Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
O autobiografie romanescă de Gabriela Gheorghişor

Traian Dobrinescu, Nu te opri, nu te întoarce, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2016, 441 pag.

Pe scriitorul Traian Dobrinescu l-am descoperit prin Cei morţi înainte de moarte (Editura Aius, 2013), un roman socialpolitic despre perioada comunismului românesc, realist, dar cu ingrediente romantice şi sugestii magice. Un roman pentru care a primit Premiul „Cartea Anului” din partea Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România.

Nu te opri, nu te întoarce este, la prima vedere, o autobiografie cu aspect de Bildungsroman, a cărei scriere a fost provocată de îndemnurile persuasive ale lui Eugen Negrici. Tot din Nota autorului aflăm că „tirania” prietenească a criticului a avut ca directivă sinceritatea şi completitudinea (adică să aibă puterea şi lipsa de pudoare de a nu omite faptele care nu măgulesc memorialistul). În ce măsură a respectat Traian Dobrinescu imperativul acesta, nu putem şti. Ştim însă, conform teoreticienilor genului autobiografic, că scrierea de(spre) sine este, inevitabil, supusă ispitei literaturizării. Trecerea dinspre viaţa trăită spre viaţa povestită, dinspre existenţă spre text, presupune exigenţe compoziţionale sau de stil, dar şi o (anume) selecţie a evenimentelor, în funcţie de capriciile subiectivităţii şi ale memoriei. De pildă, deşi afirmă, la un moment dat, că a avut parte şi de refuzuri, naratorul îşi desfăşoară, pe numeroase pagini, numai cuceririle erotice (unele, surprinzătoare, să nu zic neverosimile, prin încrengătura relaţiilor: cine cunoaşte psihologia feminină cu greu ar putea crede că două femei, fie ele şi surori, fie ele şi „uşoare”, şi-ar împărţi cu nonşalanţă un bărbat). Ce-i drept, porţile închise ale „cetăţilor” nu prezintă interes pentru trăiristul frenetic, şi nici mare potenţial narativ (singura legătură platonică amintită este expediată în câteva fraze). Romanescul pătrunde în povestire şi prin elementele picareşti, prin întorsăturile imprevizibile de situaţie, prin acţiunile primejdioase. De aceea, Nu te opri, nu te întoarce este, mai degrabă, un roman autobiografic palpitant.

Autorul încearcă să extragă învăţăminte din poticnelile şi rătăcirile de pe traseul său formativ, având mereu în minte prezenţa cititorilor. „Trebuie să vă mărturisesc…” – repetă el frecvent, cu refrenul tipic spovedaniei în urechi, dar nu auzit din gura vreunui preot, ci a profesorului Negrici: „Nu ascunzi nimic!”. Trebuie să vă mărturisesc şi eu că nu aceste pasaje de reflecţie asupra trecutului (asupra „lecţiilor” de viaţă primite, una dintre ele, aparţinând tatălui, devine chiar titlul cărţii) sau de concluzii înţelepte (vorba vine, căci unele sunt de-a dreptul sfidător-nietzscheene, transgresând morala comună) reprezintă atracţia romanului, ci povestirea pură a întâmplărilor („cavalcada narativă”, cum scrie acelaşi Eugen Negrici pe coperta a patra). Traian Dobrinescu are un extraordinar talent de povestitor, susţinut de un simţ acut al detaliului şi de un „auz” fin, capabil să reproducă limbajele diverselor medii sociale. În plus, aspect pe care l-am remarcat şi în Cei morţi înainte de moarte, este un subtil poet al naturii, căreia îi simte frământările şi transformările precum un îndrăgostit vibraţiile iubitei: „Via, bolnavă de toamnă, era ca o femeie vlăguită, care tocmai născuse”, „lunca singură se îmbrobodea cu un batic siniliu”, „Lotrul, un balaur cu solzi strălucitori şi coada pierdută în adâncul munţilor necunoscuţi”, „muntele devine grav ca o operă wagneriană”, „Frunzele, în tremurul molatic al adierii de seară, sună ca banii rostogoliţi din cufărul timpului” etc.

Romanul formării se deschide cu o amintire semnificativă: copilul dornic să înveţe să citească merge la biblioteca din sat pentru a cere o carte. Fascinaţia poveştilor şi plăcerea lecturii (precum şi a filmelor, catalitice în acest sens al deschiderii unor orizonturi livreşti) vor rămâne constantele unei adolescenţe şi tinereţi tumultuoase, cu încăierări, chiuluri, răzvrătiri, dar şi cu grele corvoade familiale (de la mersul cu animalele la păscut până la muncile agricole), apoi, în timpul liceului şi în studenţie, cu prestări de servicii la fel de trudnice, din nevoia şi dorinţa de a face bani (salahor în gară şi în port, ospătar pe litoral). Cele mai importante figuri ale anilor de „ucenicie” sunt tatăl, profesorul de română Gibescu (deşi nu preda la clasa lui) şi Ana, profesoara de română. De la Gibescu, ghid în labirintul bibliotecii, reţine interogaţia: „Nu cumva a fi cel mai bun te face să pierzi ce este mai bun?”. Ana îi asigură şi educaţia sentimentală, fiind prima lui dragoste (experienţele sexuale povestite vor fi mai multe şi, uneori, cu neplăcute consecinţe). Tatăl, pater familias, ins raţional şi tenace, este, în ciuda relaţiei conflictuale, axul universului sufletesc al fiului. Totul se raportează la părerea lui, şi eşecurile, şi victoriile (olimpiade, examene de admitere ori din sesiune), şi câştigurile financiare. Mama şi bunicii sunt un fel de „îngeri” protectori, blânzi, optimişti, încrezători în destinul băiatului. Inteligent, creativ, însă rebel, sportiv (a făcut gimnastică şi judo), săritor să dea o mână de ajutor, golan cu vocaţia prieteniei, cu gustul riscului şi al aventurii, ieşind cu imprudenţă în întâmpinarea tentaţiilor vieţii, protagonistul-narator îşi va găsi un rost abia odată cu naşterea copiilor săi. Dar peripeţiile vor continua, necesitatea asigurării unui trai mul- ţumitor familiei, pe fondul penuriei din timpul comunismului, împingându- l din nou la activităţi riscante, periculoase.

Romanul social, imbricat în Bildungsroman, reînvie atât lumea rurală (Orleştiul natal şi împrejurimile, Malaia de pe Valea Lotrului a profesorului debutant), cât şi pe aceea citadină din era socialismului victorios (Râmnicul liceanului, ulterior, al tânărului care va renunţa la învăţământ, Clujul studenţiei, staţiunile estivale de la Marea Neagră). Evocarea universului ţărănesc, cu oameni harnici, aspri şi neînduplecaţi, legaţi de pământul care-i hrăneşte, dar şi cu graiul lor slobod şi pitoresc, aminteşte de proza lui Liviu Rebreanu şi a lui Marin Preda; superstiţiile, poveştile care se pierd în negura vremurilor, unele miraculoase, altele haiduceşti, vinul „nesfârşit” din ceremonialul narativ sau al apropierilor umane au ecouri din lumea arhaică, patriarhală a lui Mihail Sadoveanu sau a lui Vasile Voiculescu. Se reţin povestirile de război ale bunicului (Taicu Florea), moartea misterioasă a Ghenadiei Volintiru, „ibovnica zmeului”, „sacrificarea” de către săteni a tâlharului Costică Malacu. Episodul secetei, trăit chiar de personajul-narator, impresionează prin accentele poetice pre-apocaliptice. Naraţiunea surprinde, totodată, stingerea treptată a satului tradiţional, începută odată cu colectivizarea forţată (confiscarea pământului, a vitelor, a armelor, cotele obligatorii). Perioada studenţiei aduce în prim-plan personalităţile universitare ale Clujului, scriitorii de la Echinox, atmosfera cafenelelor şi a cârciumilor de odinioară. Sunt rememorate şi experienţa armatei, făcute la Lipova, cu mizeria şi absurdul ei, fauna şantierelor de pe Valea Lotrului, învârtelile ilicite, prin care oamenii supravieţuiau, adesea realizate cu necesara complicitate a „organelor” de partid şi de miliţie, diversiunea cu „teroriştii”, la Vâlcea, de la Revoluţia din decembrie ’89. Nu te opri, nu te întoarce reprezintă, astfel, şi un preţios document de epocă.

Tonalitatea senin-detaşată a relatării se îmbibă uneori, ca anafura de vin, de o tandră nostalgie. Meditaţia rupe atunci ritmul vijelios al povestirii. Întoarcerea nu mai este însă posibilă decât pe firul amintirilor. Tentativa reîntoarcerii concrete (din scena revederii Anei, apropiindu-se de optzeci de ani) este dejucată înţelept şi delicat de fosta profesoară.

Nu te opri, nu te întoarce oferă, deopotrivă, o „lecţie” de viaţă prin forţa de a nu capitula niciodată a personajului mărturisitor, chiar dacă „în viaţă nu există sfinţi” (cum zice tatăl naratorului), ci oameni cu bune şi cu rele, şi o lectură captivantă, proprie romanului de aventuri.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara