Mărturii şi documente

De curînd a apărut numărul dublu 58-59 al revistei Memoria, editată de Fundaţia Culturală "Memoria" sub egida Uniunii Scriitorilor din România. Este impresionantă stăruinţa cu care colectivul redacţional al revistei - Micaela Ghiţescu (redactor-şef), Gheorghe Derevencu (redactor coordonator), Ion Drescan (secretar general de redacţie), Mircia Dumitrescu (viziune grafică), Oana Matei (tehnoredactare computerizată), Florica Ciocea (secretariat) - publică an de an mărturii şi documente privind tragedia comunismului în România. În acest număr atrag atenţia memoriile preotului Gheorghe Opriş despre reeducarea de la Piteşti (pp. 91-106), articolul lui Dorin Dobrincu despre "Rezistenţa armată anticomunistă" (pp. 146-152), articolul Ileanei Mateescu despre "Deportarea în Bărăgan" (pp. 154-165) şi catalogul alfabetic al victimelor comunismului de la sfîrşitul revistei. Un număr consistent şi tulburător, echivalînd cu încă un act de rememorare a unei drame istorice fără precedent - comunismul - în istoria României.

La moartea lui Mihail Sebastian

în Realitatea evreiasc|, revistă bilunară a Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, literatura şi artele ocupă un spaţiu considerabil: cronici de cărţi, expoziţii, spectacole, interviuri cu personalităţi culturale, o amplă revistă a revistelor literare, relatări despre conferinţe şi simpozioane, articole omagiale şi exegeze despre artişti evrei de la noi şi din lume. Scrisă de gazetari cu experienţă, într-un limbaj remarcabil prin acurateţe şi eleganţă, revista e plăcută la lectură şi instructivă. Nr. 275-76 conţine, pe lîngă cele 28 de pagini obişnuite, o ediţie specială - prima dintr-un "maraton exegetic" consacrat, pînă în octombrie, centenarului Mihail Sebastian. De coordonarea acestor suplimente se ocupă reputatul critic şi istoric literar Geo Şerban. Lui îi datorăm şi volumul de aproape 500 de pagini Sebastian sub vremi (apărut tot sub egida Realităţii evreieşti, la Hasefer, în 2003), în care adunase mai tot ce apăruse pînă la acea dată în legătură cu Jurnalul lui Sebastian - cel mai comentat eveniment editorial de după 1989.
l Fiindcă accidentul care i-a pus capăt vieţii lui Mihail Sebastian la nici 38 de ani s-a petrecut la 29 mai 1945, Geo Şerban dedică acest supliment comemorării, cu o excelentă idee: aceea de a aduna din presa zilelor următoare tragediei reacţiile sub şocul bruştei dispariţii. De la reconstituiri ale accidentului, ale ultimei zile din viaţa scriitorului, la relatări de la înmormîntare - făcute de reporteri de "fapte diverse" şi pînă la necrologuri semnate de scriitori, oameni de teatru, pictori - incursiunea documentară te duce cu 52 de ani în urmă. Aflăm astfel, din relatarea lui D. I. Suchianu, că la înmormîntarea de la Cimitirul Filantropia s-a adunat o mulţime imensă, nu doar foarte numeroase personalităţi politice şi culturale, ci şi oameni necunoscuţi, veniţi dintr-un "sentiment obscur de reparaţie ş...ţ Mihail Sebastian îşi primea acum, de la contemporanii săi, toată emoţionanta stimă pe care o meritase în timpul vieţii".
l Din evocările îndurerate apărute în majoritatea publicaţiilor bucureştene, din ultimele zile ale lui mai şi pînă în iulie 1945, se alcătuieşte un portret viu şi complex al omului Sebastian, dincolo de convenţionalele elogii funebre, aşa cum fusese cunoscut de prieteni şi colegi în diferite împrejurări. Necrologurile semnate de Camil Petrescu, Margareta Sterian, Perpessicius, Teodorescu-Branişte, Petru Comarnescu, Anton Bibescu, Alexandru Kiriţescu, I. Peltz, Ion Biberi şi încă mulţi alţii aduc întîmplări şi nuanţe inedite, completînd autoportretul din Jurnal. Toate cele 8 pagini ale "Ediţiei speciale" alcătuite de Geo Şerban sînt de maxim interes şi, bănuim că aşa vor fi şi următoarele. Cum Realitatea evreiască are, inevitabil, o circulaţie restrînsă iar subiectul Sebastian pasionează multă lume, ar fi bine ca Geo Şerban să adune şi într-o carte materia acestor "ediţii speciale".

Iaşii în Bucureşti

O nouă semnătură descoperim, de la numărul 24 (356), în paginile ZIARULUI DE DUMINIC|: cea a lui Lucian Dan Teodorovici, prozator tânăr biologic, dar matur de-a binelea ca scriitor. Dacă în Suplimentului de cultură el realizează o cronică politică a epocii, cam agitate, pe care o trăim, în Ziarul de duminică îşi începe rubrica printr-un Retur la normalitate.
În ce ar consta acesta? În concluziile unei comparaţii preliminare, făcută între "filantropia" de tipul Gigi Becali şi adevărata generozitate socială. Să vedem cele două feţe ale medaliei. Mai întâi, emisiunea organizată de Radu Moraru pentru B1TV şi păstorită de inegalabilul Gigi Becali: "acesta împărţea plicuri unor oameni disperaţi: cu copii crunt bolnavi sau ei înşişi loviţi de vreo boală nimicitoare. Era un show al oamenilor căzuţi, frânţi, pe care ŤNaşulť îi trata ca pe politicieni, glumind grotesc, iar Gigi Becali îi Ťsalvať oferindu-le plicuri mai mult sau mai puţin umflate şi făcându-şi astfel publică generozitatea".
La antipod, exemplul Asociaţiei "Pro Ruralis" din Iaşi, care "a iniţiat, în urmă cu şase ani, un proiect de sprijinire a copiilor lipsiţi de mijloace financiare din satele judeţului Iaşi. Nu copii olimpici, nici copii care să fi uimit în vreun fel sau altul România. Ci doar copii care au nevoie de o şansă reală pentru a-şi continua studiile. Pe parcursul celor şase ani au fost testaţi în jur de 2000 de copii. (...) Până în momentul actual, în proiect sunt înscrişi 80 de elevi, repartizaţi în diverse clase ale unor şcoli şi licee foarte bune din Iaşi".
Pe Becali îl vedem de dimineaţă până seara, ca, pe vremuri, pe Ceauşescu. De Asociaţia "Pro Ruralis" aflăm, după şase ani, datorită unui tânăr şi profund scriitor.