Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

versuri:
Versuri de Eugen Bunaru

Pastel citadin

O fugă în susul străzii. O mecanică a golului.
Paşi injectaţi de o bruscă alerteţe.
De sus de la ferestrele căminului de nefamilişti
curg buluc ritmuri manele kitschuri folclorice.
O fugă în susul străzii. În amiaza târzie.
Ţipete suprapuse. Înjurături mioritice. Duhori
etajate. Cer senin albastru metalic.
Păsări isterizate plonjează departe în duminica
răsturnată cu soare cu tot pe toate ecranele cartierului.
Cineva te arată cu degetul. În decor. În câmpul
gravitaţional. Undeva cândva. În plin sezon
(aşa-zis) postumanist.

 

(„Perifeerie“)

Străbaţi un ţinut somnolent, un colb jucăuş
începe să te orbească. Imagini peste imagini
rulează pe dinainte, stradèle şi chipuri ce şi-au făcut
de mult lăcaşuri sfinte în uitare. Un soare se rostogoleşte
leneş ca un pepene galben undeva într-un colţ umil de cartier.
Crengi împovărate de rafinata broderie japoneză a florilor
îşi încep dansul minuscul sub adieri arhaice în zumzetul
cald-aiuritor al albinelor turmentate de atâta mireasmă auriferă.
Te întorci, alergi pe asfaltul torid cu tălpile-ţi mici
de copil-derbedeu. Intri în curtea betonată, te întrebi năuc
unde e iarba verde-verde de-acasă. Deschizi o uşă (lemn
lustruit de ani). Păşeşti dintr-o odaie în alta, recunoşti vagi siluete,
umbre fantasmagorice. Asculţi poveşti rostite cu voci de gramofon
interbelic, cu mici scrâşnete de obiecte ce-au aşteptat, pe etajere
subţiate de cárii, cu înţelepciune de porţelan chinezesc.

 

Restul e (cum s-ar zice) tăcere.

Regrete, utopii desuete...
A mai rămas, spânzurată în cuier, căciula fudulă a mortului.
O pată de sânge ne dă totuşi bineţe în stânga şi în dreapta
(depinde cum îţi roteşti ochii).
Aşa că, dragă prietene Ducipal, dragă – de drum lung – camaradă Rosinanta,
teamă mi-e că abia - ca mâine poimâine - ne mai duc şi pe noi ţurloaiele,
împotmolite, şi ele, prin atâtea noroaie (de provincie daco-romană),
ce de veacuri ne tot zidiră istoria! Şi, zău, frică mi-e că, uite,
ca mâine-poimâine, iarăşi vom pierde (în goana lui spre apusul Europei)
Orient Express-ul ce aşteaptă două secunde la Balta Verde în staţie
şi zboară fulger şi noi ne vom bate iarăşi eroic hic et nunc din zori
până noaptea târziu cu ţânţarii de cartier. Dar iată-l, coboară vesel
cu oile, pe mioriticul, pe miticul de Sancho Panza, coboară şi urcă,
fidel blândei noastre transhumanţe: deal-vale, deal-vale ş.a.m.d.

 

Vagi amănunte

Vino şi tu curg firişoare pe cer
Zâmbeşte larg, te rog, cu toată personalitatea
pe care sânii tăi o proiectează ţipând a pustiu
la fiece schimbare de anotimp la fiece mistuire de nimb
Iată urmele noastre erotice tresar în fotografie
iată trupul tău vibratil zvâcneşte paralel cu brazii
cu veşnicia. Aha, mirosim a ferigă, mirosim a răşină
aha, cineva ne presează între filelele unui album desuet
cineva ne răstoarnă se joacă subtil cu siluetele noastre
pe fundul unei retine uriaşe. Ne întoarce cu un beţişor
în toate direcţiile ne studiază cu distrată atenţie
iar noi râdem zvâcnim mai departe alergăm pe asfalt
suim pe coline, seduşi de ecouri străvezii, alcoolizaţi
de vagi amănunte exotice, menite să deie rotunjime
de fruct interzis şi transparenţă de lacrimă îngheţată
acestei dimineţi acelei înserări.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara