Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronică Literară:
un poet uitat: Gh. Tomozei de Nicolae Manolescu

douăzeci şi unu de ani după moartea lui Gh. Tomozei (28 aprilie 1936-29 martie 1997), puţini îşi mai amintesc de un poet delicat-sentimental şi mare meşter de cuvinte.
Poet de antologie, Gh. Tomozei a debutat cu Pasărea albastră (1957), versuri calofile, sentimentale, eminesciene („Asemeni stelei care străbătu/ albastre bolţi, îmi eşti din nou aproape”) ori pillatiene („Mă-ndepă rtez de tine, Târgovişte, cu-ncetul,/ cuvintele deadio îmi sună în urechi/ de parcă le rosteşte, reînviind poetul,/ sub bolţile tăcerii în ţintirimul vechi”). Poetul la care se referă este, desigur, Grigore Alexandrescu, dar amestecul de amfibrahi şi dactili îl reînvie pe poetul de la Florica, nereeditat de bună vreme, dar prezent şi în subconştientul altor colegi de generaţie, deşi mai puţin evocat de critici decât Bacovia, Barbu, Blaga sau mai ales Arghezi, alt patron spiritual al lui Gh. Tomozei. Cam tot ce a publicat poetul în primul deceniu (de la Steaua polară la Cântece de toamnă) bate pasul pe loc în jurul aceloraşi teme şi expresii. Poeziile sunt pline de zăpezi, stele şi luceferi, de lumină, flăcări şi flori. Există de la început un poet al ocaziilor lirice şi un report sentimental. Încet-încet, scoate însă capul meşteşugarul.

Poeziile din 1965 sunt deja operă de bijutier, pe subiecte dintre cele mai variate şi nu, în ultimul rând, evocând în maniera unor stampe vechi pagini de istorie. O notă livrescă nu va lipsi niciodată de aici înainte din poezia lui Gh. Tomozei, care i-a citit nu numai pe Mateiu Caragiale şi Leonid Dimov, dar şi pe D. Teleor şi I.M. Raşcu. Un sector important va fi acela domestic, gospodăresc şi familial, care i-a atras şi pe Emil Brumaru sau Petre Stoica. Sentimentalismul este mai mult ironic. Domesticul e simţit ca exact şi deopotrivă fantasmagoric („Am instalat în turnul pulberăriei/ pavilionul de ceai,/ şi am pus un iepure să-l păzească;/ am pregătit patul nunţii noastre/ pe o spinare de cal,/ şi-a fost frig şi-am azvârlit pe tine/ viscolul. Crinii/ i-am sădit într-o gură de mină părăsită// Ne va fi uşor, cândva/ să fim scoşi din cetate/ pe un afet de tun”). Poetul compune vignete lirice, răsucind caligrafic gâtul frazelor („Gândul mă-ndeamnă/ să mă zidesc/ într-un, din toamnă,/ zid chinezesc”).

Autorul Ierbarului de nervi (1978), una din cărţile lui cele mai bune, nu e un spontan, ci un artizan, cu pudoarea emoţiei şi a vorbei, într-un lirism de travesti. Se recomandă singur drept un arhivar de fluturi, care se înhamă la atelajele zăpezii şi care a inventat maşina de furat cai. Cea mai frapantă imagine pentru acest calofil livresc, care are câte ceva din toţi poeţii, este aceea a regelui care, la masă, şterge de pe lista de bucate numele poeţilor. Gh. Tomozei e un smălţuitor de oale, lucrând cu instrumente moderne, dar care le repetă aidoma pe cele tradiţionale, poet de atelier, dar un atelier unde nu fumegă esenţe vrăjitoreşti, zeţar al cuvintelor rare şi al imaginilor preţioase, ducându- şi traiul între dulăpioare şi sertare încrustate. Apogeul acestei poezii este pastişa conştientă, arta persană, gazelul în linia unor Rudaki sau Marvazi, rondelul şi sonetul. A alcătuit, de altfel, o antologie a sonetului românesc. Poemele într-un vers suportă uneori comparaţia cu ale maestrului său Pillat:

„Scrie cu unciale pe străzi: Melancolie.”

Ca şi haiku-urile, scurtele poeme similare, anticipând o modă, sunt neegalate până azi:

„Cum rana nu ia forma stiletului,
Sărutul tău nu eşti tu”

*

„Zăpada e mănuşa
Cu care-mi cauţi gura”

Poet minor, dar meşteşugar mare, Gh. Tomozei este un autor de miniaturi lirice, graţioase ca nişte ceşti de porţelan pictate cu o fantezie orientală, precum ale bătrânului Alecsandri din perioada chinezăriilor, pe care l-a citit cu siguranţă, cum i-a citit pe toţi poeţii lui iubiţi din care se inspiră.

(Din Istoria critică, ediţia II-a, în curs de apariţie)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara