Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
O poetă din Basarabia de Ioana Revnic

Liliana Armaşu, Mâine va fi altfel, Editura ARC, 96 pag.

O haină veche, roasă pe la coate, care păstrează anii tineri ai unei femei ajunse dincolo de jumătatea vieţii. Mărun- ţişurile ascunse prin buzunarele acestui veşmânt: „un tichet perforat la ambele capete,/ un bănuţ şlefuit în exces trădând o mână/ mereu agitată,/ o scrisoare de dragoste/ uşor şifonată,/ un nasture elegant de la unica … rochie de gală/ ce stă încă nou-nouţă/ în dulapul învechit/ …o cheie tocită de la nu mai ştiu care odaie/ închiriată,/ şi-o orhidee uscată/ rătăcită printre câteva cozi subţiate de măr…”

Şi „îngeraşi cu chipuri vesele,/ cratiţe largi şi boluri adânci,/ creioane bine ascuţite, lenjerie fină, scaune înalte/ pe care să pot ajunge la lumină,/ pălării şi haine scumpe, încă niciodată purtate,/ prosoape şi cearşafuri mari, neapărat pentru două persoane,/ a doua fiind mereu una închipuită…,/ cărţi poştale viu colorate, vechi scrisori de dragoste,/ flori uscate de nu-mă-uita/ ascunse printre clituri de cărţi cu himere,/ amintiri, amintiri, amintiri.”*

Amintirea morţilor dragi. Amintirea iubirilor care-ar fi putut să fie – şi niciodată nu vor fi. Puterea de a iubi (în taină), fără rest. Aşteptarea înrobitoare. Dorinţe înfrânate. Simţuri ascuţite – brici. O luciditate neiertătoare. Dar şi o înţelegere smerită a lumii.

Trăiri prea puternice, pentru un trup de muritoare de rând.


Ce-i cu poezia Lilianei Armaşu?

Pe coperta a patra a volumului Lilianei Armaşu – Mâine va fi altfel – volum distins recent cu Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, criticul Eugen Lungu scrie că Singurătatea de miercuri, cartea anterioară a autoarei, ar fi fost un real succes, întrucât a primit un important premiu şi s-a bucurat de aprecierea „aproape unanimă” a colegilor de breaslă poetică, „lucru mai valoros decât orice distincţie literară”.

Nu mă îndoiesc de validitatea afirmaţiilor lui E. Lungu, despre receptarea volumului amintit. Acestea sunt făcute de un bun cunoscător al vieţii literare de la Chişinău. Totuşi, punctul de vedere al criticului nu ma putut opri să mi pun două întrebări.

Prima e banalizată – deja – prin repetarea ei de către diverşi:

1. Validarea instituţională a creaţiei unui autor este neapărat o garanţie a valorii acesteia?

Mă gândesc la pletora de distincţii oferite recent de consiliul USM, pe lângă cele ale unui juriu care şi-a asumat acordarea/ neacordarea unor premii pentru anul literar 2015. Impresia mea este că numărul mare al acestor recompense adiacente a nedreptăţit competiţia arbitrată de juriu.

2. Aprecierea colegilor-scriitori, „lucru mai valoros decât orice distincţie literară”, foloseşte poeziei Lilianei Armaşu?

Aplauzele de-acest soi, laudele la scenă deschisă ş.c.l. sunt, mai degrabă, hrană pentru ego-ul auctorial...

***

Cinstit ar fi ca poezia Lilianei Armaşu să ajungă la cât mai mulţi cititori. Iar recenta carte a autoarei – Mâine va fi altfel – să devină un bestseller, aşa cum prezice Mircea V. Ciobanu în prefaţă. Pentru că merită.

***

O puritate spectrală se desprinde din versurile Lilianei Armaşu, din Mâine va fi altfel.

După părerea mea, cartea este excesiv fragmentată. Cele nouăzeci şi ceva de pagini cuprind şapte cicluri de poeme: Încă trăim...; Călugăriţa eretică; Iubirea e în altă parte; Poeme din subterană; File disparate de jurnal; Marea e lacrima mea pentru tine; Ceva ce seamănă cu viaţa.

Dar multe din File(le) disparate de jurnal sau din Poeme(le) din subterană pot sta – lesne – lângă textele din celelalte secţiuni.

Aşezate – simetric – la începutul şi la sfârşitul cărţii, textele din Încă trăim... şi Ceva ce seamănă cu viaţa sunt înrudite tematic. Selectate riguros, ar fi putut constitui un „capitol” la fel de puternic precum Călugăriţa eretică, o secţiune cu poeme memorabile, altminteri, cum bine observă cei care s-au pronunţat deja în legătură cu Mâine va fi altfel – Mircea V. Ciobanu, Aliona Grati, Maria Şleahtiţchi ş.a.

Dar, până la urmă, opţiunea de a construi într-un fel sau altul o carte îi aparţine autorului ei.

