Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Meridiane:
Igor Isakovski de Ioana Ieronim

Scriitor macedonean multipremiat, autorul unei serii de volume de poezie şi proză. Printre cele mai recente apariţii, volumul bilingv de poezie (macedoneană / engleză), La recepţie te aşteaptă lumina. Director fondator al Institutului Cultural Blesok,1998 (având şi funcţie propriu-zisă de editură), redactor-şef al revistei culturale internaţionale Blesok (în engleză şi macedoneană, online): o resursă excepţională de literatură şi cultură contemporană, inclusiv teatru, muzică, arte plastice, cu accent pe zona noastră europeană. Promotor al creaţiei multimedia, cunoscut ani de zile pentru emisiunile sale radiofonice de jazz. Prezenţă internaţională activă, la programe, ateliere, evenimente literare, publicat în peste 20 de ţări. Acest om de o rară căldură colegială, cu o concepţie generoasă despre misiunea scriitorului şi fraternitatea peste graniţe, s-a implicat intensiv în materializarea viziunii sale, o dovadă fiind, printre altele, că a realizat el însuşi, în traducere, peste 60 de volume din literatura străină. Avântul nu i-a fost oprit de nimic, nici de dificultăţile materiale inerente construcţiei sale, nici de avertismentul bolii, cu nişte ani în urmă. El s-a stins din viaţă într-o clipă, la vârsta de 44 de ani, în decembrie 2014. An cu dureroase pierderi fraterne, asemănătoare, şi la noi.


Tu dormi aici…

tu dormi aici după ce termini
de scris, da, tata? m-a întrebat,
mezina mea, învârtindu-se în jurul patului.
ca un critic literar în inspecţie. sau ca
un copil fără gânduri ascunse (o mare diferenţă,
ştiu). modul în care s-a gândit la mine
a ţintit în plin, mă îmbrăcam şi m-am încurcat:
mă-ntrebam, voi mai putea fi nemilos cu mine
şi cu lumea, când scriu? (când va fi să fie:
deocamdată mă împiedicam în pantaloni.)
voi putea să uit că ea îmi ascultă
degetele clinchetind pe litere când adoarme,
crezând, probabil, că în faţa foii albe voi fi mereu
blând şi cald, aşa cum sunt cu ea. fiica mea
care va trebui să înfrunte cruzimea adevărului.
va trebui să înveţe (când va fi să fie: cred că şi eu
mai am azi de învăţat) – că a fi neîndurător cu sine
e calea cea mai bună spre îndurarea lumii: da, uneori
dorm aici – de obicei stau de veghe
săpând în propriul meu ficat.


Însetat şi blând

atunci, mă opresc în spatele cortinei.
asta nu-i casa mea, aici nimeni
nu mă cunoaşte. când mă zbat în somn,
plin de culori şi mirosuri bolnave:
când mă agit în mijlocul drumului
de parcă m-aş fi rătăcit acolo pe asfalt. atunci
mă opresc, mă uit în jur, mă uit
ca suflul armonicii atingând pereţii.
îmi simt brutalităţile trecutului.
şi-s mut, fiincă nu mai e nimeni de la care să-mi cer iertare.
în clipa aceea aş pleca: pe apă şi asfalt şi beton,
oriunde, numai s-ajung. cât mai departe de mine,
atât de întunecat şi de blând. atingere pe coarda chitarei
cu un deget rănit. trebuie să-mi tai
unghiile. am cojit pereţii de toate straturile
de vopsea. mortarul nu are gust de pământ. mortarul
n-are gust. apa e departe. ca sentimentul de a trăi
cu tine însuţi, nu singur. ploaia s-a stins şi ea.
ca muzica într-un bar la închidere. câteodată apuc
ultimul pahar. alteori lustruiesc asfaltul.
mă opresc în spatele cortinei. atunci. şi acum. derutat
de dimensiunea scuarului, de mărimea
pieţei. de toate mirosurile, toate parfumurile combinate
pentru sufletul neaşezat, de tremurul după noi oceane. de
toate la un loc. de setea care mi se răsuceşte în gât.
de parcă aş pune mortar în mine. sunt însetat. şi blând.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara