Numărul curent: 48

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Ochiul Magic:
Actualitatea de Cronicar



Lucruri simple

În Realitatea evreiască nr. 320-321, Nedeea Burcă îi ia un amplu interviu lui Ion Vianu care, după ce şi-a închis cabinetul de psihiatru din Elveţia stă mai mult în România şi scrie. în ultimii şase ani a publicat şase cărţi, cea mai nouă, Exerciţiu de sinceritate, apărută luna trecută la Polirom, în colecţia Egografii. A şaptea e în lucru: "Acum lucrez la o carte de amintiri, un bildungsroman în care vorbesc despre adolescenţa mea, despre prima tinereţe, despre studiile mele... un roman care, în mare, cuprinde viaţa mea între 16 şi 28 de ani. Am spus un roman pentru că drumurile ficţiunii şi ale biografiei se încrucişează şi nu poţi spune, de fapt, un adevăr mai adânc, fără să-l ficţionalizezi."

Dedicîndu-se exclusiv literaturii, după patru decenii de medicină, Ion Vianu ar vrea totuşi, la 75 de ani, "să vină un moment în care verbul a face să fie totalmente înlocuit cu verbul a fi." l Pe parcursul discuţiei, jurnalista vrea să afle, nici mai mult nici mai puţin, ce a înţeles interlocutorul ei cu adevărat din viaţă. în exercitarea dublei sale profesii, de psihiatru şi scriitor, Ion Vianu a văzut că, în general, "toţi oamenii sînt însufleţiţi de lucruri foarte simple: în primul rînd de dorinţa de a iubi şi de a fi iubiţi, în al doilea rînd de ameninţarea singurărăţii, în al treilea rînd de perspectiva morţii ş...ţ Totuşi, feţele acestei scheme foarte simple sunt extrem de variate, există morfologii foarte diferite... aşa cum nu există doi fulgi de zăpadă care seamănă între ei, nu există nici două vieţi, există o identitate de plan şi o infinitate de cazuri particulare: acesta este punctul comun şi între disciplinele psihologice care sunt psihiatria şi literatura. Nu pot exista două cărţi la fel!"

Inteligenţa implacabilă a lui Ion Vianu pune un diagnostic exact şi societăţii româneşti de azi: "Este greşit să se spună că nu s-a schimbat nimic. Ceea ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani este că sistemul a căzut şi a fost înlocuit de altul. Cele şase care n-au căzut sunt reţelele. Este ca o pânză de păianjen pe care ai luat-o dintr-un loc şi ai transplan­tat-o în altul. Dar pânza de păianjen continuă să existe. ş...ţ însă cuvântul securitate nu este cuvântul magic care explică totul. Chiar dacă am observat şi eu că foştii securişti se convertesc fie în naţionalism, unii, iar alţii în ezoterism şi magie, ceea ce îmi aduce destul de bine aminte de nuvela lui Thoman Mann, Mario şi vrăjitorul. Dar cred că mai e o cauză despre care e mai greu de vorbit, mai jenant încă - aceea că răsturnarea care a avut loc, reală, reală, nu a fost deocamdată urmată şi de o ofertă corespunzătoare... populismul, rasismul... toate aceste fantome, aceste spectre vor mai bântui atâta timp cât noi nu vom reuşi să construim ceva cu adevărat nou... mă refer mai ales la cei tineri."


Pasiuni de-o viaţă

Două interviuri de citit în numărul 482, din 9 iulie, al OBSERVATORULUI CULTURAL. Primul, luat de Ovidiu Şimonca, prin e-mail, Martei Petreu, despre Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian, cartea ei recent lansată la Bookfest. Două fragmente au fost publicate, la începutul lui 2008, în avanpremieră, în România literară, iscînd, spune Ovidiu Şimonca, oarece furtuni. La rîndul lor, ca-ntr-o cutie chinezească, acele fragmente fuseseră gîndite pentru un Seminar Sebastian, în 2007, la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Greu de ajuns, deci, la sîmburele unei pasiuni!

Altă frăţie, cu alţi sfinţi, e mişcarea de la UNU. Despre ea e vorba în al doilea interviu, între Mihai Plămădeală şi Florin Colonaş, care a făcut, în bună măsură, cu putinţă apariţia unui album de lux, de care se fac răspunzători Michael Ilk, colecţionar german de origine română, şi Vladimir Pană, fiul lui Saşa, dedicat exclusivistei reviste de avangardă. Albumul este, în aceeaşi măsură, şi un catalog de expoziţie (expoziţia, despre care R.l. a scris, poate fi văzută la Kunsthal Rotterdam). O expoziţie cu piese rare, de literatură şi artă despre prietenia rară a unor oameni tot atît de rari.

Şi, ca să contrazicem numărătoarea cu care începeam, un al treilea interviu e luat de Doina Ioanid lui Pierre Housieaux, preşedintele Asociaţiei Paris Historique, cu prilejul unei mese rotunde la ICR, pe tema patrimoniului urban. Un subiect care doare, mai puţin în Paris, cu cartierele lui salvate, reconstruite, decît în Bucureşti. Şi o speranţă că, vreodată, o să ne pese, nu doar în du Marais, ci şi pe Lipscani.

O vară, aşadar, plină de discuţii. Cu folos.


Ce se întâmplă la MNLR?

Citim în ADEVĂRUL din 13 iulie a.c. un interviu cu dl Radu Călin Cristea, "fost director" al Muzeului Naţional al Literaturii Române. De ce "fost"? Pentru că, aflăm din Adevărul, dl Radu Călin Cristea a fost eliberat din funcţia de director prin "hotărâre judecătorească". În prezent Muzeul este condus de dl Lucian Chişu, director interimar. E în curs de organizare un concurs pentru ocuparea funcţiei de director la care dl Radu Călin Cristea nu ştie dacă va candida. Încă nu s-a hotărât.

Ce s-a întâmplat totuşi în timpul scurtului directorat al dlui Radu Călin Cristea, curmat în felul arătat?

Din interviu aflăm că dl Cristea găsise la instalare multe nereguli la MNLR, "o enormă harababură". Că a vrut să reformeze, fără succes, o instituţie care "semăna la început cu o casă de cultură predestinată unor activităţi călduţe". Că "în muzeu s-au dus lupte crâncene pentru impunerea unui anume concept expoziţional", în coliziune aflân­du-se "taberele Creţia şi Vârjoghe, fiecare cu susţinătorii săi". În ce-l priveşte i s-au adus, pe "diverse bloguri", acuzaţii mincinoase de fraudă, că ar fi "drenat 500.000 de euro, bani publici", ca şi alte "denigrări servite de probe inventate în totalitate". Dl Radu Călin Cristea respinge ferm toate acuzaţiile, dar faptul rămâne fapt: a fost eliberat din funcţia de director al MNLR prin "hotărâre judecătorească". Totuşi de ce?


Academia de Artă Vizuală

Universitatea Naţională de Arte Bucureşti a fost invitată să se alăture iniţiativei Asociaţiei VEREIN CULTURA VIVA SIGHIŞOARA, asociaţie culturală elveţiană, care organizează aici, de şaisprezece ani, Academia Muzicală de Vară şi Festivalul de Muzică, eveniment important şi de tradiţie despre care îi informam, nu de mult, pe cititorii revistei noastre. Şi despre care s-a scris, aproape la fiecare ediţie, în paginile noastre de specialitate. Asociaţia VEREIN CULTURA VIVA SIGHIŞOARA este condusă de muzicianul Alexandru Gavrilovici, care a avut iniţiativa organizării acestei academii muzicale de vară, cât şi aceea a asocierii acesteia, în vara asta, cu artele vizuale. Universitatea Naţională de Arte Bucureşti a fost invitată să realizeze un program educaţional care să fie integrat celui muzical. Timp de două săptămâni, vizitatorii şi locuitorii oraşului Sighişoara vor avea ocazia să asculte muzică reprezentativă, cântată de elevii academiei dar şi de profesorii implicaţi - artişti cu portfolio-uri internaţionale. Universitatea Naţională de Arte Bucureşti a decis ca în cadrul Academiei de Arte Vizuale Sighişoara să ofere cursuri de fotografie şi video. Vor exista şi conferinţe, deschise publicului larg, legate de istoria artei, structura imaginii, noile media. Ruxandra Demetrescu va susţine o conferinţă "Ştiinţa despre imagine - un nou mod de abordare a artelor vizuale". Roxana Trestioreanu va prezenta influenţa noilor medii (fotografiei, cinematografiei, televiziunii, înregistrării video, tehnologiei digitale) asupra evoluţiei artei moderne şi contemporane. Iosif Kiraly va trece în revistă diferite moduri de a privi şi întelege imaginea vizuală în funcţie de contextul în care aceasta apare. Vor fi analizate câteva caracteristici specifice imaginii vizuale contemporane: unicat-multiplu, original-copie, conceptul de aură a operei de artă, relaţia imagine-text, imagine-context. Cursul Aurorei Dediu Király "Fotografia în România - Direcţii şi tendinţe în fotografia românească" îşi propune să prezinte principalele direcţii şi tendinţe în fotografia românească începând cu anii '60 şi până în prezent. Cursurile se vor ţine în vechea sinagogă a oraşului, iar proiecţiile publice realizate noaptea, în grădina Sinagogii sau pe clădirile din cetate, vor oferi publicului şansa de a descoperi lucrările realizate în cadrul workshop-urilor, sau în cadrul anilor de studiu, de a intra în contact cu tendinţele artei contemporane. Proiecţiile, conferinţele publice, concertele susţinute de muzicieni importanţi din Europa vor contribui la promovarea turismului cultural. Universitatea Naţională de Arte Bucureşti îşi propune prin acest proiect să promoveze arta contemporană, să educe şi să trezească interesul publicului pentru fotografie şi filmul experimental, să asiste Primaria oraşului Sighişoara în realizarea unor evenimente culturale care să trezească interesul atât al locuitorilor cât şi al vizitatorilor oraşului. Universitatea a fost fondată în 1864 şi de-a lungul anilor a fost cunoscută sub diverse nume: Şcoala de Belle Arte, Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu", Academia de Arte.