Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Ion Cucu ne invită la o călătorie în timp de Alex. Ştefănescu

Miercuri, 7 iunie 2006, ora 17. La Muzeul Literaturii Române din Bucureşti se inaugurează Expoziţia de fotografii ale scriitorilor realizate de-a lungul a patruzeci şi cinci de ani de Ion Cucu. Sunt prezenţi foarte mulţi scriitori, ziarişti, fotoreporteri. Vorbeşte Alexandru Condeescu, directorul muzeului, urmat de Nicolae Manolescu, Alex. Ştefănescu, Varujan Vosganian şi Ion Cucu.

Nicolae Manolescu consideră fotografiile adevărate "studii de fizionomie şi caracter". Vizitatorii expoziţiei (amenajată la etajul muzeului şi ocupând săli vaste, cu o rezonanţă solemnă), au prilejul să constate ce bun cunoscător şi observator al psihologiilor este, într-adevăr, Ion Cucu. El înregistrează nu gesturi sau expresii întâmplătoare, nesemnificative, nu caută pitorescul în sine, ci surprinde momente în care scriitorii sunt ei înşişi. Lipseşte, din colecţia sa de fotografii, senzaţionalul ieftin (la modă în presa de azi), lipseşte umorul batjocoritor (şi el la modă). Dar nu lipseşte expresivitatea (cu adevărat senzaţională) a portretelor.

Este vorba, bineînţeles, de instantanee, nu de fotografii luate unor oameni care îşi compun o atitudine în faţa aparatului de fotografiat. Dar ce instantanee! Ce răbdare şi ce fler de mare artist trebuie să ai ca să îl surprinzi pe Emil Botta, chinuit-indecis, cu un pardesiu pe braţ şi o ţigară între degete, pe Zoe Dumitrescu-Buşulenga, sprijinindu-şi, cu o graţie firească bărbia, cu mâna dreaptă, şi privind undeva, în trecut, pe Alexandru Paleologu ridicându-şi în văzduh ochelarii pentru a verifica transparenţa lentilelor, pe Ioan Alexandru întâmpinând fericit, cu braţele deschise, ninsoarea, pe Marin Sorescu, cu capul înfăşurat hazliu într-un fular cu carouri, pe Marin Preda, aşezat pe o sofa elegantă, dar având în picioare ghete mari, ţărăneşti, cu şireturile desfăcute, pe Nichita Stănescu, cu figura devastată de intensitatea trăirilor, pe Vladimir Streinu, privind în tavan, ca într-un cer prea jos, pe Ana Blandiana, sorbind dramatic dintr-o ţigară!

Ion Cucu povesteşte generaţiilor viitoare cum era viaţa literară şi ce atitudini aveau protagoniştii ei, în a doua jumătate a secolului douăzeci. Povesteşte, în plus, pentru privitorii cu sensibilitate, cum modelează cititul şi scrisul chipul fiinţei omeneşti, cum îl cizelează şi iluminează, cum îl purifică de acea animalitate reziduală care transpare la oamenii necultivaţi.

O atenţie aparte merită şi catalogul-album, conceput ingenios ca o călătorie (cu trenul) în timp, de Mihaela Şchiopu, şi ea o mare artistă, a graficii de carte şi de presă. Vizitatorii expoziţiei iau parte la această călătorie, la încheierea căreia, în afară de faptul că ştiu mai multe despre istoria recentă a literaturii române, rămân cu nostalgia unui mod superior de a trăi, a unor bunuri nepreţuite, de negăsit în fast-food-uri şi supermarket-uri.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara