Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Iulie de Gabriela Ursachi


Un bibliofil cu lecturi care îşi găsesc reflexia într-o literatură inerent livrescă este Costache Olăreanu (1 iulie 1929 - 23 septembrie 2000), moldovean prin naştere : ,M-am născut la Huşi, adică la longitudinea de 28°01 şi latitudinea 46°35, ora locală 16,30" şi muntean prin adopţie, făcînd parte din grupul restrîns al unei originale ,familii de spirite" reunite sub acoperişul Şcolii de la Tîrgovişte. Pentru cititorii atraşi de jurnale inedite cărţile acestui arcimboldian autohton sînt toate, fără excepţie, delicioase Confesiuni paralele, mistificări şi demistificări în cascadă ale unei biografii întoarse pe toate feţele. Pentru că scrie şi rescrie de atîtea ori ,completări"şi ,completări la completări" pentru una şi aceeaşi biografie, fără discuţie literară, autorul se decide să lase la vedere trucurile sincerităţii şi nodurile prin care leagă realul de ficţiune, nesocotind flagrant regula ,desenului din covor". Manierismul sufocă din prospeţime, dar lasă intactă ingeniozitatea plastică, puterea cuvîntului de a revela. În fapt, ,literatura autobiografică" se constituie în gen literar şi la ceilalţi doi membri fondatori ai Şcolii amintite, M. H. Simionescu şi Radu Petrescu, prietenii ,modelatori" ai huşeanului prins în ,joaca de-a literatura" pe viaţă. E destul de surprinzător acest ludus practicat cu severitate monastică de nişte adolescenţi (C. Olăreanu petrece la Tîrgovişte, ,o mică Florenţă valahă", doar anii de liceu). În paralel cu cititul ,pe înfundate" a tot ce le cade în mînă, fac şi un antrenament caligrafic riguros în care cerneala violetă şi peniţele Redis joacă un rol bine definit. Acest ,omagiu benedictin adus scrisului", cum spune Ov. S. Crohmălniceanu, nu rămîne fără folos. ,Timp de cîţiva ani, cu o grabă copilărească, am editat, în afara revistelor, o mulţime de volumaşe, trecînd de la dadaism şi suprarealism (de împrumut) la concepţionism, finism (creaţii originale), apoi la hexametre, la neoromantism, letrism şi altele. O bibliotecă!" - evocă M. H. Simionescu în Toxicologia sa începuturile demonicei lor voinţe de a deveni scriitori. Perseverînd deci, C. Olăreanu scrie versuri, dintre care unele cu lungă bătaie anticipativă, dacă avem în vedere că sînt rodul unei minţi de 15 - 16 ani : ,LAPLACE îmi va vedea la fereastră biografia selenară / şi-atunci voi rîde de prostia acestei lumi", îşi caligrafiază (la propriu!) revistele Apollo şi Oraşe de nikel, ţine un jurnal fragmentar în stilul lui Jules Renard. Debutul ca atare se produce tîrziu, în 1971, cu Vedere din balcon, dar vîrful de formă stilistică îl atinge în 1979, cu Ucenic la clasici, carte pentru care primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor. Remarcabil la C. Olăreanu este modul cum transformă cele mai năstruşnice idei în teme epice. Astfel, mergînd prin oraş, observă într-o bună zi frumuseţea balcoanelor. Notează în jurnal în ce constă ,personalitatea" fiecăruia, apoi citeşte o carte numai în partea de sus a filelor, într-un intens exerciţiu aplicativ de admiraţie. Urmarea, titlul primului său volum publicat : Vedere din balcon. Altă dată găseşte într-un caiet vechi nişte versuri adolescentine, de tipul ,Aş vrea să fiu scutierul tău, Don Quijote! / Te-aş servi ca nimeni altul . . ." etc. Imaginează, în Fals tratat de petrecere a călătoriei (1982) o bucată lămuri-toare, Sancho Panza al doilea, pentru ca după un număr de ani, în 1986, să publice romanul Cu cărţile pe iarbă, o parodie la parodia lui Cervantes. Personaje urmuziene deşurubate în planul credibilităţii, cu nume caragialeşti (Don Mitache, un ,hidalgo" în drum spre Tupilaţi şi bătrînul şofer Anghelache, pe post de scutier), dau piept cu morile de vînt ale absurdului cotidian dintr-un Bugatti 1905. Rabla, surogat de Rosinantă, fusese botezată duios după o Dulcinee la fel de adaptată parabolei, Felicia Imaculata. Pentru a contrazice parcă propria-i notaţie de jurnal ,Erudiţia distruge invenţia", autorul face din biblioteca ambulantă care este ,Înţeleptul" o adevărată ,maşină de spus poveşti". Limbajul în care traduce Anghelache - Panza teoriile eruditului turist dă în ograda paremiologică a lui Creangă: ,Minte la nebun cît glas la un peşte", ,înghiţise un ac şi scosese un fier de plug", ,unu' cu plinu', altu' cu golu'", mai toate după sugestia oralităţii pure, ,Vorba aia". Un alt roman, Avionul de hîrtie, este întruparea unei idei expuse exact aşa într-o pagină de jurnal din Cvintetul melancoliei : ,Mă gîndesc la subiectul unui roman de dragoste. Eroul vine la iubita lui, o scoală din somn, ea îl repede (îl anunţase cu puţin înainte că nu vrea să-l mai vadă) şi readoarme. Atunci el ia o bucată de hîrtie şi-i scrie : ŤIubita mea, ai adormit cum nu se poate mai frumosť. Iar romanul să nu fie decît această scrisoare, o scrisoare de 200 de pagini". Întreaga nefericire a bărbatului îndrăgostit şi respins în zborul capricios al unui avion de hîrtie! Este chiar tehnica lui Olăreanu. Drama şi derizoriul au pereţi permeabili în ambele sensuri, amărăciunea mocneşte în scrumul ironiei, erudiţia spală de păcate inavuabilul, iar jurnalul devine cea mai sigură armătură pentru fabulosul plastic, mereu sub veghe estetică.

Delicat şi jovial în marginile unei bune-cuviinţe de fond, Costache Olăreanu înţelege perfect filosofia Cavalerului Tristei Figuri: sufletele noastre tulburate au nevoie, măcar din cînd în cînd, de ,zăbava unui vis".

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara