Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poezii:
Poezie de Marian Drăghici

bicla cu păhăruţe sub şa

lui Ioan Groşan

1.
uite, trece pe şosea
bicla cu păhăruţe sub şa.
singură, ea.

trece lins, dinadins
întrebând de dumneata.

-ei, asta-i bună! ce-o vrea ?!

2.
cum ştii,
(dar nu strică să-ţi aminteşti uneori
când pe la nasul tău, nu departe,
nu la mii de leghe sub mări,
trece bicla pe şosea cu păhăruţe sub şa
singură, ea
întrebând de dumneata),

am scris poezie sub teroare
şi nimeni nu-mi poate lua asta.

asta
şi caii de la biclă.

bicla, da.
ducă-se-n soare cu ea.

3.
-pe cai, cititorii mei!
-dar n-avem cai, poeţimea ta.
-cum n-aveti cai, nătăfleţilor ?
dar caii de la bicla mea ce sunt ?
nişte mârţoage, ha?
-ba păhăruţe, de s-ar putea!
bicla cu păhăruţe pline sub şa
ne-ar zice ea, cu gura dumisa, încă-
lecarea!,
şi-atunci –

om pedala.
până una-alta, mai va.

 

Şi păhăruţul ?
(dialog imaginar cu poetul G. Bacovia la un pahar)

Bacovia: Eu trebuie să beau
Să uit ceea ce nu ştie nimeni

-Nu, domnule Bacovia
-G.Bacovia
-Nu, domnule G.Bacovia,
nu trebuie să beau
să uit
ceea ce nu ştie nimeni;

eu trebuie să beau
să nu uit
ceea ce ştie tot prostu,

căci, cumplite al meu meşter,
şi ceea ce nu ştie nimeni
şi ceea ce ştie tot prostu
în timpurile noastre postmoderne
se uită de la sine,
dispare pur şi simplu otova
neantizându-se-n Alzheimer
cu jalea şi servituţile
unui soare de iarnă.

-Cu jalea şi servituţile
unui soare de iarnă,
tot ce-ai iubit, ai uitat ?
-Mai rău: tot ce-am iubit, am lăsat.
-Şi păhăruţul ?
-Şi păhăruţul.

-Şi casa părintească, şi pierderea ei ?
-Şi casa, şi pierderea.
-Şi curtea cu măr la fântână,
şi fântâna ?
-Şi merele din măr, şi florile mărului,
şi apa din fântână.
-Şi bucătăria de vară de sub măr ?
-Şi bucătăria de vară de sub mări.
-Şi vatra, unde buna ta mamă
frângea pâinea trasă din ţest
să o întingi caldă în ou cu zeamă ?
-Şi vatra, şi gustul pâinii din vatră
şi buna mea mamă albită toată.
-Şi păhăruţul ?
-Şi păhăruţul.

-Şi heleşteul în care, copil
ai privit zilnic cerul
până la o sete cu fum deasupra ?
-Şi heleşteul în care, copil
am privit zilnic cerul.
-Şi sărutatul porţii la plecare
de poetul, dezblestematul
poet, Mircea Bârsilă
probabil din milă ?
- Şi sărutatul porţii la plecare
de poetul Mircea Bârsilă
sigur din milă.
-Şi păhăruţul ?
-Şi păhăruţul.

-Şi izvorul heleşteului
cu peşti şi stele
cu păhăruţul printre ele ?
-Şi apa de izvor cu pietricele
a dumnezeirii copilăriei mele.
-Şi curăţirea izvorului,
străvechiului izvor
deasupra cărui, la vremea secerişului
când tu aveai şapte-opt ani,
nu mai mult,
amărâtă turtureaua îşi cântase
fără falsă pudoare
din salcâmii-n foşnet tăinuind
cuibul ei de linişte şi răcoare
tuuurrr! tuuurrr! tuuurrr! numele
pentru ultima oară sub soare ?
-Şi curăţirea izvorului, da
şi amărâtă turtureaua, da
şi dispariţia subită a speciei
la invazia DDT-ului, da.
-Şi păhăruţul ?
-Şi păhăruţul.

-Şi râsul fetelor în floare
vară de vară pe lângă moară
până te-ai făcut băiat mare ?
-Şi.
-Şi râsul ei din nopţi cu lună plină
sub vişinii din Modorani,
chiar dacă n-o văzuseşi de ani ?
-Şi.
-Şi mersul desculţ la pădurea Bercica
unde nu se-ntâmplă, chipurile, nimica ?
-Şi.
-Şi scăldatul în Olteţ
într-o larmă de băieţi
toată vara despuieţi ?
-Şi.
-Şi viii şi morţii.
şi copiii şi nepoţii ?
-Şi.

-Tot ce-ai iubit ai uitat ?
-Tot ce-am iubit, am lăsat.
-Bun, şi ce vei lua cu tine când pleci
dincoace, la somnul de veci ?

-Mersul voi lua.
Mersul desculţ la pădurea Bercica
unde nu se-ntâmplă nimica.
Iubirea ca uitare completă voi lua
şi scrierea fără putere voi lua.
Lumină-n piele de fată
în mine neînserată voi lua.
Totul.
Totul.

-Şi păhăruţul ?
-Şi duhul păhăruţului.
-Dar, ce e cu obsesia asta mistică,
scuză-mă, cam tâmpită,
pentru păhăruţ ?
-Îngere, în poezie, naiba s-o ia
cu toate sinuciderile din ea,
dacă nu eşti creator de obsesii
nu eşti creator de nimic.
Ştii matale mai bine:
la mândruţa-n bătătură
creşti o cultură pentru o mură.
-Adică ?
-Unul, Singur, a băut cu paharul,
noi toţi bem cu păhăruţul.
Punct.

-Nu doar liric, şi-atât ?
-Nu doar liric, şi-atât.

-Bine-bine, dar ce e pentru tine
stricto sensu păhăruţul ?
-Habar n-am ce este
stricto sensu păhăruţul.
Intuiesc numai, însă foarte puţin,
privitor la conţinutul lui,
c-ar fi luciul.
-Ce luciu ?
-Al apei.
-Care apă ?
-A heleş-
teului.
-Luciul apei heleşteului ?
-Luciul apei heleşteului
în care, copil,
am privit zilnic cerul.
Până la o sete cu fum deasupra.
Asta am băut toată viaţa.
Ştii matale mai bine. Hai, noroc!

 

m-am rugat mult pentru mama

Poetului Ion Mircea

murise de trei ani.
dormeam liniştit
noaptea era pe sfârşite
ziua aproape

dormeam în sfârşit
profund liniştit

şi deodată aud
în aerul camerei,
mai bine zis
într-un anume punct
din aerul camerei
(recunosc punctul acela)

vocea ei clară, distinctă
ca smulsă din alte lumi:

Mă bucur că te-am născut!

fulgerătură, smucitură,
şi-atât.

nu halucinaţie,
nu iluzie auditivă,
nu floricele pe câmpii

vocea clară a mamei
în acea smucitură,
ca smulsă
din alte lumi

o milisecundă.

m-am trezit din somn
întrebând năuc:

Ce !?

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara