Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poezii:
Poezie de Ion Cocora

Eu aş fi vrut să fiu poetul nativ

Eu aş fi vrut să fiu poetul nativ al mileniului trei
pe care voi îl dispreţuiţi şi spuneţi că nu se va mai naşte
că poeţii aparţin astăzi postmodernismului
şi despre ei trebuie vorbit ca despre un viciu al scriiturii
în care cuvintele fac flotări după flotări
în care sensibilitatea şi emoţia se prizează în doze

eu fac parte din aceeaşi generaţie cu fetele romantice
de pe calea victoriei din mănoşii ani interbelici
le însoţesc peste tot ca un drăgălaş şi posesiv animal de companie
ele sunt statuetele în care lutul se va păstra întotdeauna reavăn
în care va înnopta câte un sentiment de inimă rea
să-l bucure cu un jurământ de fidelitate
înainte de a-şi rosti rugăciunea de seară

eu umblu prin satele româniei mari cu speranţa
că voi întâlni un copil care să alerge după cerc
cobor din range rover la o răscruce de uliţi
dar un alt range rover ultimul tip
mă şi claxonează să mă dau la o parte
ca şi când aş fi un intrus la masa bogaţilor

eu ştiu ceea ce nimeni nu vrea să ştie
votca din sticlele goale pe jumătate e postumă
butelia cu vin din care încă nu s-a tras dopul e postumă
mucurile de ţigări din scrumiere sunt postume
vocile fiicelor şi somnul de la miezul nopţii sunt postume
în zadar mă întorc de pe o parte pe alta visul în care înşfac
cu dinţii două buze postume până încep să sângereze e postum
chiar nefericirea din mine nu va mai suporta atâta dezmăţ
şi va fi îndepărtată ca jegul de pe pielea mortului
la îmbăierea postumă

 

Pipota privighetorii

În ochii tăi se deschid izvoare setea de a bea
tot ceea ce nu e de băut o simt în mine ca şi când aş fi
un orb părăsit într-un viitor în care limbricii proliferează
în testicolele triumfătoare ale unei dinastii de limbrici

la dracu cu pipota privighetorii cu colecţia ei de sentimente
voi muri astăzi spre seară nu-mi fac griji îmi ajunge să ştiu
că afacerile oamenilor politici prosperă

bătrânele dansatoare îşi ascund sub fuste apretate cărnurile uscate
foşnind ca frunzele în vii la sfârşit de octombrie
bătrânii dansatori ascultă şi se întreabă unde sunt tinerele fete
din care adrenalina se revărsa în valuri

* * *

Noaptea trecută am visat două mâini
bălăngănindu-se ca un laţ de spânzurătoare
deasupra creştetului meu fără să mă întreb
ale cui sunt
cum nu m-am gândit să mă întreb vreodată
ale cui au fost acelea ce mi-au smuls
fir cu fir părul ori mi-au înghesuit în creier
atâţia mercenari că nu a mai rămas din el bietul
decât o coală de hârtie mototolită
ca un mesaj
dintr-o ţară unde nimeni
nu-şi mai aduce aminte scrierea

zice-se
e mult mai bine să trăieşti în neştiinţă
anonim şi obscur fără întrebări
care încurcă viaţa

 

Cad capete

Cad capete din tavan
ca şi cum ar fi o ploaie torenţială de capete
cad capete pe pat pe noptiere pe parchet pe covor
unele cu ochii holbaţi de mirare nu se grăbesc să cadă
şi atârnă precum nişte lilieci de ramele tablourilor
altele fac salturi mortale în faţa oglinzii
fără să-şi ascundă mulţumirea şi încântarea de sine
doamne nu înţeleg de ce eşti atât de lipsit de milă
şi-mi decapitezi deodată toţi îngerii păzitori
de ce nu-mi laşi măcar unul oricât de sfrijit ar fi el
oricât de trădător şi laş
ori poate te gândeşti că a sosit vremea să-mi retragi
dozele de haşiş cu care i-am ţinut aproape

 

Şi tu

Şi tu cel care şi-a îndepărtat din sânge trufia
şi propoziţia barocă a înstrăinării de sine

şi tu cel care ai ajuns la startul unde se alege încotro vei pleca
către capătul sau începutul nopţii

şi tu cel care asemeni vânzătorului de antichităţi din talcioc
îţi ascunzi amărăciunea de mort vulnerabil

şi tu cel care ştie că tot ceea ce nu înveţi în viaţă
se întoarce împotrivă-ţi cu vârf şi îndesat

şi tu cel care nu vede gheata putrezită
de cât a călcat pe cuvinte ca pe nişte obiecte de ritual
din colecţia privată a unui mason

 

Suflet idiot

Stăm cocoţaţi devotatul meu suflet pe un corn de melc
ne simţim ok sperăm că va creşte cât o trompă de elefant
şi într-o bună zi vom avea o locaţie confortabilă

nu ne pare rău că nu atârnăm de o sfoară
ca un nud de pasăre sacră ori ca o patină abandonată
într-un vis de copil aşteptând ploile de primăvară
să cutreiere dimineaţa grădinile cu pruni şi să culeagă bureţi

nu am niciun chef să mă întorc într-o epocă de show-uri
în care amândoi deschideam dimineaţa ferestrele aceleiaşi camere
să adunăm aşternutul de pe acelaşi pat

gura mea era atunci plină de sentimente şi cuvintele îmi ieşeau
din gură sufocate de sentimente dar cine avea trebuinţă de cuvinte
mă mulţumeam să vorbesc cu mâinile îndepărtând veşmintele
de pe trupuri cu miros de smirnă şi convulsii amanetate palmelor mele
să mă laud cu tine suflete cu capul abandonat în laţ cum te lauzi
cu o târfă agăţată într-un cafe-bar pe moşilor

suflet cu faimă de prostul târgului nu mai ai de ce şi de cine să te aperi
a sosit ceasul să te afunzi în propriile excremente să pieri pe propria limbă
ai fost un sentimental cu femeile iubindu-le de-a valma ţi-ai părăsit capul
între pulpele lor ţi-ai uitat buzele pe gleznele lor cu nările între sânii lor
ai respirat drogul ce nu a cunoscut limitele niciunei doze

suflet idiot odată cu tine va dispărea un adorator de poeţi
adu-ţi aminte că o viaţă întreagă am scormonit împreună alte suflete
până ne-am pierdut orgoliul de a exista

 

În fiecare vară

Îmi aduc aminte în fiecare vară cum în copilărie
când începea să se însereze aşezam gramofonul în fereastră
cu pâlnia lui uriaşă întoarsă către dudul din faţa casei
până se umplea uliţa satului de muzică
mă gândeam că e ora la care vin vacile de la ciurdă
după o zi cu iarba de pe islaz arsă de caniculă
şi e bine să fiu prevăzător
nu cumva Miţei noastre să i se fi înfipt vreun spin în memorie
tocmai în locul unde se află ţinerea de minte
ori vreo streche toropită de căldură să i se fi furişat în ureche
şi odată cu lăsarea răcorii să dea iar semne de viaţă făcând-o
să-şi pună coada în spinare şi să o ia la goană sau să se arunce
cu capul într-o poartă închisă şi să mă strige vecinii
să vin cu făraşul să-i adun creierii de pe jos

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara