Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Instantaneu la Lisabona de Virgil Mihaiu

La Biblioteca Naţională din Lisabona, nobelizatul José Saramago îşi asumă un rol inedit: în faţa unui auditoriu aproape plin, o chestionează pe María Kodama, partenera din ultimii ani de viaţă a lui Jorge Luís Borges (pentru mulţi, unul dintre cei mai mari nedreptăţiţi ai juriului de la Stockholm). Kodama e de acord cu Saramago că Borges era în primul rând poet, deşi faima internaţională i-au adus-o nuvelele şi proza. Sunt evocate erudiţia, jovialitatea, simţul etic şi al humorului, adoraţia pe care scriitorul argentinian o purta bunicii sale englezoaice. Saramago nu se sfieşte să pună chestiuni mai intime: "Erai realmente interesată să studiezi engleza veche sau te-ai dus să studiezi engleza veche doar ca să-l cunoşti pe Borges?" Pe când Kodama avea cinci ani, profesoara ei de engleză îi citea poeme în original, traducându-le apoi în spaniolă. Printre ele s-a strecurat un poem de Borges în engleză, din care micuţa n-a înţeles nimic, dar a simţit că exista în acele versuri o solitudine ce i-l apropia pe autor. La 12 ani, un amic al tatălui ei, pasionat de Borges, a dus-o la o conferinţă a acestuia. Pubera fu impresionată de timiditatea scriitorului. Peste ani, îl va aborda pe Borges pe stradă: "V-am cunoscut când eram fetiţă." El îi răspunde râzând: "Clar, acum dumneata eşti mare. Cu ce te ocupi?" "Voi absolvi colegiul." Borges o întreabă: "Ai vrea să studiezi engleza arhaică?" "Shakespeare?", îndrăzneşte ea. "Nu, mult anterior: secolul X". "Păi, înseamnă că e complicat". Dar el o convinge, zicându-i că vor studia împreună. Continuă să se întâlnească prin cafenele, unde ea vine cu dicţionarele sub braţ. Convivialitatea se transformă treptat într-o istorie de amor.
Saramago insistă: "Ce cuvinte folosea ca să-ţi spună că te iubeşte? E foarte important. Pot să nu fiu un bun scriitor, dar în materie de întrebări sunt un geniu." María şi Jorge utilizau diverse nume, majoritatea legate de literatură: "Unul dintre ele era luat dintr-o povestire pe care mi-o dedicase în secret, Ulrica (din Cartea nisipului). Am gravat-o pe mormântul din Geneva şi în loc de María Kodama şi J.L. Borges am pus epitaful ŤDin partea Ulricăi pentru Javier Otárolať, fiindcă erau nume foarte speciale pentru noi. Ulrica provenea un pic şi din Elegia din Marienbad a lui Goethe, pe care el mi-o recita în germană. Ulrike von Levetzow era numele tinerei amante a lui Goethe. Când făceau amor, el număra silabele pe spatele ei, mângâindu-l... Ei bine, am zis-o."

Parteneri Romania literara




                 

                                   

                       

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara