Scriptor, o revistă ieşeană
Prin venirea poetului Lucian Vasiliu la
conducerea Editurii Junimea din Iaşi, aceasta
s-a dinamizat, devenind o prezenţă care contează
pe scena literară. În afară de titlurile de carte
pe care le tipăreşte, instituţia de cultură ieşeană
editează şi o publicaţie periodică, SCRIPTOR,
ajunsă la nr. 1-2 din acest an şi la numărul 25-26
de la înfiinţarea sa, în urmă cu trei ani.
Revista ni se pare bine făcută: cu un aspect grafic
elegant şi cu o structurare a rubricilor precisă
şi vie. În numărul de faţă, descoperim câteva
capitole mari: Eminesciana, apoi Relief contimporan
(cu două secţiuni, Un poet, o pagină şi Proză), apoi Chestionar, colocviu,
convorbire, dialog, divan, taifas (cu mai multe secţiuni: Chestionar, la care
răspunde Călin Vlasie, Dialoguri şi Literatura lumii), apoi Artis amica
nostrae (invitat Dragoş Pătraşcu), apoi Muti magistri sunt libri (care conţine
comentarii la cărţi, în primul rând la cele scoase de Editura Junimea) şi
apoi, în fine, Miscellanea, cu câteva semnături remarcabile (Alexandru
Zub, Emil Nicolae, Eugen Uricaru, Liviu Ioan Stoiciu).
„După aproape o sută de ani…“
Am descoperit în revista MEMORIA nr 4/ 2016
(nr. 97) două pagini speciale. Mihai Şora, care
a împlinit în noiembrie anul trecut 100 de ani,
nota pe pagina sa de Facebook, în preajma
Zilei de 1 Decembrie, că este cu doi ani mai mare
decât ţara şi făcea următoarea urare: „La mulţi
ani, Românie! Mi-e dor de copilăria noastră
comună!”. Tot pe pagina sa de Facebook, filosoful
a postat o fotografie istorică, însoţită de un
comentariu (al lui) pe care-l reproduce revista
Memoria şi pe care-l reluăm parţial aici: „De
câteva ore, mă tot uit la fotografia alăturată: la
figurile din ea, la cuşmele şi pălăriile oamenilor,
la tânărul din spate (cel care ţine mâna ridicată, proptită de zid), la mititelul
din stânga, în rândul trei (căruia nu i se văd decât cozorocul şi vârful nasului).
Nimeni nu mai ştie cum se numeau aceşti bărbaţi, nici cu ce se ocupau
sau de unde, de prin ce locuri veneau ei. Era Sfatul ţării şi Sfatul se adunase,
în 1918, să hotărască unirea Basarabiei cu România. (…) E posibil ca originalul
fotografiei să fie pe undeva, prin arhivele din Republica Moldova. Greu de
aflat. Cum greu este şi să proiectezi fiinţele acestea în prezent: după aproape
o sută de ani, suntem mai dezbinaţi decât eram în 1918.” Constatarea,
amară, a lui Mihai Şora, din ultima propoziţie a acestui citat, ni se pare
îndreptăţită şi ar trebui să ne pună pe gânduri.