Care ar fi, totuşi, liantul versurilor din volum?

Ipostazele „personajului” liric din poeziile autoarei. Şi – desigur – temele.

Avem un prototip al călugăriţei eretice – din ciclul omonim şi din toate poemele de dragoste. Un fel de Maria Magdalena... castă. Femeia care în sinea ei mult a dorit, prea mult a iubit, fără ca dragostea să i se contamineze de-o senzualitate orgolioasă.

„Adevăratele iubiri le-am trăit doar în vis –/ fără norme,/ fără remuşcări,/ fără reţineri./ Sfinţenia îmi era de prisos./ Frica nu-mi mai pria deloc./ Ruşinea – doar atât cât să-mi stea bine./ Aş putea spune că eram o femeie/ fără moravuri/ dar în sfârşit Femeie!/ Nici nu am aşteptat ani de zile/ să fiu aleasă –/ aici am găsit eu alesul./ La început am stabilit locul,/ am fixat data/ şi am reinventat universul/ doar pentru noi doi./ Am lăsat hainele în grija zilei de ieri./ Gândurile deştepte – în grija zilei de mâine.// Apoi…/ Ce a urmat apoi e de nedescris” (Iubirea e în altă parte).

Mai e Femeia-contemplativă. Ea înaintează prin propria-i existenţă fără ca mizeria contingentă să o atingă. Exigentă cu sine, comprehensivă când vine vorba de ceilalţi, îşi ascunde bine sfâşierile lăuntrice. Deznădejdile; luciditatea cu care îşi analizează declinul, ori prăbuşirile, ori naivităţile, ori viaţa (ne)consumată; cerbicia cu care vrea totul sau nimic; stoicismul cu care trăieşte fără să renunţe la credinţe (sau la iluzii?) sunt felul ei de a fi în lume: „Să străbaţi de mii de ori acelaşi drum,/ să stai ani în şir între aceiaşi pereţi,/ să faci ore întregi acelaşi lucru,/ toate zilele să fie luni/ şi nicio duminică,/ de dimineaţa până seara să vezi acelaşi chip/ în oglindă,/ să fii legat cu toate firele imposibile de acelaşi loc,/ să nu ştii cum arată alte lumi,/ alte oraşe/ alte priviri disperate,/ să visezi nopţile la aceeaşi plăcere amăgitoare – / libertatea.// Şi totuşi să porţi fiecare zi în suflet/ ca pe o duminică” (Stoicism).

E şi Fiica (orfană a) unor părinţi de sânge şi a unor părinţi de spirit – care o părăsesc, pe rând. A se vedea poemele-omagiu din Marea e lacrima mea pentru tine, adresate celor apropiaţi (părinţi, scriitori) câţiva dintre ei – dispăruţi deja.

În sfârşit, e Poeta – care caută la nesfârşit cuvântul ce-i exprimă adevărurile interioare: „Câte lacrimi şi suferinţă pentru pâinea aceasta, Doamne,/ de-ar putea să răsară din ele un lan de grâu – să mănânce măcar unii din mulţii flămânzi, cu bucurie!// Mă tot plec, până mă fac una cu masa de scris, / să Te aud, să Te văd printre rânduri pline,/ aceeaşi imagine de veacuri – suspine, temeri, zdrenţe.// Mă îndârjesc să continui să şlefuiesc cuvintele/ până la sânge./ Cine ştie, poate dau într-un târziu de o comoară!// Oare cel ce se aburcă pe spatele meu/ îţi este mai aproape, Doamne?” (Tot mai jos...)

În privinţa temelor – dragostea, singurătatea, aşteptarea, recluziunea, resemnarea – acestea sunt uşor de identificat, o fac toţi exegeţii poeziei Lilianei Armaşu. Acestor teme li se adaugă Marea Trecere, care în mod firesc sugerează afilieri blagiene. Dar tot atât de bine poeziile apropierii de moarte şi ale despărţirii de cei dragi amintesc de vocea lirică a Anei Blandiana (din Ar trebui să ne naştem bătrâni ori din Părinţii). Abordarea temei este însă originală. În spiritul autenticităţii – marca Liliana Armaşu.


Ce rămâne?

Câtă viaţă netrăită, atâta poezie! îţi vine să exclami, citind-o pe Liliana Armaşu.

Era o vreme când nu ştiam să trăim – ne aminteşte poeta. Pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul vieţii, ne dăm seama că am trăit ceva ce seamănă cu viaţa. Că am trăit – vorba ei – „cu jumătăţi de măsură,/ chiar mai puţin,/ cu jumătăţi din jumătăţi...” Dar ne amăgim în continuare că mâine va fi altfel...

Ne-au rămas – cel mult – micile bucurii, precum dragostea şi poezia.

Dragostea – trăită întotdeauna pe-ascuns.

Poezia – trăită şi făcută în văzul lumii, ca o disecţie pe un corp viu.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara