Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Comentarii Critice:
revista revistelor: Luceafărul de dimineaţă, nr. 2 de ---

câteva extrase din Luceafărul de dimineaţă (nr. 2). Alex Ştefănescu, la rubrica sa Viaţă şi operă, îi face un portret precis şi pregnant lui Horia-Roman Patapievici: „Apariţia lui Horia-Roman Patapievici imediat după 1989, în plină confuzie de valori, ca un om de idei gata format, a fost un dar nesperat făcut – de hazardul istoriei – culturii române. Tânărul eseist s-a afirmat rapid şi spectaculos, reuşind să devină în numai câţiva ani o vedetă a lumii intelectuale. Horia- Roman Patapievici are o vastă cultură filosofică, ştiinţifică şi literară, pe care a început să şi-o facă încă din timpul comunismului cu o încredere absurdă în viitor. Până la urmă încrederea lui absurdă s-a dovedit mai realistă decât scepticismul altora. Cu Horia-Roman Patapievici se poate vorbi despre orice: despre viaţă şi moarte, despre dragoste şi fericire, despre poezia lui Dante şi spaţiul cu patru dimensiuni, despre condiţia de om şi destinul de român. (…) Superioritatea intelectuală evidentă, neatenuată printr-o comedie a modestiei (jucată de atâţia oameni de cultură de azi), îi isterizează pe mulţi dintre contemporani. În loc să se bucure că în spaţiul culturii române a apărut după 1989 încă o minte strălucită, ei îi contestă violent valoarea. După modelul «uciderii de efigie» la care recurgeau pe vremuri vrăjitoarele, îi sfâşie şi îi mânjesc portretul spiritual.“ Dan Cristea propune o cheie de lectură a recentului roman publicat de Marta Petreu: „Mai apropiată de scriitura autobiografică în romanul anterior, scriitura din romanul prezent s-ar încadra mai degrabă într-o formă romanescă intermediară, aflată între autobiografie şi ficţiune, formă definită cu termenul de «autoficţiune» de criticul şi romancierul Serge Dubrovsky. Prin aceasta s-ar înţelege o abordare scripturală care urmează, în «povestea unei vieţi», mai mult capriciile inspiraţiei şi ale invenţiei decât constrângerile legate de stricta cronologie, de dispunerea riguroasă a faptelor sau de impunerile revendicate de «pactul de sinceritate».“ Iar Dan Stanca semnează articolul Neagu Djuvara, un gentilom: „Poate greşesc, dar în ultima vreme l-am pus pe domnul Djuvara alături de Virgil Ierunca. Au avut amândoi aceeaşi rectitudine. Dar într-un caz e vorba de un savant, în celălalt, de un publicist. Amândoi, spirite democratice, liberale, care au penalizat extremismele fie dinspre stânga, fie dinspre dreapta. Ceea ce i-a unit a fost caracterul de gentilom. Gentilom, bogat sau sărac, este de fapt un boier, un aristocrat. Etimologic, puterea celor buni…“ În fine, Mircea Bârsilă propune o lectură critică a poeziei lui Marian Drăghici care se încheie cu această concluzie fără echivoc: „În peisajul poeziei de astăzi, opera poetică a lui Marian Drăghici este eminentă.“

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara