Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Arte:
Gigi Căciuleanu a împlinit 50 de ani... de scenă de Liana Tugearu

La Coferinţa de presă care a precedat ultima sa premieră de la Teatrul Mic, coregraful Gigi Căciuleanu nea mărturisit că, întorcându- se în timp, şi-a dat seama că tot în spaţiul acestui teatru debutase cu cincizeci de ani în urmă, într-un spectacol al celui mai important mentor al său, Miriam Răducanu.

Poate fi deci momentul unui bilanţ şi, totodată, o încercare de a descifra locul pe care-l ocupă acum dansatorul de ieri şi coregraful de astăzi.

Coregraful Gigi Căciuleanu este în plină efervescenţă creatoare. Spectacolele sale se joacă în acest moment în mai multe teatre din ţară – la Iaşi, la Cluj, la Târgu Mureş, la Bucureşti, şi anume în companii ale unor Teatre şi Opere de stat, dar, fapt remarcabil, şi în propria sa companie particulară, Gigi Căciuleanu Romania Dance Company, singura existentă în acest moment în peisajul nostru cultural, susţinută de Fundaţia Art Production – JTI. Cu această companie a fost prezentată la Teatrul Mic ultima creaţie a lui Gigi Căciulanu, spectacolul fabriKa, după o idee de Dan Mastacan, vechi colaborator al coregrafului, spectacol care ne-a purtat într-o zonă specială a mişcării, inedită pentru producţiile de până acum ale acestui creator. Linia dreaptă, unghiularităţile au fost dominantele absolute ale desfăşurărilor coregrafice: o gestualitate mecanică, adesea repetitivă a fost marca imprimată tuturor momentelor, fie ele de grup sau a cuplurilor, gestualitate care anulează căldura omenescului. Şi aşa cum însuşi coregraful declară, dinamica desfăşurării acestor miş- cări a avut rolul principal în construc- ţia spectacolului. Rezultatul a fost un fel de perpetuum mobile, obţinut atât din colajul muzical, realizat tot de coregraf, din muzica francocamerunezului Manuel Wandji, cât şi din compoziţiile coregrafice, desfăşurate în cascadă, care au devenit adesea obositoare. Mecanicitatea mişcărilor a evocat, pe de o parte, o lume dezumanizată, pe de altă parte, prin asocierea cu costumele-salopetă, ale tuturor dansatorilor, ne-au amintit dansurile muncitoreşti de altădată, de pe stadioane, dar şi de pe scena Operei. A existat un singur moment coregrafic ieşit din acest şuvoi muzical- coregrafic, un moment de evoluţie individuală, al unei singure dansatoare, cu o masă şi o maşină de călcat. Era desigur un spaţiu limitat, dar pentru care Gigi Căciuleanu a imaginat şi Irina Strungăreanu a dat viaţă unei multitudini de imagini coregrafice de o deosebită fantezie şi poezie, în care mişcările şi-au recăpătat firescul uman. Publicul s-a bucurat de acest moment deosebit şi l-a aplaudat tot în mod deosebit. Dar cine au fost cei care au pus în pagină tot acest spectacol? Compania lui Gigi Căciuleanu are o structură aparte, extrem de flexibilă, care poate încorpora la fiecare spectacol alţi interpreţi, mereu mai tineri, dar întotdeauna entuziaşti şi gata să se plieze pe modalitatea de gândire plastic-coregrafică a creatorului. De astă dată, nu cunoşteam decât pe două dintre interprete, Galina Bobeicu şi Irina Strungăreanu, dansatoare, dar şi coregrafe de dans contemporan, de valoare, cărora li s-au alăturat Bianca Bor, Georgiana Dobre, Radu Domşa, Andrei Iancu, Andrew Lupu, Silviu Daniel Mititelu, Irina Ştefan, Răzvan Stoian, Vlad Troncea şi Ana Vişan. De reţinut este faptul că majoritatea interpreţilor sunt absolvenţi sau încă studenţi ai secţiei de Coregrafie din cadrul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică, ceea ce vorbeşte de la sine despre roadele acestei facultăţi şi deschiderea ei către formele de dans contemporan. În acest sens, în prezent, urmăresc cu încântare o serie de spectacole de licenţă şi de masterat ale acestei secţii de Coregrafie, care furnizează continuu noi interpreţi şi creatori ai acestui gen, din păcate, din punctul meu de vedere, exclusiv pentru acest gen. Tot cu încântare am ascultat, la conferinţa de presă, şi cuvintele directorului Teatrului Mic, domnul Mihai Dinvale, care a declarat că doreşte să se apropie de dans, oferind scena şi acestui gen de spectacol. Ar fi al doilea teatru bucureştean, alături de Teatrul Odeon, care şi-ar deschide porţile Dansului.

Mai multor distincţii şi premii anterioare, primite de Gigi Căciuleanu, în Franţa, în Romînia şi în Chile, li s-a alăturat în acest an Premiul LUX MUNDI, oferit în cadrul Galei Premiilor Radio România Cultural 2015. Este un premiu care se adaugă unor recunoaşteri anterioare, tot astfel cum prezentul spectacol fabriKa se adaugă altor multor creaţii concepute de Gigi Căciuleanu de-a lungul anilor, ultima sa compoziţie coregrafică făcând notă stilistică aparte, în şirul acestora.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara