mai ales după mărturisirile lui Ivan! – Dumnezeu nu exista doar în vorbe!.. Adică – sunt sigură că mă înțelegeți! – el nu este o utopie! Oricât s-ar spune despre Ivan că el când se așterne la chef, nici moartea nu mai îndrăznește să-l deranjeze!.. E adevărat! Nici moartea, da, nu putea să-l dea afară din cârciumă, din țară, din viață, căci vodca este de neînvins – irefutabilă! Și iubitul meu Ivan, în orice stare fiziologică s-ar afla, el e ca Dunărea, n-are chef să părăsească drumul spre Delta albastră și verde a Dunării și să se înapoieze în Pădurea Neagră, cea fără de vodcă, fără de tutun!.. Ca să fiu sinceră, Ivan nu s-a lăsat complexat de biciclista cu pălărie de paie! Biciclista, de fapt, arată așa cum și-o închipuie orice biped – în viziunea sa personală! Ea își este suficientă sieși! Se crede genială, și privește lumea de sus, ca și cum genialitatea ar lua forma unei babe!.. Dar cu Ivan Turbincă nu-i merge!.. Vodca nu poate fi răpusă de o babă ce- și ascunde ridurile scofâlcite sub umbra unei pălării de paie! Uneori mi-e milă de babornița asta care se face că știe toate abisurile din oameni, din lume și chiar din ea însăși! O, cât trebuie să fie ea de goală, de la cur până la călcâie – și de la cur până la părul de pe cap, dacă se dă mare și tare – ca un măscărici!?.. Ea n-are suflet nici în popou, nu s-a uitat niciodată măcar într-o oglinjoară – ca să nu-și vadă pustiul din ochi – și veselia de clovnereasă! Nici nu s-a uitat în golul din ea – într-un fel de introspecție de circăreasă ce se crede nemuritoare!
Petre: Dacă ți-aș spune că te afli nu în cer, ci la un vecin, Petre, care locuiește lângă casa unui Bătrân cumsecade, ca un sfânt, ce-ai zice?
Irina: Aș zice că mă iei drept o idioată! O amantă bulversată, care și-a pierdut ibovnicul șil caută și în cer, după ce nu mai dă de el pe pământ!..
Petre: Și tu, pentru că ești sigură că-l vei reîntâlni, nu ești o ibovnică bulversată!
Irina: Fiindcă nu sunt o amantă buzată! Desigur, în munca ta, se-ntâmplă, uneori, să dai de niște întâmplări imprevizibile, și de inși imprevizibili – departe de propriile tale dorințe!..
Petre: De exemplu!?
Irina: De exemplu, eu, când lucram la morga unui spital, am întâlnit niște bărbați bine împliniți, care meritau să mai trăiască! Aveau toate calitățile necesare chiar pentru o amantă exagerată...
Petre: Adică?!
Irina: Adică, de, chiar pentru o amantă experimentată, dar exagerată!.. Adică o ființă care nu se stinge în oricine! Nici eu, e drept, nu sunt superficială!.. Și niciodată nu sunt grăbită! Îmi plăcea la Ivan faptul că puterea sa lirică, de penetrabilitate, nu se tocea! Era un tradiționalist, nu un modern, sau postmodern! Și nu se exila, precum labagiii, în propria sa condiție umană! Ivan, dacă are în cap o idee, o traduce în faptă! Dar chiar dacă bea un gât în plus de vodcă, el nu-și uită ideea – fiindcă el este omul – idee! (strănută) Noroc! Care om nu doar – să fie clar! – nu doar își contemplă ideea!.. Practică o filosofie practică! Lirică! Economică! Nu-și stoarce energia sexuală până la ultima ei picătură!..
Petre: Ivan chiar și este un bărbat atletic!
Irina: Atletic, atletic, dar în primul rând este un bărbat bahic! Dar care nu se-mbată niciodată în urma succeselor sale spirituale – cu o femeie!

(fragment)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara