Înapoi la pagina curenta

Restituiri:
noi completări la biografia lui petru dumitriu de Nicolae Scurtu

biografia şi bibliografia prozatorului, dramaturgului şi eseistului Petru Dumitriu (n. 8 mai 1924, Baziaş – m. 6 aprilie 2002, Metz, Franţa) nu sunt cunoscute integral de cercetătorii şi istoricii literari ai perioadei contemporane.
Istoriile şi dicţionarele literare, bibliografiile şi biobibliografiile de autor, traducerile din opera sa în limbile engleză, germană, franceză, italiană şi spaniolă sunt, adesea, incomplete.
Bibliotecile şi arhivele din ţară şi, evident, din străinătate, sunt neglijate, iar ceea ce se cunoaşte, până acum, despre itinerarul fizic şi creator al lui Petru Dumitriu este insuficient.
O sursă de informaţii şi precizări despre sine şi etapele creaţiei sale se află în epistolele din România şi din unele ţări ale Europei.
Revelatoare, sub multiple aspecte, este bogata şi incitanta corespondenţă pe care ia trimis-o prozatoarei Henriette Yvonne Stahl, care un timp i-a fost colaboratoare, confidentă şi soţie.
Interesante prin informaţiile pe care le conţin sunt şi cele câteva epistole necunoscute trimise istoricului literar Fănuş Băileşteanu (n. 21 iulie 1947 – m. 29 aprilie 2008) pe când funcţiona la Cabinetul de manuscrise şi carte rară al Bibliotecii Academiei Române.

*

Metz, 4 februarie 1999

Dragă Fănuş Băileşteanu,

Mulţumesc pentru amabila scrisoare şi urările de Anul Nou. Mi-ai face plăcere dacă, în ce priveşte manuscrisele mele şi cărţile tipărite, ai putea să foloseşti vechea legătură a mea cu fosta mea secretară de la Viaţa Românească (dacă îmi aduc aminte), d[oam]na Andriana Fianu1, care a ţinut legătura cu mine în zecile de ani ce au trecut de atunci.
E foarte competentă şi-ţi poate fi de ajutor. Dacă ţi-ar face plăcere un text actual, discută-l cu ea şi scrie-mi, sau să-mi scrie ea în numele dşumiţtale.
Urări de bine şi să ne vedem curând, poate încă în 2000 sau 2001, în ţară sau aici!
Al d[umi]tale,

Petru Dumitriu

P.S. Dragă d[omni]oaţra Adi, transmite, te rog, aceste rânduri d[omnu]lui Fănuş Băileşteanu, Biblioteca Academiei, Calea Victoriei, nr. 125, Bucureşti, 71102.

[Domniei sale domnului Fănuş Băileşteanu prin amabilitatea doamnei Andriana Fianu].

*

Metz, 8 august 1999

Dragă Fănuş Băileşteanu,

Mulţumesc mult pentru mesajul prietenesc din ianuarie. Nu-ţi uit prietenia şi caracterul şi te anunţ că Steaua din Cluj şi Apostrof, ibidem, au şi vor publica, sau au publicat manuscrise inedite de-ale mele, care, poate, cândva, vor îmbogăţi colecţia de m[anu]s[cri]se a Academiei.
Spune-le d[omni]lor Aurel Rău2 şi Ion Vartic3 că îi iubesc şi-i voi iubi totdeauna, şi că m-aş bucura dacă ţi-ar transmite m[anu]s[cri]s[e]le mele. La nevoie adaugă o fotocopie a acestor rânduri.

Al d[umi]tale vechi prieten,
Petru Dumitriu

[Domniei sale domnului Fănuş Băileşteanu, Director adjunct al Bibliotecii Academiei Române, Bucureşti].

*

Metz, 18 iunie 1999 8,
Quai Richepance, 57000
Franţa

Mult stimate domnule Băileşteanu,

Calitatea relaţiilor dintre noi doi şi extrema d[umi]tale gentileţe mă face să-ţi cer domniei tale un mare serviciu.
Dacă aveţi în depozitele de documente literare ale Academiei un articol din nu ştiu ce an şi ce revistă literară, cu o excelentă fotografie din anii 1945–1950, eu tânăr, cu un ciuf de păr stufos şi negru, într-un costum foarte bine croit, cu mâna stângă în buzunarul pantalonului, dreapta oferită amicei mele de pe vremea aceea, Henriette Yvonne Stahl, care-şi petrecuse mâna stângă prin unghiul cotului meu drept.
Mergând noi amândoi cu un picior înainte, pe o alee, cred a Cişmigiului, H[enriette]Y[vonne] S[tahl] vorbind, eu întorcând capul şi ascultând ce zice ea, eu serios, ea zâmbitoare.
Am văzut poza reprodusă într-o revistă recentă, fotocopiată şi trimisă recent mie. De cine? Ion Vartic? O scriitoare foarte activă din Cluj, fie în redacţia revistei Apostrof, fie la Uniunea Scriitorilor, filiala Cluj, numele ei îmi scapă, sunt nedormit, scriind noaptea, dar îmi revine mâine... Mi-a revenit, Marta Petreu4!
Fotocopia e format revistă, sau jumătate pagină (revistă, ziar, nu vreo carte sau un caiet gros). Ce să mai vorbim? Iau la rând pe toţi prietenii şi cunoscuţii mei clujeni, care ar fi putut să-mi trimită foaia cu fotografia. De ce?
M-a fulgerat cu amintirea amorului meu cu H[enriette]Y[vonne]S[tahl] şi cu imaginea mea din tinereţe, aşa cum nu m-am văzut niciodată. Şi primită când? Puţin înainte de a împlini 75 de ani, acum zece zile!
M-aş bucura mult dacă ai putea găsi, în dosarele de documente ce mă privesc sau o privesc pe H[enriette] Y[vonne] S[tahl], fotografia şi mi-ai trimite o fotocopie.
Dacă încerci şi nu găseşti, îţi mulţumesc din inimă pentru osteneală. Dacă găseşti, o voi integra în vreun manuscris autobiografic, tocmai la unul din astea lucrez acum.
Şi în orice caz îţi voi trimite cu dedicaţie noile mele cărţi de proză sau eseuri sau autobiografia la care lucrez.
Cu speranţa de recuperator, te îmbrăţişează al d[umi]tale

Petru Dumitriu

*

Metz, 7 iulie 1999 

Mult stimate domnule Băileşteanu, Mulţumesc din toată inima pentru felicitările de ziua sfinţilor Petru şi Pavel, şi cu prilejul împlinirii de 75 de ani de către al d[umi]tale devotat prieten şi contributor la comorile cărturăreşti ale Bibliotecii Academiei.
Am început o serie de eseuri Non credo, oro, cu subtitlul şi textul pe franţuzeşte, englezeşte, nemţeşte şi româneşte, toate manuscrisele originale destinate Bibliotecii Academiei.
Cu drag al d[umi]tale bătrân prieten,
Petru Dumitriu

Post scriptum
Cum să-ţi mulţumesc pentru fotografiile din Cişmigiu şi de la Uniunea Scriitorilor? Mi-ai făcut o mare bucurie!

[Domniei sale domnului Fănuş Băileşteanu, Director al Bibliotecii Academiei Române. Bucureşti].

*

Metz, 15 ian[uarie] 2000

Dragul meu prieten Fănuş Băileşteanu,

Mulţumesc pentru urările de Crăciun şi Anul Nou primite astăzi, m-am bucurat şi mă bucur de prietenia d[umi]tale, cu atât mai mult cu cât sunt într-o perioadă rodnică, poate, sau probabil, ultima.
Drept care o rog pe colaboratoarea şi coautoarea eseului acesta şi bio şi bibliografic Non credo, să ia legătura cu d[umnea]ta, ca să depunem treptat, până la încheierea sa, manuscrisul ultimei (poate?) mele cărţi, primul pe care-l scriu pe româneşte de când m-am mutat în Apus, în 1960.
Din această a doua cauză, voi scrie, dacă vrea Dumnezeu, versiuni: 1. franceză, 2. engleză şi 3. germană, pentru cititorii mei de aici. Versiuni originale, pe cât se poate paralele cu, şi aproape de, originalul român.
Sper că manuscrisul meu + notele şi comentariile d[oam]nei Ecaterina Ţarălungă a cărei competenţă şi inteligenţă îmi sunt şi îmi vor fi indispensabile ca să duc, să ducem, până la sfârşit ultima (sau penultima) mea carte, vor fi păstrate cum se cuvine de Biblioteca Academiei Române, la îndemâna intelectualilor şi literaţilor al căror compatriot sunt şi am fost totdeauna şi voi rămâne până la moarte şi după aceea.
Iată, deci, răspunsul meu plin de caldă prietenie, la amabilele dşumiţtale urări de sfintele sărbători şi Anul Nou 2000.
Al d[umi]tale bătrân prieten,
Petru Dumitriu

P.S. O rog pe d[oam]na Ţarălungă să-ţi predea rândurile de faţă şi-ţi mulţumesc!
Post scriptum: transmite, te rog, caldele mele salutări şi mulţumiri d[omnu]lui preşedinte al Academiei, Eugen Simion. Mersi!

[Domniei sale domnului Fănuş Băileşteanu, Director adjunct al Bibliotecii Academiei Române, Calea Victoriei, nr. 125, Bucureşti, 1. Bucarest, Roumanie; Trimiţător – Petru Dumitriu, Quai Richepance, 8, Metz, 57000, Franţa. Prin amabilitatea doamnei Ecaterina Ţarălungă].

_____________
Originalele acestor epistole, inedite, se află la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“ din Bucureşti.
1 Andriana Fianu (1928–2000), publicistă şi traducătoare. Într-o epistolă, din 11 februarie 1999, precizează: Nu i-am fost niciodată secretară la „Viaţa Românească“. Secretara lui era Sanda Marinescu devenită, prin căsătorie, Râpeanu.
2 Publicase manuscrise ale lui Petru Dumitriu în revista „Steaua”.
3 Publicase manuscrise ale lui Petru Dumitriu în revista „Apostrof” din Cluj.
4 Poetă şi eseistă. Este din ianuarie 1990 redactor- şef al revistei „Apostrof”.