Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Interviu cu poetul suprarealist rus Sergej Birjukov „Avangarda este o încordare superioară a formei“ de Peter Sragher

Peter Sragher: Cum de-ai ales tocmai avangarda?

Sergej Birjukov: M-a entuziasmat din copilărie Maiakovski. Îi sunt îndatorat mamei mele pentru acest lucru, căci era profesoară de rusă. Declama poeziile foarte bine. Şi-n casă aveam cărţi de Maiakovski şi despre el. Prin Maiakovski am ajuns destul de repede la avangarda rusă şi la cea din străinătate: Louis Aragon, Apollinaire, Paul Éluard, Blaise Cendrars, Bertolt Brecht, Witezslav Nezva. În revista „Literatura internaţională” erau tipăriţi Beckett şi Ionescu, se puteau găsi studii despre dadaism şi suprarealism. Se tipăreau apoi şi scriitori avangardişti din America Latină. Vedeau lumina tiparului şi scriitori de referinţă ai curentului rus modern, precum Semen Krisanov şi Andrei Voznessenski. Toţi aceştia au contribuit semnificativ la formarea mea.

Cum de-ai ajuns să scrii tu însuţi poezi dadaisto-suprarealiste ?

Avangarda este o încordare superioară a formei. Este mereu deschiderea necunoscută a limbajului, a vorbirii. Chiar asta m-a atras în mod deosebit. Dacă l-am citit pe cel mai mare poet rus al secolului XX, Velimir Hlebnikov, l-am înţeles pe deplin ! În creaţia mea însă, mi-am descoperit cu greutate propria voce. Am încercat multe, despre pildă stilul baroc, cel clasic, apoi cel romantic. Consider însă că avangarda are un stil formidabil, care surprinde cel mai exact fracturile timpului. În toate domeniile artistice – pictură, poezie, arhitectură, muzică.

Ţi-ai ales vreun model dintre poeţii Uniunii Sovietice ?

Dezvoltarea avangardei anilor treizeci ai secolului trecut în Rusia Sovietică s-a întrerupt, ca şi în alte ţări. În anii şaizeci, mişcarea avangardistă a căpătat un suflu nou, inclusiv în Uniunea Sovietică. Da, avangarda nu s-a impus cu uşurinţă. Omenirea este în genere destul de conservatoare şi nu preia cu mare plăcere ceva nou.

A fost vreun profesor la universitate care ţi-a influenţat cariera ?

Până să încep facultatea, am fost implicat într-un grup de actorie. Conducătorul acestui grup era regizorul Alexander Smirnov, un om foarte inteligent. El mi-a trezit şi încurajat entuziasmul pentru avangardă. La 18 ani lucram la un scenariu despre futuriştii ruşi. La universitate, al doilea curs mi-a dat ocazia să scriu referatul Maiakovski şi futurismul rus, deosebit de apreciat de profesorul meu, specialist în Puşkin! La seminarul de literatură străină am scris referate despre Witezlav Nezval şi suprarealismul ceh, despre Louis Aragon. În seminarul de filosofie am susţinut referate despre noul roman francez în raport cu existenţialismul. Era la începutul anilor şaptezeci ai secolului trecut, în oraşul rusesc Tambov.

Locuieşti şi profesezi la Halle, în Germania.

La Universitatea „Martin Luther” le predau studenţilor de la slavistică un curs de literatură rusă a secolului XX. De peste zece ani conduc şi un teatru studenţesc, DADAZ. Punem în scenă scrieri ale avangardiştilor ruşi şi germani, atât în rusă, cât şi în germană.

Spune-ne câte ceva despre cărţile tale.

Mi-a apărut acum o carte la Moscova, care se intitulează Zwutscharnost («Poezia sonoră», sau «Plin de sunet», un cuvânt care nu există în rusă.) Sunetele din poezie sunt foarte importante. Acest lucru se vede mai ales prin felul în care-mi citesc poemele. În Germania, această direcţie literară se numeşte Lautpoesie (poezia sunetelor). E şi motivul pentru care am ales titlul cărţii. Sunt adunate poeziile mele din ultimii trei ani. Aici continui o serie de experimente. Inclusiv aici se pot găsi poezii în limba germană, poezii scrise în rusă cu caractere latine. Este o continuare a lucrului meu cu limba rusă. Nu scriu numai despre ceva, ci, în acelaşi timp, investighez posibilită- ţile de expresie ale poeziei.

Ai scris mai multe cărţi dedicate avangardei.

Am scris cărţi despre avangardă, am alcătuit antologii dedicate experimentului poetic. În afară de aceasta, iau parte la mai multe proiecte ruseşti şi internaţionale legate de studierea mişcării avangardiste, de publicarea textelor avangardismului. Într-un cuvânt – avangardă masiv!

Cum vezi poezia la care colaborează mai mulţi poeţi ?

Poezia se găseşte în toată lumea într-o situaţie destul de complicată. Îi e greu să concureze cu ce există în peisajul modern. Rolul poeziei avangardiste e foarte important şi aici, căci caută şi găseşte căi noi nu numai pentru pentru ea, ci pentru mai multe tendinţe. Aşa văd colaborarea şi performance-urile comune ale poeţilor. În 2005, am creat împreună cu poetul britanic Peter Waugh şi cu cel flamand Philip Meersman grupul DAstrugiestenDA. Mai târziu, s-au alăturat şi poetul flamand Lieven Vercauteren şi estonianul Jaan Malin. Am apărut în mai multe ţări europene, folosind mai multe limbi. Cred că astfel de performance-uri oferă fiecărui participant oportunităţi noi de cunoaştere a poeziei.

Ce cuvinte ale limbii ruse îţi plac ?

Cuvintele lui Velimir Hlebnikov.


Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara