Numărul curent: 12

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Arte:
Interviu cu Nadya Timofeeva de Liana Tugearu


Liana Tugearu: Dragă Nadya, datorită felului cald în care m-ai îmbrăţişat la sosirea mea în Israel, deşi abia atunci ne cunoşteam, îmi permit să mă adresez ţie în acest fel familiar. Dragă Nadya, pentru că l-ai invitat pe soţul meu, loan Tugearu, să susţină ore de master class la Şcoala din Ierusalim pe care o conduci şi să monteze un spectacol pe muzica unui prestigios compozitor contemporan, Benjamin Yusupov, şi anume pe Concertul pentru violoncel şi orchestră, mi-ai dat şi mie priejul să ajung la Ierusalim, ceea ce nici nu îndrăzneam să visez. Şi, odată ajunsă aici, am asistat şi la câteva ore de dans clasic ţinute de tine şi mi-am dat seama de calitatea ta profesională. Predai în cel mai curat stil al şcolii ruse de dans clasic. Braţele şi întregul tău corp, în timp ce arăţi fiecare schimbare de poziţie, vorbesc de la sine despre modul impecabil în care ele au fost modelate, printr-un studiu temeinic şi îndelungat. Unde te-ai format, unde ai învăţat şi cu ce profesori?

Nadya Timofeeva: Mama mea era primă balerină la Bolşoi. Şi eu am urmat cursurile Şcolii de balet de la Bolşoi, pe care le-am terminat în 1990, având-o ca profesoară pe Galina Kuzneţova. Dar, paralel cu studiile făcute la Şcoală, mergeam cu mama la Bolşoi, la clasa Marinei Semionova, căci de când eram foarte mică mama s-a ocupat de mine. Eu am crescut de fapt la Bolşoi. Bolşoi-ul a exercitat cea mai mare influenţă asupra mea, determinând dezvoltarea mea viitoare şi tot ceea ce am devenit.

L.T.: Deci, eşti a doua generaţie care se dedică dansului, mama ta, Nina Timofeeva, fiind o foarte cunoscută şi apreciată primă balerină. Dar tu, după terminarea Şcolii, unde ai dansat şi ce roluri ai interpretat?

N.T.:După ce am terminat Şcoala am intrat la compania Kremlin Ballet, unde am stat o stagiune. Acolo am dansat Le grandpas, din Paquita, Lady Macbeth din baletul Macbeth, Împărăteasa nopţii din Gioconda, Grand pas de quatre (Cesare Pugni) şi pas de deux din Frumoasa din Pădurea Adormită. Dar în 1991, mama a acceptat invitaţia Academiei de Muzică şi Dans din Ierusalim şi am venit amândouă în Israel.

L.T.: Acum eşti foarte dăruită carierei pedagogice, pe care o faci cu multă pricepere, dar şi cu multă dragoste. Rar am văzut elevi care să îşi iubească atât de mult profesorul, încât să nu plece acasă până nu vin să îl îmbrăţişeze, după ce s-au îmbrăcat de plecare. Când ai hotărât să deschizi o Şcoală?

N.T.: Sosirea mea în Israel nu a fost o decizie personală. Atunci nu am înţeles, imediat, cât de mult se va schimba viaţa mea. Şi până astăzi nu pot să spun dacă asta a fost cea mai bună decizie. Dar, oricum, venirea mea în Israel a schimbat tot drumul carierii mele. Timp de 12 ani, mama şi cu mine am lucrat la Academia de Muzică şi Dans din Ierusalim şi rezultatele noastre nu au fost mărunte. În acei ani am montat fragmente din baletele Bayadera, Don Quijote, Lacul lebedelor, Frumoasa din Pădurea Adormită, Giselle, Raymonda. De asemenea, mama a pus în scenă multe miniaturi coregrafice şi balete, între care Cenuşăreasa, Spărgătorul de nuci, Cippolino, Bolero, Vals şi o Simfonie camerală, şi în toate aceste spectacole eu deţineam roluri principale. în anul 2004 noi am decis să deschidem singure o Şcoală, iar din 2006, când mama a ieşit la pensie, eu conduc Şcoala.

L.T.: Nu îţi este dor să dansezi din nou? Îndrăznesc să răspund eu în locul tău, că da. Ce gânduri ai, deci, pentru viitor?

N.T.: Dacă aş vrea să continui să dansez? Da, aş vrea să continui. Ceea ce pot spune este că nu ştiu dacă voi reuşi. Dar iată, sunt doi ani de când lupt pentru asta, pentru că iubesc foarte mult dansul. Şi, de altfel, ca profesoară îmi este mult mai uşor să explic unei eleve ceea ce am simţit profund pe propriul meu corp, pe mine însămi. De aceea aş vrea să-mi lărgesc şi gama de abordare a dansului. Dar panurile mele de viitor sunt, totuşi, mai dificil de conturat deocamdată.

L.T.: Îţi mulţumesc, Nadya, că ai acceptat să îmi dai acest interviu, care pune în lumină destinul unei artiste a cărei carieră a fost marcată de evoluţiile istorice ale ultimelor decenii ale secolului trecut şi, totodată, face cunoscut celor din ţara mea un crâmpei din viaţa dansului de pe alte meridiane.