Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Petru Solonaru de ---

Temnicer de fum

Coborând în mine-aminte mă aduc
tâlc, precum tăcutul celui gol uluc,
unde, Vin s-aştepte de la Cel Înalt,
însetări celeste şi-au ţesut surtuc.

Şi-am urmat că mintea întru lumi ce par,
strălucind, mă scrise unui mers contrar,
joc făcut să-închidă cugetul deschis
peste miez – lumină, coajă – cenuşar...

Mie mie-mi templu’în iadul numai drum,
prins de timp şi spaţiu, temnicer de fum,
efemerei dogme rodnic m-am constâns,
dincolo de colburi să nu văd nicicum.

Dar un pas îmi spune: –Peste morţi şi vii,
doar desprins de ţintă, ţinta’în Unul fii!...
Partea ţi-o îndreaptă-Întregului presus,
chiar ştiind că’în toate nu-i nimic să ştii...


Maiestuosul vin

Raiul e departe’în vina ce ne-a scris,
dar treziţi, ce preajmă-i, elixir deschis,
drept iubirii cheie, scânteindul Vin,
când măsura-i cumpăt, iar cel crug – trimis...

Diafan, cum pulberi strâng incert tumult,
lacrima-i ajunge deodată mult
pentru ce-i nădejdea milostivei căi;
alb miraz sub roşu din tăciune smult...

Pe când lamuri pete copleşesc vitrat
din a vătămării-i umbră culmi răzbat
prin moştina rece, esoteric cult.
Înde cui şi fulger crucea-i a glosat,

iată,-învăţătura: „Sfântul său amnar
s-a aprins lumină doar spre-un lucru rar,
Nunta din Oglindă între Foc şi Frig
sub sărutul morţii’în năruiri ce par...”


În adâncu-i perla...

Lumea-i o himeră aromind pe-un fum
ce drept chip e-atare, dar prin sens e-altcum,
căci venind plecării iscă năluciri
într-un cerc de’în centru-şi arde vechiul scrum.

Numai celui care i s-a arătat,
ca Idee, Unul, sub apostolat,
inima-i se face ochi spre a vedea
în nedumerire gândul eludat

că’între miez şi crustă rămăşiţă nu-i
decât însăşi taina, stâmpăr nimănui.
Cum icoana sacră-i din lăuntric scop
într-acolo crucii-i a fixa cel cui...

Nu’în apus răsare vid ce nu s-a scris
cât în felurime zace-un catihis
ce cufundă sieşi spulberatic zor...
În adâncu-i perla zilei suie vis...


Sinele şi Sinea

Sinele şi Sinea într-un joc latent
tind la calma nuntă sub etern prezent
numai dacă-a doua îşi dă seama clar
că-i restrânsă rază primului, absent.

El, în centrul cupei, de pustii drapat,
din cuvânt geneza oarbă a gravat
pe o cavitate plină de văzduh,
rămânând ca martor nemanifestat.

Ea, corespondenţă unui loc ascuns,
prin eterul însuşi a întrepătruns
starea-i relativă spre aievea cer
unde cel de-întreabă-i întrupat răspuns.

Separată însă’în ireal răspăr
n-are decât umbra, neted adevăr,
desluşind minciuna reflexivei minţi,
parte inversată sub Întregul, văl...


Cel ce se învinge

Dincolo de-oglinda minţii eoni sar
greu să prenumească joc identitar
între Om şi Unul, a pluti-în cuvânt
nu drept adunare, ci’în scăzut cântar

când, prin Calmul Pururi, din zăduf disjuns,
neconţinătorul umbra a străpuns
ca în prunci să ţeasă verticalul duh,
calea-împărăţiei, axului răspuns...

Venerată vlagă intuită’în zis
nod al concordanţei vastul a închis:
partea şi întregul, seamăn, sunt spre-a fi!
Căci asupra-a toate, întrezit din vis,

Cel ce se învinge, de avânt desprins,
cât în sineşi vede gol cum n-a aprins
forfota secundă-a ternei tălmăciri,
în lumină-şi află Gnomul recuprins...


A nimic rămâne...

Dacă-alergi spre umbra-ţi, scapă cum o prinzi,
dar, ferindu-i preajma, prin fugace-oglinzi,
invers, acroşarea-i, iluzoriu tact,
bolţi de vorbe iscă liniştilor, grinzi...

A nimic rămâne, spre Înalt, zăpuh
ce-l preumblă vântul fără soare – duh
cât sub zăbovire haru-i doar vândut
în ruina grabei, joc fantast de stuh.

Derizorii lucruri cei cuminţi le vor
a părelnicie şi, ca vâslitor
sapientei nave, şi-au luat un vis:
uşa fericirii cu regeşti uşori...

Nu-i departe multul, cât pe ce-i puţin
scufundării bărcii fără gol drept plin...
De aceea-i bine ca luntraş să-ascunzi
trandafirul minţii pildei sale’în spin...

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara