Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Arte:
O capodoperă puţin cunoscută la noi de Dumitru Avakian

Dată o lucrare importantă puţin cunoscută marelui public! Şi nu numai acestuia. Şi nu numai la noi.
Prezentată de Formaţiile Muzicale Radio, recenta producţie în concert a operei "Adriana Lecouvreur" de Francesco Cilea, urmează unui impresionant şir al capodoperelor teatrului liric, lucrări prezentate în ultimii ani în Studioul de Concerte din str. Berthelot. Sunt lucrări care - dintr-un motiv sau altul - nu au văzut luminile rampei, la noi, în deceniile din urmă.
Un autor mai puţin cunoscut şi o capodoperă!
Francesco Cilea trăieşte şi astăzi, prin opera sa, în umbra muzicii lui Verdi şi Puccini. Este un romantic întârziat care a asimilat şi a dezvoltat în cel mai înalt grad experienţa marilor sale modele. Iar aceasta până târziu spre mijlocul veacului trecut. Romantismul de tip verdian şi tentaţia realismului de natură veristă se constituie la Cilea în mijloace preţioase, utile definirii unui discurs de un impresionant dinamism muzical dramatic. Pe de altă parte, nu poţi să nu observi faptul că toate marile personalităţi ale muzicii italiene de secol XIX, de început de secol XX, de la Rossini la Verdi şi Puccini manifestă tentaţia pătrunderii, a acreditării în climatul parizian al epocii. Marea metropolă franceză exercită o atracţie, o fascinaţie în adevăr irezistibilă în toate mediile artistice ale epocii. Cu mai bine de un secol şi jumătate în urmă, la Milano, Teatro alla Scala aducea, prioritar, consacrarea naţională. Parisul aducea consacrarea în plan european şi internaţional. Librete de operă traduse în limba franceză, localizarea în mediul parizian a acţiunii propriu-zise, inspiraţia din texte originale aparţinând marilor autori francezi de secol XVIII, de secol XIX, se constituie în fapte curente care urmau a atrage atenţia publicului marii metropole. Spiritul muzicii rămâne însă italian. Prin verva dramatică, prin melodie, prin culoare. Prin cantabilitatea ce se dezvoltă în zona vocalelor întărite de sonoritatea astringentă a consoanelor.
- Nici Francesco Cilea nu a procedat altfel. A urmat exemplul iluştrilor săi predecesori. Acţiunea, de puternică amprentă melodramatică, se petrece în deceniile de început ale secolului al XVIII-lea, în culisele Comediei Franceze. Câteva personaje - inclusiv eroina principală, Adriana, o celebră actriţă - aparţin istoriei reale a epocii. Altele aparţin imaginaţiei autorilor francezi ai piesei de teatru, lui Eugene Scribe, lui Ernest Legouvé, sau libretistului italian. Opera a fost compusă în primii ani ai secolului trecut, imediat după moartea lui Verdi şi după premiera operei Tosca, de Puccini. Linia melodică larg desfăşurată a unora dintre arii aminteşte de conductul vocalităţii de tip verdian; dar dinamica replicilor, caracterul alert al acţiunii, verva orchestrală, fac trimitere la mobilitatea atât de spectaculoasă a situaţiilor muzical-dramatice proprii teatrului muzical la Puccini.
Cu mai bine de şapte decenii în urmă, opera "Adriana Lecouvreur" a fost reprezentată la Bucureşti, la Teatrul Liric, sub bagheta dirijorală a maestrului Alfred Alessandrescu. în rolul titular apărea atunci acea prezenţă artistică fascinantă care a fost soprana Florica Cristoforeanu.
Astăzi ne bucurăm pentru faptul că, în sfârşit, la noi acasă, am avut prilejul de a o fi audiat pe soprana Nelly Miricioiu, în rolul titular. Este un rol care "îmbracă" literalmente personalitatea artistei, o personalitate de impresionantă anvergură a comunicării. A cucerit aplauze pe multe dintre marile scene de operă ale lumii. Şi suntem mâhniţi că nu am putut a o audia "pe viu" în perioada de maximă strălucire a glasului. Este în continuare convingătoare dată fiind forţa şi autenticitatea adresării, dată fiind susţinerea atitudinii muzical-dramatice, siguranţa cu care sunt stăpânite situaţiile acţiunii scenice. Pe o direcţie asemănătoare se situează şi colegul de scenă al domniei sale, baritonul Eduard Tumagian, posesor - în continuare - al unei uimitoare palete a culorilor vocale, un artist-muzician a cărui experienţă rămâne pilduitoare; am în vedere susţinerea unei cariere îndelungate, de peste patru decenii, pe scena operei bucureştene, pe multe dintre marile scene de operă ale lumii, în marile săli de concert. Celelalte roluri principale au fost susţinute de tenorul italian Mauro Pagano, o voce tânără, un artist aflat în bună ascensiune profesională, de asemenea de mezzosoprana Gabriela Popescu, un artist ce dispune de experienţă remarcabilă în zona muzicii italiene de operă. Eficient, bun cunoscător al rigorilor stilistice ale partiturii, s-a dovedit a fi dirijorul german Gerd Schaller, un artist entuziast, spirit stimulator al demersului membrilor Orchestrei Naţionale Radio, de asemenea al Corului academic al instituţiei, ansamblu condus de maestrul Dan Mihai Goia. Le-au fost alături ceilalţi artişti invitaţi, tenorul Kairschan Scholdybayev, basul Pompei Hărăşteanu; Simonida Luţescu, Maria Jinga, Emanuel Ion, Teodor Ilincăi au constituit apariţiile episodice ale operei. Deşi, trebuie menţionat, doar momentele muzical-dramatice importante au intrat în recenta producţie a operei "Adriana Lecouvreur", izbânda artistică a Formaţiilor Muzicale Radio este importantă. Pentru melomanii bucureşteni, aceasta completează şi lărgeşte spectrul informaţiei muzicale în zone de semnificaţie ale artei lirice.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara