Numărul curent: 48

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Ochiul Magic:
La spartul Tîrgului de Carte: şapte observaţii şi ceva în plus de Nicolae Manolescu


Gaudeamus, Tîrgul de Carte, şi-a închis porţile de la Romexpo duminică 2 decembrie, după cinci zile în care iubitorii cărţii, mai săraci decît anul trecut, au fost şi mai puţin numeroşi. Nu posedăm date exacte, vorbim după impresii. Dar impresiile nu ne înşală, probabil, de vreme ce şi alţii au spus (în revista Tîrgului, de exemplu) cam acelaşi lucru. A doua impresie (şi ea comună mai multora) a fost că organizarea n-a strălucit. Vechi defecte, mereu reluate, niciodată corectate. Sala cu standuri a arătat mai bine decît în anii trecuţi. Ceva s-a schimbat, şi nu în rău, în atmosfera Tîrgului de Carte. Cărţile, în al treilea rînd, au arătat, ele, mai bine. Aproape fără excepţie, editurile izbutesc să dea o faţă modernă, occidentală, produselor lor, de la copertele lăcuite, la tiparul citeţ şi la hîrtia bună. A patra observaţie este că în 2001 cartea electronică a concurat temeinic cartea tradiţională. Curajoasa editură Noesis a scos cd-romuri atractive. În al cincilea rînd, au apărut primele proiecte serioase de a pune nu cărţi, dar biblioteci pe Internet. Cîţiva tineri vor să facă acest pas. Le lipseşte doar competenţa literară, ei fiind computerişti. Trebuie ajutaţi. În al şaselea rînd, dacă lansările au suferit de aceleaşi maladii cronice (spectatori de strînsură, suprapunerea sonoră, prea sonoră, a promo-urilor peste discursuri, ore sau durate nepotrivite, prezentatori care n-au fost invitaţi, vorbăreţi incontinenţi etc), dezbaterile, cîte au fost, au mers strună. Altfel discută ori ascultă oamenii aşezaţi pe scaune, la mese, cu cărţile sub ochi, decît în două picioare (cînd pe unul, cînd pe altul), în rumoarea din holul principal (unii vin, alţii pleacă, toţi murmură şi cîţiva, care ascultă, nu aud). În al şaptelea şi ultimul rînd, personalităţile politice n-au mai onorat Tîrgul ca anul trecut, cînd, în campanie electorală fiind, mulţi au dat pe la Gaudeamus şi au cumpărat cărţi de milioane de lei. Anul acesta, nemaiavînd nevoie de voturi, n-au mai venit. A fost doar preşedintele Iliescu. Tot nu mai candidează, aşa că, mai destins ca niciodată, a venit direct de la sărbătorirea Zilei Naţionale şi a petrecut peste o oră la Tîrg.

Ochiul magic a cules şi unele impresii strict personale. Gaudeamus n-a mai dat impresia, deşi numele îl obliga, că este o bucurie a cărţii. Sigur, preţurile sînt de vină înainte de orice. S-au înmulţit cerşetorii de carte, o categorie absolut onorabilă, ca şi hoţii de carte. Cine să-i refuze, evident fiind că nu au de unde scoate 150.000-200.000 de lei pentru o carte sau un milion ori mai mult pentru un album? Vorbind despre cei care fură cărţi, nu-i am în vedere decît pe cei care le şi citesc. Cei care le fură ca să le revîndă nu pot fi consideraţi onorabili. Un puşti de nici douăzeci de ani m-a abordat de la intrarea, nu în pavilion, ci în curtea de la Romexpo, ca să-mi vîndă... propria carte, încă nelansată. "Am şmanglit-o", mi-a zis vesel. "Cît vrei pe ea?" Costa 180.000 de lei. "O sută de mii", a zis. Nu ştiu ce o fi citit pe figura mea, că a lăsat-o imediat la jumătate. Dacă mai negociam un pic, mi-o dădea pe degeaba. Bucurie ar însemna (ca să revin) să poţi cumpăra tot ce-ţi place. Bucurie ar însemna să nu te mai dai dus de la lansări. Bucurie, în sfîrşit, ar însemna să fugi după dedicaţii. Doar la Tîrg vin autori celebri. Patapievici, subţire ca o trestie gînditoare la omul recent, Dinescu, ascuns sub o pălărie neagră, cu boruri largi, de cow-boy texan, ca să nu se bage de seamă că nu mai scrie, Mircea Daneliuc, alegînd, de nevoie, dacă tot e şomer la cinema, ajutorul de şomaj al prozei, Mihai Măniuţiu schimbînd teatrul cu poezia după ce a schimbat poezia cu teatrul, Dan C. Mihăilescu, vorbitor la fel de sclipitor ziua, ca şi noaptea (în care l-a uitat Pro-tv, de cînd, pe înserat, îi calcă ecranul Adrian Păunescu), Călin Vlasie, editorul mult mai productiv decît poetul cu acelaşi nume, Augustin Buzura, pe cale de a schimba FCR cu ICR (întrebaţi-l pe el ce înseamnă!), George Astaloş, la a nu ştiu cîta reciclare, I.B. Lefter, care a publicat într-un an cît el însuşi într-o viaţă, Ion Lăcustă, care, după ce a stat degeaba La uşa Domnului Caragiale pe vremea cenzurii comuniste, s-a decis pentru Fără Caragiale, făcîndu-i parcă pe plac cu multă întîrziere lui Cornel Burtică, în plină convertire, el, la o literatură pe care înainte o dirija de la CC al PCR, Marin Mincu, exilat de la Torino la Bucureşti ca Ovidiu de la Roma la Tomis, deşi pentru pricini întrucîtva diferite, Livius Ciocârlie, nehotărît între Don Quijote şi Sancho Panza, între Timişoara şi Bucureşti, între critică şi proză, Ion Manolescu şi Paul Cernat, în căutarea comunismului pierdut, ca şi Fănuş Neagu, cu deosebirea că numai ultimului i se poate aplica vorba românească ce-am avut şi ce-am pierdut fără semn de întrebare. Spunîndu-vă ce bucurie aţi fi avut dacă le cereaţi tuturor autografe, Ochiul magic nu bagă mîna în foc că i-aţi fi întîlnit pe toţi la Tîrg. Ochiul magic i-a văzut pe unii, dar, oricît de magic ar fi el, nu putea să-i vadă pe toţi, aşa că a recurs şi la bibliografie, în speţă la revista Tîrgului. Şi dacă a greşit, nici că-i pasă: acum la spartul Tîrgului, tot n-aveţi ce-i mai face.